Născuţi obosiţi

Echipa naţională de fotbal a ţării noastre va întâlni mâine dimineaţă (ora 3.50) cea mai galonată echipă din istoria acestui sport, Brazilia. Un moment de mare onoare este transformat de jucători, conducătorii FRF şi antrenori într-o înşiruire de momente triste. Clipele de entuziasm ale unor tineri jucători mai salvează puţin din fundalul gri al imaginii generale, una zugrăvită în tonuri de plictiseală, interese mici şi dezinteres major.

Situaţia este definitorie pentru o întreagă generaţie tânără, capabilă de momente admirabile individual şi izolat, dar care nu reuşeşte să menţină un parcurs constant la nivel înalt şi este incapabilă să lucreze în echipă. Cu pretenţia ca un şir lung de eşecuri să fie şters după primul minisucces, jucătorii şi antrenorii s-au grăbit să dezerteze înaintea a două meciuri, ce-i drept amicale, dar care puteau să refacă o parte din imaginea ruinată în ultimii 3 ani. Obişnuit să ceară răbdare şi înţelegere după fiecare înfrângere, şi nu au fost puţine, antrenorul Lucescu junior se grăbeşte să ne arate degetul mijlociu la primul succes, fie că este la Rapid sau la echipa naţională. Dacă în momentele când pierdea penibil cu Bosnia sau se chinuia acasă cu Albania ţinea discursuri savante despre şansele matematice, după o victorie care ne-a reintrodus în complicata ecuaţia a unui posibil meci de baraj, antrenorul ne anunţă scurt că nu îl merităm. Nici în iarbă situaţia nu este mai fericită. În ceea ce îl priveşte pe Mutu, cu el lucrurile sunt de foarte mult timp lămurite. Revenit de câteva luni după un an de pauză cu aromă de pastile de slăbit, "Briliantul" declară rânjind că el nu are timp de meciurile cu Brazilia şi Paraguay pentru că pleacă în vacanţă. În mare măsură are dreptate, are o carieră presărată cu lungi vacanţe pe care răutăcioşii le numesc suspendări. Stricaţi de imagini idilice, piteştenii copilăriei lui îşi amintesc de un Dobrin care între un meci cu Dinamo şi unul cu Real Madrid îşi făcea timp să încingă şi o miuţă pe malul Argeşului, dar este evident că nu toţi oamenii sunt la fel şi nici talentul nu ajunge întodeauna la cine trebuie. Că Raţ, Săpunaru sau Tamaş au descoperit şi ei, brusc, că au probleme personale importante pare ceva absolut normal într-o lume anormală în care nimeni nu mai face nimic din pasiune ci cu un singur cuvânt în minte: banul. Cum la omul sărac nici caii putere nu trag, trebuie să mai spunem că de la parafarea acestui meci până acum s-au mai retras Chivu şi Rădoi, iar Goian şi Radu Ştefan sunt mai mereu accidentaţi. Nici federalii nu s-au mai înghesuit ca altădată la scara avionului, o parte din ei având scuza că negociază febril viitorul tehnic al naţionalei.

Brazilienii nu mai înţeleg probabil nimic dintr-un meci care este condamnat să intre în istorie, retragerea lui Ronaldo. Vor întâlni un fel de selecţionată a doua a României, condusă de un secund, unde au fost implantaţi de la tineret un antrenor şi câţiva jucători. Este evident că lotul nostru are puţini jucători care să fie cunoscuţi la nivel mondial, dar de data aceasta reuşim să ne prezentăm cu mai mulţi fotbalişti care cu greu sunt recunoscuţi şi în ţară. De altfel, Marica este singurul fotbalist din tot lotul care este legitimat la o echipă de peste hotare. Cu asemenea atitudine e puţin probabil ca în viitorul apropiat să mai fim invitaţi la evenimente de acest gen, urmând să plătim serios pentru a mai juca împotriva unui adversar cu nume. Posibila numire a lui Hagi, un om dedicat echipei naţionale dar fără rezultate ca antrenor, ajutat de Anghel Iordănescu, un tehnician cu rezultate dar care în ultimii ani a petrecut mai mult timp pe băncile Senatului decât pe cele ale unor echipe de fotbal, nu va schimba nimic la prima reprezentativă. E greu să faci performanţă cu nişte oameni născuţi obosiţi.