Nici măcar lighean

Bursa bucureşteană zace în ultima grupă valorică a Europei, alături de bursa cipriotă şi cea din Liubliana, aşa că teribilele încleştări pentru obţinerea de func­ţii în instituţiile pieţei Bursei de Valori Bucureşti (BVB) sunt inexplicabile, nefiind justificate de importanţa pieţei. Ori de câte ori au loc alegeri, fie la conducerea Bursei, fie la cea a Depozitarului, fie la Asociaţia Brokerilor, se dezlănţuie o sarabandă a înţelegerilor, trădărilor şi intrigilor, de parcă s-ar hotărî acolo cine să conducă Galaxia.

Dar BVB se află pe locul al paisprezecelea din douăzeci de burse continentale (într-un clasament din care a fost exclusă bursa londoneză - vezi "Ierarhia" publicată alăturat), în timp ce, imediat deasupra, insignifianta bursă irlandeză, este, totuşi, de zece ori mai mare ca a noastră.

Fiind o bursă într-atât de măruntă, uimeşte, de exemplu, gestul demisiei din Consiliul Bursei, ca mijloc de presiune (după cum se spune) să fie adus un anumit om pe funcţia de Director general al BVB şi tot aşa, este uimitoa­re bătaia brokerilor să intre în conducerea Depozitarului.

Este şi mai uimitor ca, ulterior, demisia să fie negată public şi oficial şi să se muşamalizeze, într-o legalitate cel puţin discutabilă, după cum este discutabilă legal şi acceptarea candidaturilor la conducerea Depozitarului, după termenul fixat, sub motiv că "AGA este suverană" (poate AGA decide ceva contra legii?!).

Ce-i asta?!

Priveşti la ierarhia burselor şi realizezi că aici se petrece o furtună într-un păhărel cu apă.

Sunt pasiuni disproporţionate.

Ca să-l deosebim pe Daniel Ţepeş ("cel mai mare acţionar al Bursei de Valori Bucureşti"), de cel mai mic acţionar BVB, trebuie să ne uităm prin microscop şi să operăm cu penseta.

Care este explicaţia pasiunilor?

• Unul o iubeşte, altul o are

Oamenii nu sunt întotdeauna raţionali şi niciodată egali în aprecieri.

Unii şi-ar da viaţa pentru ceva ce alţii au şi au şi uitat că au.

Nemţii spun "Unul o iubeşte, altul o are".

Să fie ăsta cazul?

Să iubească într-atât Daniel Ţepeş Bursa de Valori Bucureşti, încât să facă un tămbălău, dincolo de adevăr şi poate, chiar, dincolo de lege, numai ca să vină "omul potrivit" la managementul BVB?

Nu.

Daniel Ţepeş nu-i aşa înnebunit după Bursă.

Nu c-am şti ce sentimente trăieşte, dar, după faptele şi cifrele publice: HTI Valori Mobiliare (societatea sa de brokeraj) se situează pe locul 41, din 68, în privinţa valorii tranzacţiilor derulate la BVB, de la începutul anului acestuia. Cu un total de 42 de milioane de lei (aproximativ, zece milioane de euro), contează cam cât 0,29% din piaţa Bursei bucureştene.

Nu-i o oarecare discrepanţă?

Pe de o parte, te arăţi extrem de interesat de managementul Bursei, pe de altă parte, nu prea o foloseşti ca piaţă...

Nu o iubeşti, dar vrei să o ai.

• Ce-i în mână nu-i minciună

Acţionariatul BVB nu este neapărat interesat în dezvoltarea Bursei.

Pot exista şi alte interese, precum cele care animă o bună parte dintre casele de brokeraj: să îşi vândă acţiunile BVB la un preţ bun, după ce au fost împroprietărite cu ele gratuit.

Un câştig care le-ar întrerupe agonia.

În mod normal, această variantă de interes îl include şi pe acela al dezvoltării pieţei - o piaţă mai consistentă ar fi mai bine cotată, iar acţiunile ar fi mai valoroase.

Dar, dezvoltarea presupune ştiinţă, timp şi eforturi şi este ipotetică.

"Ce-i în mână nu-i minciună" este un slogan pentru promovarea lipsei de orizont.

De ce să-mi cheltuiesc energia şi banii pentru o nesigură dezvoltare viitoare a Bursei, când aş putea să fuzionez Bucureştiul cu Sibiul şi să le vând la pachet (la preţ mai ridicat decât dacă aş vinde acţiunile separat)?

Operaţiunea asta de "dezvoltare" este simplă şi nu presupune decât "negocieri" (înţelegeri, trădări, intrigi - ceea ce vedem că se petrece în comunitatea brokerilor).

Până la finalizarea fuziunii, putem să sleim piaţa de orice profit am mai putea face pe lângă ea, căci oricum, la coadă, o vindem.

Ce rost ar mai avea să ducem grija viitorului său?

Nu vedeţi pe ce loc este în Europa?!

• Conturile

Îmi amintesc că, în urmă cu vreo şase ani, Siminel Andrei (pe atunci, membru în Comitetul Bursei, echivalentul Consiliului de acum) a cerut securitizarea accesului la datele din Registrul Bursei, arătând că este normal ca fiecare accesare să lase urme şi să aibă loc sub o motivare.

Da, este normal.

Din Departamentul de supraveghere al Bursei, sunt vizibile conturile caselor de brokeraj.

Poţi vedea portofoliile de acţiuni şi banii disponibili, poţi vedea transferurile de acţiuni din Depozitar în contul casei.

Poţi anticipa intenţiile de cumpărare şi vânzare şi adâncimile lor.

Informaţiile astea sunt confidenţiale.

Pentru orice participant la piaţă, informaţiile astea reprezintă bani.

Dacă ai vedea conturile, atunci ar fi ca şi cum ai juca poker, iar cărţile adversarilor ar fi etalate permanent, să ştii mereu când să intri şi când nu şi când să plăteşti.

La bursele dezvoltate, după ce a îndeplinit toate formalităţile, cel care accesează astfel de informaţii este şi filmat, automat.

Subiectul securitizării a fost reluat, într-o şedinţă recentă a Consiliului Bursei, ridicat tot de Siminel Andrei, revenit acolo, după o buclă de patru ani.

Aşa am aflat că securitizarea nu s-a îndeplinit niciodată în aceşti şase ani.

E tare!

• De unde pot fi văzute culisele brokerilor ?

Teoretic, sunt patru locuri de unde pot fi accesate conturile brokerilor sau mişcările lor.

Unul este Departamentul de supraveghere al BVB.

Al doilea este serverul de "back-up" al BVB, aflat undeva în Pipera. (Iniţial, prin 1997, logistica "Rasdaq"-ului a fost găzduită într-un imobil al lui George Constantin Păunescu, pe care l-am şi suspectat într-un articol, la vremea aceea, că are acces la informaţia secretă -astfel că subiectul are o vechime de treisprezece ani. Actualul server al BVB se află, însă, într-un "data center", este parolat şi pare să nu fie accesabil neautorizat).

Al treilea este Departamentul de supraveghere al CNVM.

Al patrulea punct de observare se găseşte la Depozitar, care, prin natura activităţii, este la curent cu mişcările acţiunilor tranzacţionate şi cu starea portofoliilor, furnizând o informaţie complementară celei care se poate obţine prin Bursă.

Rezultă de aici că imaginea completă asupra pieţei şi a deţinerilor poate fi obţinută doar alăturând informaţia despre conturi (observabilă prin Bursă) cu informaţia deţinerilor (observabilă la Depozitar).

Cine deţine ambele informaţii poate să joace poker la sigur.

Hazardul a fost eliminat.

Desigur şi jocul a fost anulat.

• Procesul de intenţie

Acesta ar fi, în lipsa dovezilor, un "proces de intenţie". Afirmaţia că luptele crâncene din alegeri şi numiri pe funcţii nu ar urmări decât accesul la informaţiile interzise, reprezintă, certamente, o afirmaţie fără dovezi, întemeiată doar pe fapte conjuncturale.

Nu fac această afirmaţie.

Constat, doar, că nu este neverosimilă.

Constat că fostul director general al BVB, Stere Farmache, actualmente la al doilea mandat de preşedinte al BVB, nu a securitizat accesul la informaţiile confidenţiale, deşi a avut răgazul să o facă, dacă nu de cincisprezece ani de când conduce Bursa, atunci măcar de şase ani de când o conduce, chiar şi în dubla calitate.

Constat că un soft de securitizare ar fi putut fi făcut de Departamentul IT al BVB, într-o singură zi.

Constat că Stere Farmache şi-a dorit să intre şi în conducerea Depozitarului.

Constat că Stere Farmache nu a făcut în aşa fel, încât să nu fie nevoie să îi acordăm încrederea asupra faptului că nu s-ar uita în conturi neregulamentar, nici domnia sa, nici altcineva.

Încrederea i-o acordăm că vorbim cu domnia sa, considerându-l o persoană onorabilă, dar nu ne poate cere să ne extindem încrederea că nu s-ar uita în conturi, când, oricând, de ani de zile, putea elimina nevoia de "încredere", făcând imposibil uitatul neregulamentar în conturi.

Şi nu a făcut-o.

Personal, îmi amintesc că acum şase ani, am purtat o convorbire cu domnul Stere Farmache pe acest subiect.

Mi-a spus atunci că, da, Siminel Andrei are dreptate şi că trebuie securitizat accesul la informaţie.

Constat că am avut încredere şi că de atunci am stat liniştit.

Constat că Farmache nu are dovezi că nu s-ar uita neregulamentar în conturi (şi ar fi trebuit să aibă dovezi).

Constat că Ţepeş şi Farmache se sprijină reciproc.

Constat că Ţepeş minte într-o declaraţie de presă.

Constat că Farmache girează un Comunicat BVB care certifică minciunile lui Ţepeş, drept adevăruri.

Încredere?!

Cum o fi în adânc, dacă ăsta-i vârful aisbergului?

Sunt furtuni grozave în păhărelul nostru de apă.

Poate că de aia nu este nici măcar lighean.

De fapt, Ţepeş a demisionat!