NICOLAE DICU, FOST DIRECTOR GENERAL REMIN ŞI FOST MINISTRU AL MINELOR:  "Redeschiderea minelor de la Remin Baia Mare - imposibilă din perspectiva rentabilităţii"

• Autorităţile au anunţat că sunt cel puţin doi investitori interesaţi de privatizarea Remin

• Nicolae Dicu, fostul ministru al minelor: "Toate guvernele post-decembriste au distrus, sistematic, industria metalurgică"

O investiţie la Remin Baia Mare, în momentul de faţă, ar fi mai degrabă o mişcare strategică şi mai puţin o activitate profitabilă, consideră domnul Nicolae Dicu, fost ministru al minelor. Domnia sa sus­ţine că, deşi zăcăminte mai există în zonă, ele sunt dispersate, minele sunt închise şi ar fi nevoie de schimbarea legislaţiei din minerit pentru relansarea activităţii.

Fostul ministru ne-a spus: "Nu trebuie să ne hrănim cu iluzia redeschiderii cu succes a mineritului de neferoase, întrucât acest lucru este des­tul de dificil, dacă nu chiar imposibil. O investiţie la Remin sau în cazul altor proiecte, mai ales de minerit de neferoase, are la bază alte motivaţii, întrucât exploatarea este de-a dreptul imposibilă. Dacă Remin este vândută la un preţ mic, oricine ar fi investitorul, acesta îşi recuperează toată investiţia numai din vânzarea la fier vechi a infrastructurii, a utilajelor. O altă variantă ar fi obţinerea licenţei de exploatare, urmând ca, după aceea, compania să îşi recupereze inves­tiţia din randamentele acţiunilor de la bursă, similar cazului de la Roşia Montană" (n.r. acţionarii Gabriel Resources, investitorul de la Roşia Montană, obţin câştiguri importante din fluctuaţia acţiunilor de la Bursa din Canada).

Domnul Nicolae Dicu apreciază că, dacă într-adevăr există un investitor interesat de Remin, acesta ar trebui să fie o firmă de profil care că aibă personal calificat capabil, cu ajutorul căruia să fie repornită activitatea de minerit.

Mineritul de neferoase precum plumb, zinc, aur sau argint a fost îngropat pentru totdeauna o dată cu decizia din 2007 a autorităţilor române, la îndemnul organismelor financiare internaţionale, să închidă toate minele, din cauza lipsei rentabilităţii acestor tipuri de activităţi, consideră fostul ministru al minelor Nicolae Dicu.

Domnia sa ne-a precizat: "În 2006, autorităţile au hotărât ca, de la 1 ianuarie 2007, să fie închise toate minele, cu excepţia celor de cărbune, dar s-a lansat ideea concesionării unor zăcăminte din trei zone: Roşia Poieni, Moldova Nouă şi Baia Mare. Singura problemă constă în faptul că se pretindeau nişte investiţii de ecologizare şi de funcţionare extraordinar de mari, care nu puteau fi susţinute de multe firme. În perioada respectivă, un singur perimetru a fost concesionat, cel de la Roşia Poieni, pentru că era cel mai rentabil".

Domnia sa mai denunţă şi faptul că guvernul Călin Popescu Tăriceanu nu a realizat un studiu al rentabilităţii înainte de luarea deciziei de închidere a minelor necarbonifere, subliniind că mai existau zăcăminte care ar fi putut fi valorificate în beneficiul statului, din perspectiva rentabilităţii.

În opinia fostului ministru al minelor, motivele pentru care mineritul de neferoase a fost condus pe drumul distrugerii de către clasa politică sunt legate doar de "scopurile meschine" ale celor în mâinile cărora a fost concentrată puterea de decizie.

"Au fost comise multe greşeli de-a lungul vremii, pentru scopuri meschine, în vederea îmbogăţirii cât mai grabnice, iar aceste scăpări au debutat încă din ajunul anului 1990, când multe firme străine au început să manifeste un interes ridicat pentru aurul din ţara noastră", a conchis fostul director de la Remin Baia Mare.

Potrivit domnului Dicu, multe din acţiunile guvernanţilor după 1990, precum modificarea datelor din studiile geologice pentru a prezenta anumite proiecte miniere ca având un grad mai ridicat de rentabilitate decât în realitate, au condus la "îngroparea" oricărei şanse a mineritului în Maramureş şi chiar în toată ţara.

Nicolae Dicu a adăugat că un alt aspect care a contribuit la distrugerea mineritului în ţara noastră a fost aprobarea exporturilor neferoase de către Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei şi Comerţului din guvernul Năstase.

Prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată în 2004, s-a aprobat exportul de concentrate neferoase şi metale preţioase subvenţionate, astfel încât, în perioada care a urmat implementării acestui act normativ, produsele miniere au fost valorificate la export.

Fostul ministru al minelor ne-a mai declarat că nici tentativele de resuscitare a activităţii miniere de neferoase de la Remin, mai cu seamă din zona Maramureşului, nu corespund realităţii, din motive practice.

Domnia sa ne-a explicat: "Infrastructura este lichidată, minele sunt inundate, calea ferată, după ce a stat în ape acide, este la pământ, nu mai există staţii de pompe pentru evacuarea apelor, nu mai există maşini de extracţie, nu mai există flotaţii, nici conducte, multe fiind vândute la fier vechi, astfel încât o investiţie în redeschiderea unui asemenea proiect este un lucru imposibil din perspectiva rentabilităţii".

Conform unui document al Ministerului Economiei, din anul 1998 şi până în prezent au fost închise sute de perimetre miniere, respectiv circa 556 de obiective miniere.

• Deşi autorităţile au anunţat că ar fi unul din investitori, Romaltyn dezminte interesul pentru Remin

Companiile African Consolidated Resources din Africa de Sud, Metals Finance Europe şi Romaltyn ar fi interesate să cumpere activele companiei de stat Remin Baia Mare, aflată în insolvenţă, potrivit autorităţilor, compania din urmă declinându-şi, însă, interesul.

Premierul Victor Ponta a anunţat, la sfârşitul lunii aprilie, că Guvernul va transforma creanţele statului la Remin în acţiuni, care vor fi transferate AAAS. Domnia preciza atunci că există un investitor important, care poate redeschide Remin şi care ar putea asigura o investiţie importantă şi locuri de muncă în zonă, Baia Mare fiind extrem de afectată de criza economică şi de desfiinţarea locurilor de muncă.

Oficialii Romaltyn ne-au declarat că nu sunt interesaţi să cumpere Remin, adăugând că "singurele contacte pe care le-au avut cu Remin au vizat relaţiile de afaceri pe care le pot desfăşura cele două companii".

Reprezentanţii de la Romaltyn ne-au mai spus: "Confuzia privind o posibilă investiţie la Remin Baia Mare a apărut ca urmare a participării reprezentanţilor Romaltyn la dialogul cu comisia interministerială însărcinată cu analizarea posibilităţii redeschiderii activităţii miniere în Baia Mare. Prezenţa Romaltyn a fost determinată de faptul că desfaşoară activităţi conexe mineritului propriu zis, astfel încât, în eventualitatea redeschiderii activităţii miniere în zonă, să poată fi un partener de business care să aducă plus valoare proiectului".

• "Werco Trade" din Elveţia a cumpărat cele 500.000 de tone de pirită auriferă

Guvernul a vândut depozitele de pirită ale Remin cu 53 milioane de dolari unei firme de trading din Elveţia, potrivit preşedintelui Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) Adrian Constantin Volintiru. Acesta a declarat că tranzacţia se înscrie în "noua optică a Guvernului" de optimizare a veniturilor.

Surse din piaţa de profil susţin că Werco Trade ar avea legătură cu magnatul Marc Rich, cunosct pentru afacerile din domeniul metalelor.

Licitaţia pentru vânzarea piritei a fost organizată de administratorii judiciari în 21 martie, iar contractul a fost semnat în primele zece zile de la adjudecare.

Werco Trade AG a plătit 105 dolari pe tonă şi şi-a asumat plata în rate a întregii cantităţi de pirită, pe măsură ce o va ridica de la Remin. Compania din Baia Mare are în depozite 500.000 de tone de pirită.

"Capacitatea estimată fiind de 15.000 tone pe lună, ridicarea întregii cantităţi de prirită înregistrate în evidenţa contabilă este estimată la 33 de luni. Cumpărătorul şi-a asumat ridicarea întregii cantităţi în maximum patru ani de la semnarea contractului de vânzare-cumpărare. Până în prezent, adjudecatarul a realizat deja plata pentru primele două tranşe, de 15.000 de tone de pirită fiecare, prima tranşă urmând a fi ridicată", potrivit AAAS.

Pentru prima tranşă, firma elveţiană a plătit 1,6 milioane de dolari (106,7 dolari pe tonă), iar pentru a doua preţul a fost stabilit la 1,55 milioane de dolari (103,8 dolari pe tonă).

Piritele provin de la mina Şuior şi conţin peste 12 grame de aur pe tonă.

Werco Trade este un comercializant de mărfuri din Elveţia, cu activităţii în România, Polonia, Ucraina. Potrivit surselor din presă, elveţienii se află şi printre cumpărătorii concentratelor de cupru de la Cupru Min, mare parte din zăcăminte ajungând în China, unde sunt prelucrate cu mai mare uşurinţă, deoarece nu există reglementări de mediu la fel de stricte ca în Europa.