Nod în papura nunţii

S-a încheiat un eveniment care a atras ca un magnet toate televiziunile, o bună parte a presei electronice şi a generat nenumărate comentarii dintre cele mai diferite. Căsătoria civilă şi religioasă a lui George Simon cu aleasa inimii lui. Care declanşat şi un veritabil război politic. Cine a pierdut şi cine a câştigat?

E mult timp de când partidul AUR în general şi George Simon în special sunt vânaţi din toate direcţiile spectrului politic. Puţini sunt cei care înţeleg cum a fost posibil ca, în condiţii normale, un nou partid politic să apară din spuma mării şi să ia cât ai bate din palme 10% de electorat. Au fost şi mai puţini cei care au reşit să nu-l identifice pe liderul noii formaţiuni politice, George Simon, cu un produs realizat în laboratoarele statului subteran. Sau chiar peste hotare, la Moscova. Pot să-i număr pe degete pe cei care, comentând fulminanta ascensiune AUR, care a continuat şi după alegeri, plasându-l azi pe locul trei pe podiumul electoral, au ştiut că acest George Simon nu le-a căzut din cer. Nu vine din neant. Ci din România profundă.

Chiar din anul de graţie 1990, când Liga Studenţilor era condusă de Marian Munteanu şi când acesta, la fel ca şi mine şi mulţi alţii, acolo, în Piaţa Universităţii, devenise "golan". Noi am devenit "golani" atunci, în primăvara lui 1990, şi ne-am pus la propriu şi etichete cu acest cuvânt în piept, pur şi simplu pentru că Ion Iliescu ne-a taxat astfel. Pentru că îndrăzneam să protestăm împotriva confiscării revoluţiei, împotriva autorilor loviturii de stat, împotriva noii puteri pro-moscovite, care se instalase la Bucureşti. Ne-a taxat Ion Iliescu cum că am fi golani şi legionari. George Simon este un produs similar acelor ani. Nu şi produsul statului subteran. Puţini dintre compatrioţii noştri ştiu că acesta, într-un relativ anonimat, a trudit ani de zile pentru a colecta din România cărţi în limba română şi a le transporta fraţilor noştri moldoveni, făcând nenumărate donaţii spre beneficiul şcolilor. Sunt şi mai puţini cei care identifică numele său cu al celui care a scris într-un mod foarte vizibil, în nenumărate locuri din această ţară, în special pe poduri, mesajul "Basarabia e România". Pentru toţi cei cu o gândire mai comodă, a fost mai simplu să creadă că acest personaj este chiar venit din spuma mării. Şi că, prin urmare, este creaţia cuiva.

Cum e cu omul, e şi cu nunta. Dacă un compatriot îşi propune să facă o nuntă românească, dacă la ea participă 10.000 de persoane sau, mă rog, mai multe de o sută-două, atunci mai comod este să ne imaginăm că e ceva nefiresc cu acest eveniment. Şi mai ales dacă invitaţii poartă costume naţionale. Atunci nunta e musai legionară. Cum legionară a fost în anii 1990 şi Piaţa Universităţii.

Sunt mulţi care s-au luat după fentă. Fenta este cu adevărat o creaţie a laboratoarelor. Fenta la moda este că, dacă eşti patriot, eşti naţionalist. Dacă eşti naţionalist, eşti în cel mai bun caz putinist şi în cel mai rău caz extremist. Dacă se poate, de tip legionar. Şi iată cum astfel s-a ajuns în situaţia uluitoare în care au existat, legat de George Simion, acuzaţii de acest fel. Cum că şi-a făcut o nuntă legionară. Cei care s-au luat după fentă au butonat în neştire canalele de televiziune, au ales până la urmă ce le-a convenit, iar la sfârşit au putut să tragă şi concluziile. Televizizuile care au prezentat onest acest eveniment au fost campioanele ratingului. Până la urmă, bunul simţ a învins. Cetăţenii au ales în funcţie de bunul simţ şi au rămas pe acele canale de ştiri, care s-au dovedit capabile să prezinte acest eveniment al unei mari nunţi româneşti cu onestitate şi decenţă. Iar celelalte televiziuni, care au încercat să bage băţul prin gard, au fost penalizate printr-un rating scăzut.

Din această perspectivă, nunta care l-a avut drept principal erou pe George Simon, fireşte, a contat în mare măsură şi mireasa, s-a dovedit a fi o excelentă hârtie de turnesol. Care a separat aproape instantaneu intenţiile rele de intenţiile bune. I-a separat pe unii de ceilalţi. I-a dat la o parte, elegant, dar ferm, pe cei care au montat fenta şi au pus semnul egalităţii între tradiţie şi extremism, de cei care au înţeles că vechile şi sănătoasele obiceiuri româneşti nu trebuie taxate aşa cum doresc neomarxiştii. Că identitatea naţională a unui popor nu se cuvine a fi anulată. Şi nici batjocorită.

Din toate motivele de mai sus, la care aş putea adăuga multe altele, felicit noua familie Simion pentru minunatul eveniment pe care l-a pus la cale. Un eveniment care a avut şi meritul de a despărţi apele.