Noi întrebăm. Daniel Morar răspunde?

În campania declanşată pentru a convinge pe toată lumea, dar în primul rînd Uniunea Europeană, că în România a sunat ceasul corupţiei, Procurorul şef al Departamentului Naţional Anticorupţie a anunţat, zilele trecute, că, în perioada următoare, se vor face publice numele celor cinci mari corupţi din România. Deşi nu avem o încadrare mai exactă în timp a sintagmei "perioada următoare", ne imaginăm că nu poate fi vorba decît de un moment relativ apropiat, motiv pentru care apreciem că informaţia furnizată este absolut de senzaţie. Dacă declaraţiile lui Daniel Morar s-ar fi oprit aici, am fi putut să ne ducem seara liniştiţi la culcare, cu reconfortantul sentiment că, în sfîrşit, se adevereşte un lucru bine ştiut şi anume că atunci cînd se vrea, se poa-te şi că pînă şi în lupta împotriva marii corupţii există ac pe măsură, dacă doreşti să-l găseşti.

Din păcate, intervenţia d-lui Morar, făcută pe postul naţional de radio, a continuat cu o serie de "precizări", care nu numai că nu aduc un plus de claritate, dar dau naştere la nedumeriri dintre cele mai greu de desluşit.

În primul rînd, nu ştim pe ce scală operează şeful DNA, dacă este vorba de titularii a cinci dosare grave de corupţie sau chiar de persoane care, prin faptele lor, se plasează în fruntea marilor corupţi. Cîtă vreme, însă, "marii corupţi" formează o mulţime vidă, cîtă vreme nu avem nici măcar un "mare corupt" dovedit, calificativul aplicat celor pe care îi are în vedere Morar este destul de ambiguu, de puţin convingător.

Apoi, aflăm că dosarele res-pectivilor caizi sînt încă în lucru şi că se speră că vor fi finalizate pînă în februarie 2006, în măsura în care acest lucru va fi posibil. Prin urmare, este vorba de nişte dosare aflate în stare de cercetare; o cercetare care, pînă în prezent, înţelegem că lasă să se întrevadă perspectiva unor vinovăţii penale greu de contes-tat, dar în care nimic nu exclude o spectaculoasă răsturnare de situaţie, respectiv producerea unor noi probe de către cei suspectaţi şi care, din acel moment, să dea un cu totul alt curs lucrurilor. Pe ce se bazează procurorul şef în promisiunile în care se hazardează rămîne pentru noi o taină la care nu avem acces.

În sfîrşit, oricît de impresionant ar fi iureşul cu care lucrătorii DNA se dăruie finalizarii dosarelor în lucru, "februarie 2006" este o dată posibilă, dorită, dar nicidecum fermă. Şi nu numai că nu este bătută în cuie, dar, de fapt, nimeni nu poate anticipa cu certitudine concluzia la care se va ajunge la finalul cercetărilor. Nici din punctul de vedere al DNA şi, cu atît mai puţin, nu se poate face nici o predicţie asupra sentinţei definitive şi irevocabile pe care urmează să o pronunţe Justiţia, la capătul unor procese care se vor întinde pe ani. Pînă în momentul pronunţării acelei sentinţe, nimeni nu poate fi ireversibil declarat Vinovat. Cazurile în care Parchetul, oricare a fost el, a ajuns triumfător la o concluzie şi Justiţia a infirmat-o, fără să clipească măcar, sînt prea multe şi de amplă notorietate pentru ca toate cele spuse mai sus să nu ne pună în dificultatea de a înţelege raţiunile pentru care Daniel Morar şi-a permis să se lanseze în afirmaţii greu de susţinut şi greu de acceptat.

Practica "cincinalurilor realizate în patru ani şi jumătate" ne este încă dureros prezentă în minte, ca să putem accepta senin jocul cu declaraţii care, poate, la Bruxelles să fie receptate cu un anumit binevoitor optimism, dar pe care nu putem renunţa să le trecem printr-o simplă şi elementară analiză logică. Este şeful DNA în situaţia de a-şi fi spulberat orice îndoială asupra felului în care, într-un final, Justiţia se va pronunţa? E treaba lui. Dar, cîtă vreme "Grupul celor cinci", de care vorbeşte astăzi, este nedovedit, cîtă vreme oamenii în cercetarea DNA beneficiază din plin şi necondiţionat de prezumţia de nevinovăţie, orice angajament privind o proximă devoalare publică a vinovăţiei lor este hazardată şi nu poate fi luată în serios. Cum îşi permite un om aflat în fruntea unei instituţii de la care se aşteaptă atît de mult, într-un deplin respect faţă de Lege, asemenea surprinzătoare derapaje, este o chestiune la care, oricîte eforturi am face, nu putem găsi un răspuns satis-făcător.

E motivul pentru care ne adresăm direct d-lui Daniel Morar, şeful Departamentului Naţional Anticorupţie, şi îi cerem să ofere opiniei publice toate clarificările necesare, legat de declaraţiile făcute pe postul naţional de radio.