Nori de furtună deasupra economiei globale

Un nou avertisment cu privire la perspectivele economiei globale a fost lansat recent de David Lipton, director executiv adjunct al Fondului Monetar Internaţional.

În cadrul unei conferinţe organizate de Bloomberg la Londra, Lipton a declarat că "norii de furtună se adună deasupra economiei globale", iar "guvernele şi băncile centrale s-ar putea să nu fie pregătite pentru a face faţă acestei furtuni", după cum scrie Reuters.

Subiectul discursului său a fost "următoarea criză financiară" şi mijloacele aflate la dispoziţia autorităţilor pentru a se evita "crearea unei alte crize sistemice".

După "bunul" obicei al autorităţilor, fie ele naţionale sau internaţionale, de a transfera responsabilităţile cât mai departe de propria ogradă, şi David Lipton a subliniat că FMI a cerut guvernelor de numeroase ori în ultimii doi ani să "repare acoperişul cât este vreme frumoasă afară", însă "măsurile pentru prevenirea crizei sunt incomplete".

În ceea ce priveşte capacitatea de acţiune a băncilor centrale, directorul de la FMI nu a venit cu veşti bune. Lipton a amintit că Federal Reserve a redus dobânda de politică monetară, în medie, cu 500 puncte de bază pentru a "lupta" contra recesiunilor anterioare, dar această opţiune nu mai este disponibilă, în condiţiile în care nivelul actual din SUA nu este nici măcar de 2,5%.

Situaţia din Europa este şi mai "complicată", deoarece dobânda oficială din zona euro este zero. Cotidianul german Handelsblatt a consultat recent "consiliul monetar din umbră", un grup de economişti, inclusiv din băncile comerciale, care îşi prezintă opţiunile "paralele" privind politica monetară din zona euro în faţa conducerii ziarului.

După ce scrie că "de mulţi ani politica monetară a BCE este în stare de urgenţă", Handelsblatt prezintă opiniile membrilor acestui consiliu, conform cărora "normalizarea politicii monetare va fi foarte dificilă, pe fondul reducerii presiunilor inflaţioniste". Jörg Krämer, economist-şef la Commerzbank, consideră că BCE nu va majora dobânda de politică monetară în 2019. Singura "mişcare" ar fi doar creşterea simbolică de dobânzi pentru facilitatea de depozit, în prezent la -0,4%, cu până la 20 de puncte de bază.

Articolul din Handelsblatt nu oferă, din păcate, un răspuns clar la o întrebare fundamentală: De ce mai este politica monetară a BCE în stare de urgenţă? Nu s-a redresat suficient zona euro pentru a se menţine pe o traiectorie sustenabilă de creştere?

Se pare că nu, după cum o arată şi evenimentele din ultimele săptămâni din Franţa, unde participanţii la protestul "vestelor galbene" au declarat că veniturile nu le mai ajung pentru subzistenţă şi sunt nevoiţi să apeleze la credite.

Preşedintele Macron, vizibil depăşit de evenimente pe toate planurile, nu a făcut decât să confirme "starea de urgenţă", fenomen care nu se limitează la Hexagon, prin decretarea tardivă a unei "stări de urgenţă economică şi socială".

Oare fostul bancher de investiţii realizează că s-a ajuns aici ca urmare a financializării economiei, iar promisiunea unei sute de euro în plus la salariul minim nu este o soluţie, ci doar o batjocură la adresa cetăţenilor?

Indisponibilitatea principalului instrument din "trusa" băncilor centrale, dobânda, va determina, după cum a mai precizat directorul de la FMI, "explorarea unor măsuri şi mai neconvenţionale".

Dar dincolo de repornirea tiparniţelor, ce ar mai fi de făcut? Scoaterea recesiunilor şi crizelor financiare în afara legii şi trimiterea la închisoare a celor care şi-au pierdut optimismul şi nu mai doresc să cumpere şi mai mult pe datorie?

Din nefericire, chiar şi "eficienţa unor astfel de măsuri este incertă", iar "potenţa politicii monetare" ar trebui să reprezinte un motiv de îngrijorare, după cum a mai declarat David Lipton.

Şi asta nu este tot, în condiţiile în care directorul de la FMI a subliniat că "multe guverne nu au prea mult spaţiu de manevră, deoarece au acumulat deja datorii foarte mari", iar "promovarea unor noi programe de stimulare va fi foarte dificilă din puncte de vedere politic, ca urmare a poverii financiare implicate".

Concluzia? "Resursele financiare publice sunt mult mai scăzute decât în trecut, iar principala lecţie este aceea că fiecare ţară trebuie să fie atentă cu susţinerea creşterii, limitarea vulnerabilităţilor şi să se pregătească pentru ce va urma", a subliniat Lipton.

Imediat oficialul FMI a prezentat şi realitatea deosebit de îngrijorătoare, aceea a ţărilor unde vulnerabilităţile economice s-au acumulat, pe fondul creşterii datoriilor publice şi ale companiilor, a reformelor incomplete şi a creşterii tensiunilor geopolitice.

Din discursul lui David Lipton nu a lipsit lista "provocărilor" pentru perioada următoare, care include situaţia de pe pieţele emergente, noul rol global al Chinei sau perspectiva războiului comercial dintre Statele Unite şi China.

În ceea ce priveşte viitorul economiei europene, directorul de la FMI consideră că "absenţa unei politici fiscale comune limitează capacitatea Europei de a partaja riscurile şi de a răspunde şocurilor din sistemul financiar". "Toate acestea împiedică Europa să joace un rol global potrivit cu dimensiunea şi importanţa economiei din zona euro", a mai precizat David Lipton.

Lipsa pregătirii din partea guvernelor naţionale reprezintă, însă, o "binefacere" pentru instituţiile internaţionale, cum este şi Fondul Monetar Internaţional, care "trebuie să se pregătească pentru răspunsuri multilaterale în ceea ce priveşte plasa de siguranţă financiară la nivel global".

Dar oare această "plasă" nu reprezintă, de fapt, tocmai unul dintre factorii principali care permit autorităţilor naţionale să nu acorde importanţa cuvenită, sau să ignore pur şi simplu, sustenabilitatea şi coerenţa politicilor economice?

Poate că a venit vremea eliminării acestui "element" de falsă siguranţă, care nu face decât să asigure perpetuarea unor politici economice dezastruoase şi menţinerea în poziţii de autoritate a celor responsabili, iar atunci norii de furtună nu vor mai fi aşa de înfricoşători.