NOUĂ INTERPELARE A SENATORULUI VALER MARIAN "Nerespectarea legislaţiei privind taxele judiciare de timbru de către instanţele din Cluj Napoca"

Senatorul Valer Marian a transmis o nouă interpelare adresată ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc, prin care sesizează "nerespectarea legislaţiei privind taxele judiciare de timbru de către instanţele judecătoreşti din Cluj Napoca".

Redăm mai jos conţinutul interpelării:

"Conform mai multor justiţiabili care m-au sesizat, în unele dosare soluţionate de instanţele de judecată din Cluj Napoca (Judecătorie, Tribunal, Curte de Apel), aplicarea prevederilor legale privind taxele judiciare de timbru a devenit un mijloc de favorizare a unor părţi din proces şi de discriminare şi prejudiciere a părţilor adverse, prin stabilirea unor taxe ilegale şi inechitabile în diferite faze procesuale cu consecinţa prejudicierii atât a bugetului de stat sau local cât a şi justiţiabililor a căror situaţie financiară a fost îngreunată şi al căror acces la justiţie a fost limitat prin tratamentul discriminatoriu aplicat.

Astfel, la instanţa de fond (Judecătoria Cluj Napoca) au fost calculate în unele cauze civile, pentru anumite părţi, taxe de timbru mult inferioare faţă de valoarea reală a obiectului procesului şi, chiar dacă părţile adverse au sesizat instanţa cu excepţia insuficientei timbrări, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind admise apoi acţiunile reclamanţilor.

Ulterior, în căile de atac, instanţa de apel (Tribunalul Cluj Napoca) şi apoi instanţa de recurs (Curtea de Apel Cluj Napoca) au recalculat taxa de timbru în sarcina apelanţilor, respectiv a recurenţilor la o valoare mult majorată, probabil la valoarea reală, dar nu au fost interesate şi nu au dat în debit reclamanţii, deşi au fost sesizate de părţile adverse în acest sens, la instanţa de fond, conform prevederilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 38 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care statuează că, în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

Rezultă astfel, că unii judecători aplică aleatoriu şi după bunul plac dispoziţiile legale privind calcularea taxelor judiciare de timbru ce se constituie ca venituri la bugetul de stat sau la bugetul local pentru serviciile judiciare realizate cu cheltuieli de stat, deoarece în anumite cauze nu sunt aplicate prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 şi art. 38 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 pentru clienţii anumitor avocaţi, instanţele superioare neconstatând şi neîndreptând aceste deficienţe, fapt prin care favorizează abuziv clienţii acestora şi prejudiciază bugetul de stat şi bugetul local la categoria venituri din taxe de timbru. În majoritatea acestor cauze, avocaţii părţilor favorizate au deţinut funcţii de conducere, inclusiv de decan la Baroul de Avocaţi Cluj, în care au fost admişi în perioada vizată rude ale unor judecători (soţii, copii ş.a.) sau chiar unii magistraţi.

În cele ce urmează voi prezenta unele cazuri din care rezultă atât o evidentă inechitate şi o dublă măsură în aplicarea dispoziţiilor legale, printr-o crasă inegalitate de tratament juridic în ce priveşte stabilirea şi încasarea taxelor judiciare de timbru la nivelul Curţii de Apel Cluj şi a instanţelor aflate sub jurisdicţia acesteia, cât şi o activitate nelegală şi prejudiciabilă ca urmare a neîncasării conştiente şi voite a sumelor ce ar fi trebuit percepute cu titlu de taxe de timbru :

1. În dosarul nr. 437/211/2007, pârâţii Miclea Florin şi Miclea Mariana au fost obligaţi la plata unei taxe judiciare de timbru în valoare de 2.415,5 lei atât în apel, de către Tribunalul Cluj, cât şi în recurs, de către Curtea de Apel Cluj, deşi reclamantul Miclea Virgil fusese obligat de instanţa de fond, Judecătoria Cluj Napoca, la plata unei taxe de timbru de doar 177 lei.

În cazul în care instanţa de fond a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, pârâţii susmenţionaţi ar fi trebuit obligaţi, conform art. 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv art. 23 alin. 1 lit.a şi art. 24 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la plata a 50% din taxa respectivă în instanţele de apel şi de recurs, respectiv la plata unei taxe de 88,50 lei (177 lei : 2).

În cazul în care instanţa de fond nu a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, instanţele de apel şi de recurs ar fi trebuit să-i oblige pe reclamanţi, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 38 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la plata diferenţei de 4.654 lei (2.415,5 lei x 2 - 177 lei).

2. În dosarul nr. 20514/211/2011, pârâţii au fost obligaţi de Tribunalul Cluj, respectiv de Curtea de Apel Cluj la plata unei taxe judiciare de timbru de 2.592 lei în apel respectiv în recurs. Reclamanţii au fost obligaţi de Judecătoria Cluj Napoca la plata unei taxe judiciare de timbru de 3.811 lei, calculată la valoarea diminuată a imobilului de 110.000 lei, deşi ar fi trebuit să fie calculată la valoarea contractuală a imobilului de 178.672 lei şi să aibă un cuantum de 5.184 lei, respectiv dublul sumei de 2.592 lei stabilită în sarcina pârâţilor în apel şi în recurs.

În cazul în care instanţa de fond a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, pârâţii ar fi trebuit obligaţi, conform art. 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv art. 23 alin. 1 lit.a şi art. 24 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la plata a 50% din taxa respectivă în instanţele de apel şi de recurs, respectiv la plata unei taxe de 1.905,50 lei (3.811 lei : 2).

În cazul în care instanţa de fond nu a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, instanţele de apel şi de recurs ar fi trebuit să-i oblige pe reclamanţi, conform art.20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv art.38 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la plata diferenţei de 1.373 lei ( 2.592 lei x 2 - 3.811 lei).

3. În dosarul nr. 237/2001/2004, pârâtul-reclamant reconvenţional Rus Ioan a fost obligat de Tribunalul Cluj la plata unei taxe judiciare de timbru de 7.4815 lei în apel, deşi reclamanta Seiche Georgeta fusese obligată de instanţa de fond (Judecătoria Cluj Napoca) la plata unei taxe judiciare de timbru 14.214,40 lei (254.000 ROL + 780.000 ROL + 14.111 RON).

În cazul în care instanţa de fond a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, pârâtul reclamant-reconvenţional ar fi trebuit obligat, conform art. 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, respectiv art. 23 alin. 1 lit.a şi art. 24 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la plata a 50% din taxa respectivă în instanţele de apel şi de recurs, respectiv la plata unei taxe de 7.107,2 lei (14.214,40 lei : 2), dar acesta a fost obligat la plata unei taxe de 10 ori mai mare (7.4815 lei).

În cazul în care instanţa de fond nu a calculat în mod corect taxa judiciară de timbru, instanţele de apel şi de recurs ar fi trebuit să o oblige pe reclamantă, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 38 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la plata diferenţei de 135.415,6 lei ( 74.815 lei x 2 - 14.214,40 lei).

Pus în faţa situaţiei de a achita o taxă judiciară de timbru de 74.815 lei, pârâtul reclamant-reconvenţional Rus Ioan a trebuit să renunţe la motivele de apel privind modalitatea de partaj, care constituia obiectul principal al cauzei, întrucât nu avea disponibilitatea financiară de a achita o astfel de sumă, fapt ce reprezintă o limitare, o restricţionare a acesului la justiţie. În această situaţie, instanţa de apel l-a obligat pe pârâtul reclamant-reconvenţional la plata unei taxe de timbru de16.872,95lei (10.282,95 lei + 6.590 lei), care, de asemenea, depăşeşte substanţial nu numai 50% din taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă la instanţa de fond, ci şi chiar cuantumul total al acestei taxe, în valoare de 14.214,40 lei. La instanţa de apel, deşi şi-a precizat şi extins pretenţiile faţă de instanţa de fond, apelanta- reclamantă a fost obligată la plata unei taxe de timbru de doar 4.753 lei (1.390 lei + 3.363 lei).

În recurs, pârâtul reclamant-reconvenţional a fost obligat la plata unei taxe judiciare de timbru de 17.946,18 lei (6.565,18 lei + 11.381 lei), sumă care, de asemenea, depăşeşte substanţial 50% din taxa achitată de reclamantă la instanţa de fond şi chiar cuantumul integral al acesteia, în valoare de 14.214,40 lei.

Ce este şi mai grav, în hotărârile judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Cluj, Tribunalul Cluj, respectiv Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 237/211/2014 (sentinţa civilă nr.15124/12.07.2012, decizia civilă nr. 139/A/28.02.2014 şi decizia civilă nr. 153/R/2015/18.03.2015, rămasă definitivă şi irevocabilă), sunt înregistrate o serie de nelegalităţi crase privind fondul cauzei, după cum urmează:

1. În mod nelegal, instanţa de apel a luat în considerare şi a admis motive de apel care practic reprezintă o precizare şi o extindere a acţiunii reclamantei direct în apel în ce priveşte echivalentul lipsei de folosinţă, motive care nu numai că nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond şi nu au fost taxate corespunzător în faţa acestei instanţe, dar privesc o perioadă ulterioară pronunţării hotărârii apelate (12.07.2012-31.10.2013). Pe de altă parte, aceste pretenţii suplimentare ale reclamantei au fost formulate fără a se baza pe niciun mijloc de probă.

Conform prevederilor art. 294 din vechiul Cod de procedură civilă, care era în vigoare în perioada soluţionării cauzei în fond şi al declarării apelului, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot face alte cereri noi.

2. În mod nelegal, reclamantei i s-a acordat prin hotărârea instanţei de fond, care a fost menţinută de instanţele de apel şi de recurs sub acest aspect, mai mult decât a cerut (plus petit) în ce priveşte echivalentul lipsei de folosinţă, fiind întrunit astfel motivul de apel prevăzut de art. 304 pct.6 din vechiul Cod de procedură civilă.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat pretenţii în sumă totală de 1.000.000 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă pentru perioada 2003-2010, precizând pretenţii de 125.000 lei/an. Prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, care a fost considerată corectă de toate instanţele de judecată, a fost calculată o valoare totală a despăgubirilor de 4.089.800 lei pentru perioada 2003-2010, care este de peste 4 ori mai mare decât valoare pretinsă de către reclamantă prin cererea cu care a învestit instanţa, valoarea chiriei aferente folosinţei imobilului fiind stabilită de expert la nivelul de 511.225 lei/an.

Ulterior depunerii suplimentului la raportul de expertiză, în faza de fond a judecăţii, reclamanta nu şi-a mai precizat cererea nici în sensul de a solicita majorarea despăgubirilor conform valorilor determinate de către expert, nici în sensul de a solicita achitarea despăgubirilor exclusiv pentru perioada 2007-2010, în condiţiile în care instanţa a admis excepţia prescripţiei extinctive pentru pretenţiile formulate pentru perioada 2003- iunie 2007.

Pretenţiile admise prin hotărârea instanţei de fond, care a fost menţinută sub acest aspect de instanţele de apel şi de recurs, au depăşit limitele valorice ale pretenţiilor formulate de reclamantă, precum şi limitele în care au fost timbrate pretenţiile deduse judecăţii, în condiţiile în care a fost admisă acţiunea reclamantei pentru suma de 753.250 lei, reprezentând lipsa de folosinţă pentru 3 ani de chirie calculată conform valorii din expertiză şi nu conform valorii indicate şi timbrate de reclamantă (125.000 lei/an), situaţie în care aceste pretenţii nu puteau depăşi suma de 375.000 lei (125.000 lei/an x 3 ani). Adunând totalul pretenţiilor respinse ca efect al prescripţiei extinctive, respectiv 625.000 lei (125.000 lei/an x 5 ani), cu pretenţiile admise, respectiv 752.250 lei, rezultă că instanţa ade apel a avut în vedere pretenţii totale în valoare de 1.377.250 lei, rezultând că, deşi a fost învestită cu o solicitare precizată şi timbrată la 1.000.000 lei, a fost pronunţată o soluţie prin care s-a dat în mod vădit mai mult decât s-a cerut.

3. Instanţele de fond, de apel şi de recurs au luat în considerare raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar în data de 14.11.2006, raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar în data de 5.08.2009, răspunsul la obiecţiunile formulate la expertiza tehnică judiciară depus la dosar în data de 15.02.2010 şi suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar în data de 21.02.2011, deşi expertul care le-a efectuat, inginerul Avram Gheorghe, nu era abilitat să efectueze astfel de expertize, întrucât nu deţinea calitatea de evaluator autorizat, membru titular al ANEVAR, fapt care rezultă din adresa ANEVAR nr. 29/15.01.2015, în baza căreia a fost depusă împotriva expertului susmenţionat plângere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care s-a solicitat cercetarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, uzurparea funcţiei, fals intelectual şi uz de fals.

4. Pârâta Rus Valeria, mama pârâtului reclamant reconvenţional Rus Ioan (o femeie în vârstă, văduvă şi bolnavă, care locuieşte singură la ţară), nu a fost citată legal în cauză până în faza de recurs şi nu i-au fost comunicate hotărârile pronunţate de Judecătoria Cluj Napoca şi de Tribunalul Cluj, pentru a putea exercita căile cuvenite de atac, fiindu-i încălcat astfel în mod grav accesul la justiţie.

Astfel, la începutul procesului, a fost citată greşit la Judecătoria Cluj Napoca la adresa "comuna Miceşti sat Sălişte jud. Cluj", care a fost indicată în mod greşit de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, întrucât, pe de o parte, din anul 1968, în urma reorganizării administrativ-teritoriale, satul Sălişte aparţine de comuna Ciurila, iar, pe de altă parte, nu a fost indicat numărul imobilului în care locuia în satul Sălişte. Ulterior, pârâta susmenţionată a fost citată la adresa "Cluj Napoca str. Horia nr.112", dar de la această adresă s-a mutat înaintea deschiderii procesului de către reclamantă, întrucât a vândut apartamentul deţinut în imobilul respectiv, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat la Biroul notarului public Laura Moigrădean sub nr. 1175/18.04.2003. Totodată, pe citaţiile emise pe adresa "Cluj Napoca str. Horia nr. 112" nu a fost menţionat şi numărul de apartament, care era 33, fapt cunoscut de reclamantă, care a locuit în acest apartament.

Pe de altă parte, hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi de instanţa de apel i-au fost comunicate, de asemenea, în mod greşit pârâtei Rus Valeria la adresa "Cluj Napoca str. Horia nr.112", care este consemnată în ambele hotărâri, şi astfel nu a luat cunoştinţă de conţinutul acestora şi nu a putut exercita căile legale de atac, în condiţiile în care în anul 2003, după vânzarea aparatamentului de la adresa respectiva s-a mutat şi a locuit efectiv în comuna Ciurila sat Sălişte nr. 29, adresă care i-a fost înscrisă ca domiciliu cu ocazia schimbării actului de identitate şi al eliberării cărţii de identitate cu seria KX nr 525431 de către SPCLEP Turda la data de 25.01.2007. Iniţial, şi recursurile declarate în cauză i-au fost comunicate tot la adresa "Cluj Napoca str. Horia nr.112", astfel că nu a putut lua cunoştinţă de conţinutul acestora şi nu şi-a putut exprima poziţia procesuală şi formula apărări prin întâmpinare în cauză.

Menţionez că avocatul reclamanţilor din dosarele nr. 237/211/2004 şi nr. 20514/211/2011 a fost doamna Stanca Gidro, care a deţinut funcţia de decan al Baroului de Avocaţi Cluj în perioada 2006-2014, perioadă în care a fost admise ca avocaţi în barou mai multe rude ale unor judecători de la instanţele din Cluj Napoca, printre care şi soţia (fostă arhivară) judecătorului de la Curtea de Apel Cluj Napoca, Ioan Daniel Chiş, care a fost preşedintele completului de judecată care a respins recursul pârâtului-reclamant reconvenţional Ioan Rus în dosarul nr. 237/211/2004, pronunţând astfel o hotărâre favorabilă clientei doamnei avocat Gidro.

Pentru considerentele expuse, vă solicit, în primul rând, domnule ministru, ţinând cont şi de calitatea dvs. de membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să cereţi Inspecţiei Judiciare a CSM să verifice modul de aplicare a legislaţiei privind taxele judiciare de timbru în dosarele menţionate în interpelare, urmând să fie sesizate, sub acest aspect, şi Curtea de Conturi a României, în vederea stabilirii şi recuperării prejudiciului cauzat, şi Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prin procurarea unui avantaj patrimonial unui terţ, prevăzută de art. 297 din Codul penal rap. la art.13/2 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. În al doilea rând, vă solict să cereţi Inspecţiei Judiciare a CSM să efectueze verificări cu privire la activitatea şi conduita necorespunzătoare a judecătorilor de la Judecătoria Cluj Napoca, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj Napoca care au pronunţat în dosarul nr. 237/211/2004 hotărâri date cu încălcarea gravă a legii, sub aspectul criticilor formulate mai sus.

Solicit răspuns scris în care să-mi comunicaţi constatările efectuate şi măsurile dispuse în vederea restabilirii legalităţii.

Senator Valer Marian".