PwC România transmite că începând cu 26 decembrie 2024, o nouă lege (Legea nr. 317/2024 care modifică şi completează OUG nr. 28/1999 şi articolul 319 din Codul fiscal) stabileşte că bonurile fiscale nu mai sunt comunicate (imprimate sau înmânate în funcţie de formatul lor) pentru încasările realizate cu carduri bancare, decât la solicitarea expresă a clienţilor, potrivit unui comunicat emis redacţiei.
Astfel, soluţia legislativă introduce o flexibilitate importantă în utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, permiţând tranzacţii mai eficiente şi mai rapide cu cardurile de credit şi debit. Se aşteaptă ca această schimbare să aducă beneficii semnificative atât pentru comercianţi, cât şi pentru consumatori, facilitând o experienţă de cumpărare mai fluidă şi mai modernă.
Măsura a fost propusă de mult timp de mediul de afaceri în cadrul dezbaterilor publice asupra diverselor proiecte de acte normative. Reprezentanţii mediului de afaceri au argumentat, în repetate rânduri, că simplificarea circulaţiei bonurilor fiscale pentru plăţile cu cardul ar simplifica semnificativ procesele administrative şi ar reduce costurile operaţionale. De asemenea, această măsură aliniază România cu alte state din Uniunea Europeană care au adoptat deja măsuri similare.
Textul legal specifică obligaţia de "imprimare/înmânare" a bonurilor fiscale, menţionând că obligaţia emiterii acestor bonuri fiscale va continua să existe la nivelul companiilor, dar acestea vor trebui să le comunice clienţilor doar la solicitarea expresă a acestora. Această formă a textului schimbării legislative a rezultat din dezbaterile din Parlament, în contextul punctului de vedere negativ transmis de Guvernul României şi avizului negativ al Consiliului Economic şi Social cu privire la varianta iniţială a proiectului de lege care avea în vedere eliminarea obligaţiei de "emitere" a bonurilor fiscale în cazul încasărilor cu cardul bancar de debit sau de credit. Astfel, reglementările în vigoare referitoare la emiterea şi păstrarea bonurilor fiscale vor trebui respectate în continuare de către companii.
Pe lângă faptul că simplifică semnificativ derularea tranzacţiilor comerciale, măsura contribuie la îmbunătăţirea profilului de responsabilitate socială corporativă, mai ales în contextul politicilor de ESG, adoptând practici mai sustenabile, cum ar fi reducerea utilizării hârtiei.
Totodată, modificarea legislativă menţionează expres că lipsa solicitării şi comunicării unui bon fiscal nu afectează drepturile consumatorilor. Clienţii urmează să îşi exercite drepturile legale în baza extraselor bancare aferente. Totuşi, rămâne de văzut cum vor dovedi, în practică, consumatorii achiziţia de bunuri şi servicii în baza extraselor bancare, având în vedere că de multe ori acestea nu conţin decât referiri punctuale la suma achitată şi furnizorul care a încasat-o, fără a indica de cele mai multe ori obiectul achiziţiei. Totuşi, în contextul în care agenţii economici vor fi în continuare obligaţi să emită bonuri fiscale, deci o solicitare din partea consumatorilor ar putea fi urmărită prin raportare la evidenţele acestora, modificarea legislativă ar putea genera nevoia unei adaptări a tehnologiei şi politicilor comerciale ale comercianţilor pentru a asigura protecţia consumatorilor şi, în acelaşi timp, contracararea abuzurilor.
În egală măsură, schimbarea legislativă vizează şi eliminarea obligativităţii emiterii facturii pentru aceleaşi operaţiuni cu cardul bancar, fiind modificate şi prevederile Codului fiscal. De asemenea, este eliminată obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronic şi emiterii facturilor pentru tranzacţiile efectuate prin intermediul echipamentelor nesupravegheate de tipul automatelor comerciale ce funcţionează exclusiv pe bază de plăţi cu cardul bancar.
Concluzionând, această modificare legislativă răspunde practicilor şi tendinţelor existente în Uniunea Europeană şi la nivel global. Deşi în majoritatea statelor (e.g., Germania, Olanda, SUA, Marea Britanie, Japonia) utilizarea tranzacţiilor fără numerar este intens încurajată, fiind generalizată emiterea şi comunicarea prin mijloace electronice a bonurilor fiscale, legiuitorul român a ales o variantă care merge un pas înainte, eliminând însăşi regula comunicării bonurilor fiscale către clienţi pentru încasările cu cardul bancar, cu excepţia cazului în care sunt solicitate de aceştia.
Pe lângă avantajele clare pe care această intervenţie legislativă o aduce bunei derulări a afacerilor din România, considerăm că de lege ferenda este util şi chiar necesar ca legiuitorul să reglementeze mai clar şi detaliat mecanismele de aplicare a bonurilor fiscale electronice, pentru a alinia într-o manieră coerentă regimul emiterii, circulaţiei şi arhivării acestora, prin raportare la regimul bonurile fiscale emise pe format hârtie sau convertite în format electronic.
Opinia Cititorului