O întrebare cu tîlc

A formulat-o nu cine ştie ce specialist în "trumpism" ori alte derivate ale "ştiinţelor ezoterice" la modă, ci un om de bun simţ, angajat ca translator al unei reţele americane de televiziune. Sarcina lui: să facă traducerea în direct, engleză-germană, la ceremonia inaugurării celui de al 47-lea Preşedinte al SUA, Donald Trump. Conform tradiţiei, după depunerea jurămîntului, Preşedintele tocmai intrat în pîine ţine o scurtă alocuţiune, menită să dea relief şi orizont noului mandat. Nu este o expunere de proiect, ci doar un preambul. De regulă, profesioniştii ce crează astfel de texte speciale, destinate într-un fel sau altul posterităţii, au grijă să pună undeva, într-un loc esenţial pentru arhitectura oratorică şi articulaţia logică a mesajului, o sintagmă, o propoziţie, o frază memorabilă. Cine nu îşi aduce aminte de celebrul îndemn al lui JFK, adresat americanilor în finalul discursului ţinut la inaugurarea mandatului său: "Nu întrebaţi ce poate face ţara voastră pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţara voastră!".

Trist, dar previzibil, discursul nou instalatului Preşedinte al SUA a fost doar o lungă însăilare de gogomănii, platitudini şi lozinci din recuzita MAGA menite să-l preamărească pe Trump "salvatorul", "mîntuitorul", "apărătorul", "întregitorul", "divin alesul" Americii şi lui Dumnezeu. "Am fost salvat de Dumnezeu pentru a face America măreaţă, din nou", este ceea ce s-ar putea numi "propoziţia memorabilă" care spune totul, cred, despre "orizontul" şi "relieful" discursului. Povestea, însă, nu s-a încheiat aici. S-a lungit şi după încheierea textului primar, Trump continuînd să peroreze încă o bună bucată de vreme pentru auditoriul adunat în jurul său. Omul cu traducerea, exasperat de lungirea fără nici un rost a ceea ce trebuia musai tradus, a profitat de o scurtă pauză pentru a-şi trage suflarea şi a-i întreba pe cei din regia de transmisie cam cît mai vor să continue preluarea în direct. A făcut-o însă cu zăduf, ca omul la necaz, şi a dat drumul porumbelului. Fatalitatea şi lucrarea neştiută a imperturbabilelor coincidenţe semnificative care ne patronează viaţa pămînteană au făcut astfel încît, exact pe întrebarea lui, o pană tehnică să aducă vocea translatorului nostru în emisia directă: "Ziceţi-mi şi mie, cît mai vreţi să stăm în rahatul ăsta?" Cel puţin tot pe atît de relevantă a fost şi reacţia presei germane care a titrat imediat, în apărarea bietului translator: "A exprimat ceea ce gîdeau cu toţii!"

Motiv pentru care luăm şi noi în serios întrebarea cu pricina şi, încredinţaţi că orizontul ei poate fi extins asupra întregului mandat prezidenţial proaspăt inaugurat, îi căutăm cîteva răspunsuri plauzibile.

În mod previzibil, consecinţele retrimiterii lui Trump la Casa Albă se vor propaga pe toată durata oficială a mandatului. Cîte dintre ele se vor termina în eşecuri usturătoare, cîte în demolări costisitoare, ori chiar ruinătoare, cîte în erori costisitoare, cîte în irelevanţă şi cîte în succese menite să poarte mai departe stindardul mişcării MAGA rămîne de văzut. Surprizele acestui mandat vor veni, însă, nu doar din ceea ce va întreprinde Administraţia Trump, pe plan intern şi extern, ci şi din evoluţii ale unor procese şi fenomene care nu sunt sub controlul ei. De la macro-economie, la reacţii politice de sistem şi de la evenimente care pot afecta grav securitatea sanitară globală, la conflicte şi tensiuni politico-militare capabile să antreneze crize şi tensiuni imposibil de gestionat dintr-o singură capitală a lumii. Ca să nu mai vorbim despre crize grave de mediu produse de fenomene naturale, ori create de activităţile umane scăpate de sub control.

În mod surprinzător şi, desigur, neplăcut pentru Administraţia Trump, situaţia politică de la inaugurarea mandatului ar putea să fie radical schimbată în defavoarea "proiectelor" Trump, după numai doi ani. La vremea aşa ziselor alegeri "de la jumătatea mandatului", cînd sunt puse în joc toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanţilor şi o treime din locurile pentru Senat. Majoritatea de azi a republicanilor MAGA ar putea să se evaporeze, iar Trump să devină un Preşedinte obligat să "coabiteze" cu majoritatea ostilă a noului Congres. Ceea ce ar putea să îl expună din nou situaţiei din primul mandat, aceea de a fi supus procedurilor de suspendare de la Casa Albă. Desigur, nici ipoteza unei noi victorii electorale a reprezentanţilor republicani nu poate fi înlăturată. Mai ales avînd în vedere că responsabilii pentru redesenarea conturului instituţional şi a raporturilor de putere dintre centrele nodale ale guvernării, Preşedinte, Camera Reprezentanţilor, Senat, vor avea ca prioritate, încă din prima zi de mandat, asigurarea continuităţii dominaţiei MAGA asupra politicii americane şi după următoarele alegeri. Multe dintre aceste necunoscute vor putea fi elucidate, însă, abia după parcurgerea primelor 100 de zile ale noii ere Trump. Atunci vom avea prima înregistrare semnificativă a barometrul politic al Americii. Atunci vom şti dacă el se mişcă în favoarea sau în defavoarea lui Trump şi a Administraţiei sale.

În sfîrşit, există şi "a treia cale". Aceea care duce America şi, o dată cu ea, o bună parte din lume, spre o destinaţie cu totul necunoscută. Aşa cum anunţau deja din timpul campaniei electorale "strategii politici" care l-au inventat pe Trump şi mişcarea MAGA, ţelul maximal nu este doar cîştigarea altor alegeri, ci evadarea din restricţiile sistemului "clasic" al politicii americane, deschiderea unor căi care fac posibilă, spre exemplu, exercitarea unui mandat prezidenţial mult dincolo de limita celor patru ani prevăzuţi acum de Constituţie. Sau, impunerea unor soluţii constituţionale care să redefinească astfel puterea şi privilegiile prezidenţiale, încît componenta de control a Congresului şi a Justiţiei asupra acţiunilor Casei Albe să fie în cea mai mare parte dizolvată. Statele Unite ar fi împinse astfel, după exemplul nefericit al Romei, să închidă capitolul Republicii, pentru a îl deschide pe cel al Imperiului. Citit cu atenţie, discursul inaugural al lui Trump poate fi descifrat ca prototip al modelului care urmează să fie agresiv promovat de Trump şi Administraţia sa, în acest mandat la Casa Albă.

Mă rog, asta dacă nu se vor găsi, în America şi pe aiurea, suficient de mulţi oameni care să îşi aducă aminte de întrebarea anonimului nostru translator, oameni care să creadă serios că nu merită, nu are rost, nu este deloc bine, că este pur şi simplu grav dăunător pentru ei şi pentru urmaşii lor ca lumea să se lase tîrîtă şi să fie obligată să trăiască prin haznalele istoriei.