O oază în mijlocul crizei

Vînzarea a fost intensă la sfîrşitul săptămînii trecute, prin soare dar şi prin ploaie, cu două licitaţii şi un tîrg de antichităţi care au scos pe scenă o ofertă intensă. Dacă nu vom putea şti niciodată ce s-a dat sau ce s-a aflat, fie şi sub tejghele, de la discretul în PR tîrg de la Sofitel, în schimb, nimic nu ne poate împiedica să navigăm printre vînzările de la Alis şi Goldart, analizîndu-le în forma lor oficială.

Cel mai mare preţ a fost obţinut la Goldart, şi nu la Alis, cum ne-am fi aşteptat, de un portret de Tonitza, despre care Velisaratu ar fi scris că a fost făcut în studenţia de la Muenchen. A fost propus cu 42 de mii de lei dar tot a mai crescut, în ciuda tendinţelor bursiere internaţionale, pînă la 68 de mii. Vorbim de un portret feminin cu expunere şi publicare şi care o reprezintă pe Maria I. Slavea, despre care nu am putea spune cine era şi de ce este aşa de supărată.

Este un vîrf îndepărtat de următoarea poziţie de la Goldart, lăsînd loc de înfiltrare pentru o pictură vîndută la Alis cu 50 de mii de lei, un ulei pe care se cereau 40 de mii. Este vorba des­pre "Rue St. Severin" de Alexandru Moser Padina, el pictor român plecat în Elveţia de mult timp, unde a şi trăit pînă la 9 decenii de viaţă, ea, pictura, de dimensiuni mari şi cu o temă care a mai fost abordată de artist şi în alte picturi vîndute prin Occident.

Pentru locul trei revenim la Goldart, unde mai zăbovim ceva. În primul rînd din cauză că pe ultimul loc al podiumului avem două loturi cu acelaşi preţ, 30 de mii de lei, cam cît am auzit că au unii pensia, individual pe lună, nu toată strada un an de zile. Criteriul de departajare este simplu şi are o miză mică, cine să fie menţionat primul. Aşadar, cel care a pornit de la cel mai mic preţ este "Scenă de gen (Interior cu muzicieni)" de Francois Gall, care a fost oferit cu 17,5 mii de lei, urcînd, aşa cum am menţionat, pînă la 30 de mii de lei. Dincolo de convingerea personală că m-am întîlnit cu aceas­tă pictură, întîmplător, într-un magazin de antichităţi foarte cochet din Sibiul capitală europeană, rămîne ce am putea revela despre acest pictor venit în Franţa din Transilvania, pu­ţini fiind cei care l-ar fi recunos­cut sub numele său de acasă, Ferenc Gall. Deoarece s-a năs­cut în 1912, Clujul îi apare în biografii în varianta maghiară şi cu o gamă amplă şi imaginativă de erori în trans­crierea acestui nume. De tînăr s-a dedicat picturii, în Occident, iar în 1936, cînd ajunge la Paris, optează pentru impresionismul tîrziu pe care l-a slujit toată viaţa. Picturile sale au fost expuse, cu succes, peste tot în lume, şi la fel de bine vîndute. Cei care l-au cunos­cut şi-l amintesc cu plăcere, inclusiv unii români care au avut ocazia să-l întîl­neas­că pe parizianul clujean.

Şi următoarea piesă, tot de 30 de mii de lei, de la Goldart, este şi ea una de frunte, cu nume celebre şi în titlu şi la autor. Pictura cu o scenă de ţărm marin aglomerat intitulată "Balcic" şi semnată Samuel Mutzner a costat, la început, 23,4 mii de lei, ajungînd, pînă la urmă, la cele 30 de mii din adjudecare.

Nici după această dublă nu părăsim licitaţia Goldart, pentru că vine o vînzare de 19,5 mii de lei. În cauză se află un alt peisaj luminos de ţărm marin, de această dată "meridional", semnat Lucian Grigores­cu, care a fost oferit în deschidere cu 15 mii. Dar, pînă să ajungem să pomenim despre a doua poziţie de top de la Alis, de 16 mii, mai avem de menţionat o "natură statică cu legume şi oale de pămînt" de Adam Bălţatu, care a urcat de la 16 la 18,5 mii de lei, ba chiar şi de un "Peisaj cu far" de H. H. Catargi, care a ajuns la 16,5 mii de lei plecînd de la doar 7,2 mii.

Aşa cum am sugerat deja, a doua vînzare de la Alis, după un Tonitza de 68 de mii, a fost o "Natură statică" de Paul Miracovici, vîndută în staţionare la 16 mii de lei. Explicaţia constă în numărul mare de piese scumpe care nu au fost vîndute: "Odaliscă" de Iser, propusă cu 50 de mii, "Primăvara" de Ciucurencu, apreciată la 47,5 mii de lei, un peisaj din Cernavodă de Steriadi, oferită degeaba cu 40 de mii, un Corneliu Michailescu de 28 de mii sau un alt Moser Padina, mai lipsit de şansă, dar nu şi de calităţi, propus cu 20 de mii.

După această etapă este rîndul casei Alis să vină cu două oferte pentru acelaşi nivel de preţ, adică 13 mii. Întîi este o guaşă semnată cu binecunoscuta monogramă Alexandru Ciucurencu, ajunsă acolo de la 7 mii de lei, şi apoi o pictură de Mircea Ciobanu, un alt pictor plecat să trăiască în Elveţia, ajuns acolo de odihna veşnică, a cărui lucrare a fost oferită cu 10 mii şi s-a dat cu 13. Dacă Alis îl are pe Ciucurencu, Goldart parează cu studentul său, de cinci ani regretatul şi el, Constantin Piliuţă. "La pădure", o pictură a Marelui Pil, despre care ni se spune că a participat la festivalul de la Cagnes sur Mer, undeva pe Coasta de Azur, şi-a îmbunătăţit niţel scorul, fiind vîndută cu 13 mii de lei.

Din oferta Goldart să semnalăm, la vîndute sau neadjudecate, mai multe realizări ale unor contemporani de prestigiu şi valoare: aproape centenara Nuni Dona, pictorul colecţionar Vasile Grigore, pictorul şi scenograful stabilit în Germania Mircea Nicolau, Nicolae Blei, cu un peisaj din "82, un Balcic de Simona Vasiliu Chintilă, ce va împlini o frumoasă vîrstă la mijlocul de peste cîteva zile al acestei luni, inegalabilul Traian Brădean şi maestrul ieşean Liviu Suhar. După ce a încetăţenit intrarea contemporanilor în licitaţii, echipa Goldartului de acum mai face un pas, propunînd, deocamdată fără succes, fotografii, dar nu vechi, ci eseuri de acum de oameni tineri.

Deşi ne răsucim în crize des­pre care nu ştim dacă au trecut sau doar ne întorc spatele să ne lovească cu coada lor transatlantică, vînzarea de artă merge înainte. Nu trebuie acum să ne îngrijorăm prea tare de declaraţiile nemulţumite ale comercianţilor, ei nu pot fi mulţumiţi nici dacă mall-ul s-ar muta la tîrgurile de antichităţi şi showroom-urile ar vinde, cu succes automobilistic, doar artă plas­tică. Goldart-ul o ţine în vînzări săptămînale, a avut două, una după alta, şi mai are marfă de oferit şi duminica asta. Se pare că şi Monavissa a avut o vînzare pe sfîrşit de septembrie, dar pînă nu se dezgheaţă sensibilul său site nu vom şti ce s-a întîmplat. Iar Alis-ul continuă imperturbabil, ritmul bisăptămînal nefiind singurul obicei perpetuat. Cu o discreţie pe care nu ştim cum să o interpretăm s-a ţinut şi licitaţia de peste trei luni a "Galeriei numismatice", cu un site şi mai greu de prins şi deschis ca al oricărei tentative licitatoare, în schimb mai multe galerii au pus în funcţiune astfel de instrumente de eficienţă la distanţă. Duminica trecută a intrat în circuit şi Rom-antique, ceva mai spălat, mai înalt vizitat şi mai mediatizat, dar nu ştim de ce, că tot neanunţat apare pe lume. Şi astfel, toate instrumentele de comerţ cu artă par a fi repuse în funcţiune, la timp pentru un sezon de toamnă bogat, într-o ţară cu o economie atît de ciudată că nici criza globală financiară nu pare să se atingă de ea. Sau măcar aşa ni se spune şi vom ajunge să credem, dacă leul nu mai scade.