O ŢARĂ ŞI DOI MINIŞTRI "Am luat toate măsurile anticriză posibile"

Reporter: Aţi revenit în mediul privat de două luni! De pe partea aceasta, cum vi se pare actuala guvernare şi măsurile pe care le-a luat?

Sebastian Vlădescu: Nu doresc să comentez.

Reporter: De ce nu comentaţi?

Sebastian Vlădescu: Actuala guvernare este aceeaşi din care am făcut şi eu parte. Să apuc acum să mă laud nu cred că e cazul, iar să încep să mă critic, nu cred că am de ce.

Reporter: Ce a făcut Guvernul de la începutul anului şi până acum?

Sebastian Vlădescu: Aproape tot ce trebuia să facă.

Reporter: Ne spuneţi şi nouă nişte măsuri concrete anticriză pe care le-a luat Guvernul?

Sebastian Vlădescu: În România s-au luat toate măsurile anticriză pe care le-au luat şi alte state europene. Au fost însă două excepţii: sistemul nostru bancar nu a avut nevoie de "bai­lout", spre deosebire de celelalte state europene, şi nu s-au pompat bani în consum pentru că nu am avut de unde.

E adevărat că a trebuit să reducem consumul, pentru că a existat un exces de consum în perioada anterioară.

SUA au pompat trilioane de dolari, ca să salveze sectorul financiar-bancar, iar China a pompat sute de miliarde de dolari ca să stimuleze consumul intern. Noi nu am avut nici de ce, nici cum să luăm una dintre aces­te măsuri.

Sebastian Vlădescu: În rest, toate celelalte măsuri pe care statele europene sau non-europene le-au luat ca să iasă din criză au fost luate şi în ţara noastră. Sunt zeci de acte normative care sunt publice şi au legătură cu încercarea de a ieşi din criză.

Ţara noastră nu iese din criză în momentul de faţă prin vreo măsură minunată, luată de orice Guvern.

Personal, nu cred că poate să vină cineva mâine în România şi nici nu cunosc pe cineva, care să aibă cinci măsuri care trebuie luate pentru ca România să iasă din criză. Dacă pe mine mâine m-ar lua cineva şi mi-ar spune: "Tu eşti şeful României, poţi să iei ce măsuri vrei şi scoate România din criză", eu nu aş şti ce să fac.

Şi nici nu cunosc oamenii cărora să le zic: "Bună ziua! Veniţi să scoatem România din criză!"

Una este să spui la televizor. Însă atunci când trebuie să te apuci de treabă este foarte greu. Pentru unele măsuri îţi trebuie resurse, de alte măsuri România nu are nevoie, pentru că nu are ce să facă cu ele.

Reporter: Domnule Vlădescu, investitorii străini au propus un set de optzeci de măsuri pentru ieşirea României din criză.

Sebastian Vlădescu: Cunosc acel set de optzeci de măsuri încă dinainte să devină publice acum câteva săptămâni. O bună parte din ele au fost deja luate.

Reporter: Preşedintele investitorilor străini spune că doar pentru cinci măsuri există un proces de implementare.

Sebastian Vlădescu: Cred că în România, în acest an, s-au luat maximum de măsuri care se puteau lua pentru stabilizarea economică. Visul de stimulare economică pe care îl au foarte mulţi este, din punctul meu de vedere, doar un vis.

România nu va creşte decât atunci când lumea şi în special Europa îşi vor reveni cu adevărat. Faptul că o ţară europeană creşte cu 1% sau 2% nu înseamnă că ea creşte consistent.

Citeam recent despre creşterea de 0,9% a Japoniei în ultimul trimestru, generată de creşterea consumului de ţigări anterior majorării accizelor. Cifra de 0,9 este strict conjuncturală.

Lumea de care depindem noi şi care a generat creşterea economică în România, începând cu 2003-2004, este încă în criză.

Reporter: Sugeraţi că dacă nu am fi avut deloc Guvern din 2003, până în 2008, tot am fi avut creştere economică...

Sebastian Vlădescu: Eu spun că în acea perioadă, indiferent de guvern, am fi avut creştere economică, iar greşelile făcute de autorităţi la vremea aceea nu s-au văzut atunci, se văd acum. Acum spun că orice Guvern ar fi la putere, tot am avea recesiune, iar dacă Guvernul actual are vreo măsură care ar fi putut să o ia şi a scăpat-o din vedere, acest lucru se va vedea ulterior.

Eu nu ştiu vreo măsură salvatoare că altfel aş fi implementat-o.

Reporter: Nu am pretenţii că pot să dau lecţii investitorilor străini sau miniştrilor de Finanţe, dar cred că regiile autonome, companiile naţionale, monopolurile de stat suportă îmbunătăţiri şi restructurări severe.

Acestea ar putea fi o platformă, o turnantă pe care să te poţi baza într-un moment de recesiune, ca să poţi obţine o mai bună situaţie, eventual de la asta să poţi porni în creşterea economică.

Sebastian Vlădescu: Dacă aş fi ziarist, în momentul de faţă, aş spune că, dusă la exces declaraţia dumneavoastră, ar fi că cel mai bine ar trebui să avem un foarte solid sector de stat. Pe care să ne pricepem să-i facem managementul, în aşa fel încât să fie extrem de eficient. Şi în momentul acela statul ar avea pe ce să se bazeze.

Am auzit discuţia aceasta în special vis-a-vis de sectorul bancar: "De ce nu are România băncile de stat pe care ar trebui să le aibă? "

Eu cred că, dacă România ar fi deţinut bănci de stat în acest moment de criză, atunci ar fi trebuit să scoatem multe miliarde de la buget, ca să facem "bailout"-ul băncilor respective.

Să ne amintim că am mai făcut-o în "98 - "99, şi acum au făcut-o multe state care funcţionează pe baza unui sistem de creditare care nu are eficienţă în spatele lui.

Într-adevăr este o dispută acum - e mai bine să ai un stat mai puternic sau mai slab?

Că societăţile comerciale cu proprietate majoritară de stat sunt mai prost administrate decât cum ar trebui este un fapt, dar aici iar sunteţi într-o contradicţie.

Pe de o parte vreţi societăţi mai bine administrate, pe de altă parte vreţi manageri, şefi de companii plătiţi cât mai prost. Dacă îi ceri unuia performanţă şi vrei să fie la fel de bun ca un CEO de la o companie privată, atunci ar trebui să-l şi plăteşti la fel. Dacă îi spui că primeşte retribuţia unui secretar de stat ...

Aceasta este o dispută în presa românească care ar trebui odată şi odată să se lămurească.

Reporter: Cred că ceea ce deţine statul este prost admininistrat.

Sebastian Vlădescu: Sunt de acord!

Reporter: Aceste companii de stat ar putea să nu mai mănânce bani, ci, dimpotrivă, să aducă bani la bugetul de stat şi să ne mai scutească de taxe.

Sebastian Vlădescu: De mâncat bani, nu mai mănâncă, pentru că nu mai există subvenţii. Există doar două excepţii: Compania Naţională a Huilei şi CFR.

Activitatea Companiei Naţionale a Huilei ar trebui să înceteze teoretic, am înţeles însă că mai are o prelungire de la Comisia Europeană după 2010, iar CFR care, global, este subvenţionat.

În rest nu mai există companii de stat care să fie subvenţionate şi care să mănânce bani de la buget.

Reporter: Practic statul deţine monopolul transportului pe calea ferată, cel puţin la călători.

Sebastian Vlădescu: Pe transportul de marfă, CFR Marfă a pierdut de mult cota majoritară, iar transportul de călători pierde bani constant. În toată lumea se întâmplă acest lucru. Dacă preţul biletului ar trebui să fie corect sau în costul infrastructurii ai introduce şi modernizarea, atunci biletul pe calea ferată ar fi total prohibitiv, la nivelul venitului din România.

E mult mai complicat când trebuie să faci efectiv lucrurile. Aşa, din afară, mi-e uşor să stau să critic, însă după ce treci pe acolo, vezi lucrurile un pic altfel.

Reporter: Care este situaţia altor companii de stat?

Sebastian Vlădescu: Sunt companii de stat care funcţionează şi care nu au nici o legătură cu subvenţia. CEC sau Romgaz, Hidroelectrica, Transelectrica au plătit în acest an inclusiv dividende la bugetul de stat, chiar excesiv. Li s-au luat bani care, părerea mea, ar fi fost mai bine să le rămână pentru dezvoltare.

Reporter: În topul datornicilor afişat pe site-ul Ministerului de Finanţe se găsesc..

Sebastian Vlădescu: Două societăţi care nu-şi vor plăti niciodată datoriile. Una este Termoelectrica, care este cochilia în care se strâng de douăzeci de ani datoriile sectorului energetic românesc, şi care colectează în mod constant enorme datorii, pentru că sunt penalităţi şi majorări.

A doua este Compania Naţională a Huilei.

Sunt de fapt datorii istorice cu care Ministerul Finanţelor este încărcat şi pe care nu le va recupera niciodată.

Cred că numai Huila are vreo două miliarde de euro de plătit. Închiderea şi ecologizarea Companiei Naţionale a Huilei vor costa probabil un miliard de euro.

Reporter: Nu se pot face planuri de rentabilizare?

Sebastian Vlădescu: Nu.

Termoelectrica mai are patru centrale, fiecare dintre acestea a intrat într-un joint-venture cu Gaz de France, EON, CEZ, ca să le modernizeze. Iar centralele acestea vor ieşi din Termoelectrica. În rest e o cochilie goală pentru că nu mai are active. A rămas doar datoria.

La Huilă, poţi să te căzneşti cât vrei să o modernizezi. E condamnată la moarte, având în vedere preţul cărbunelui în momentul de faţă pe plan global. În condiţiile în care ai un cost de extracţie pe tonă de 3 ori mai mare decât preţul pieţei mondiale, nu ai ce să-i faci şi nu ai ce să rentabilizezi. E o chestie ce ţine de structura naturală a zăcământului. CNH funcţionează din motive sociale, nu din motive economice, şi după părerea mea, este mult mai scump să o ţii decât să o închizi.

Reporter: Vrem să vindem şi Cuprumin, care este o societate bună, pe profit.

Sebastian Vlădescu: Să o vindem! Ca să fie mai bine administrată.

Reporter: Şi cu ce rămânem? Cu nimic?

Sebastian Vlădescu: Hotărâţi-vă! Vreţi, pe de o parte, să avem o economie funcţională, privată, solidă, şi pe de altă parte să avem un sector de stat puternic? Nu înţeleg!

Reporter: Nu asta e problema. Vrem ca ceea ce avem la stat să fie bine administrat.

Sebastian Vlădescu: Şi sunteţi de acord să se plătească salarii la fel ca la privat la conducerile companiilor?

Reporter: De ce nu? Este vreo obiecţie la ideea asta?

Sebastian Vlădescu: Enormă! În sensul că opoziţia opiniei publice la o acţiune de management privat al companiilor cu capital majoritar de stat ar fi foarte solidă.

Reporter: Se poate face un business-plan realist pentru fiecare din aceste companii.

Sebastian Vlădescu: Bugetele tuturor companiilor de stat se aprobă de către Guvern şi devin publice. Iar pentru zece dintre ele, indicatorii sunt monitorizaţi de către Fondul Monetar Internaţional. Inclusiv indicatorii de performanţă ai conducerii.

Reporter: Aceşti indicatori din business-plan sunt realizaţi?

Sebastian Vlădescu: În general, da.

Reporter: Un alt domeniu care ne-ar putea ajuta la ieşirea din criză ar fi agricultura.

Sebastian Vlădescu: Prima problemă a agriculturii româneşti este aceea a concentrării terenurilor agricole, care ţine inclusiv de legea fiscală. Pentru că o lege fiscală suficient de dură şi un impozit pe teren destul de mare ar putea să ducă la concentrarea terenurilor agricole. Nu se doreşte deocamdată aşa ceva şi nu s-a dorit niciodată.

Eu sunt un mare partizan al concentrării terenului agricol. Nu cred că pe o parcelă de un hectar, doi, trei, patru poţi să faci agricultură eficientă în momentul de faţă. Şi nici nu cred că faci un bine unei familii de ţărani lăsându-i să aibă câte un hectar, doi, trei.

Iar irigaţii nu poţi să faci pe un hectar sau două pentru că nu plăteşte nimeni. Uitaţi-vă câţi bani am cheltuit în mod constant de-a lungul anilor pentru subvenţia de energie electrică pentru irigaţii. Tocmai pentru ca ţăranii cu un hectar, doi, trei să poată şi ei să-şi irige în condiţiile în care n-au. Costă agricultura şi cine are două hectare nu-şi permite să plătească irigaţii.

Dacă statul ar avea o lege fiscală foarte dură şi ar stabili că pentru un hectar plăteşti minimum 100 de euro impozit, atunci cui nu şi-a achitat impozitul, respectiv statul ar trebui să-i ia hectarul de pământ şi să-l vândă. Astfel s-ar concentra terenurile şi ar fi oameni bogaţi care ar deţine sute sau mii de hectare. Statul ar trebui să nu mai dea subvenţie decât celor care lucrează terenul, în ciuda faptului că regulile europene spun că e suficient să deţii teren în condiţii ecologice corecte, ca să primeşti subvenţia.

Noi ar trebui să spunem că nu dăm banii decât dacă pământul este lucrat.

Nu ţii 10 mii de hectare ca să iei 85 euro la hectar şi să nu faci nimic.

În momentul când am avea terenurile concentrate, atunci am începe să creăm pieţe. Pentru că noi nu avem o piaţă corectă a terenurilor agricole în momentul de faţă, nu avem o piaţă a produselor agricole, o piaţă a muncii agricole.

În prezent, piaţa noastră agricolă este cam cum era piaţa monetar-valutară în anii "90. Acolo suntem cu pieţele în agricultură.

La noi ţăranul îşi vinde cele două tone de grâu la capul parcelei de pământ, primeşte banii şi gata. Când deţii 5000 de hectare, e altă treabă, îl strângi, îl pui în silozuri, îl utilizezi ca să garantezi credit, începe sistemul să funcţioneze.

Acum toată lumea strânge zece saci de grâu, vine un şmecher şi dă 1000 lei pe sac, îi pune într-o coşmelie, nu are TVA, nu are nimic.

Şi ne mirăm de ce avem TVA mic în veniturile bugetare. Agricultura e unul dintre motive. Şi în general, toată piaţa produselor alimentare pentru că şi produsele din agricultură şi produsele alimentare circulă fără TVA. E foarte greu să opreşti procesul acesta la nivel central.

Garda Financiară are o mie de comisari, nu are o sută de mii ca să stea în fiecare din magazinaşele din ţară. Dincolo de cum sunt aceştia.. Să presupunem că ar fi cei mai capabili, extraordinari, perfecţi oameni de pe pământ. Tot nu ai putea să faci faţă.

Reporter: Cum va evolua economia românească în următoarele şase luni?

Sebastian Vlădescu: În jurul lui zero. Din punctul meu de vedere, -1 sau +1 este nesemnificativ, normal că +1 este mult mai bine decât -1.

Reporter: În a doua jumătate a anului viitor începem să rambursăm împrumutul FMI.

Sebastian Vlădescu: Banii sunt la BNR şi vom plăti. I-am luat ca să avem stabilitate şi îi vom da pentru că a venit momentul să-i dăm. Între timp o să luăm alţii.

Reporter: Avem şi o dobândă.

Sebastian Vlădescu: Acela este costul stabilităţii monetare şi valutare în România.

Reporter: Avem nevoie de bani ca să menţinem stabilitatea şi plătim pentru acest lucru şi în acelaşi timp nu avem bani pentru salarii. Şi discutăm de evoluţia economiei între 0, -1, +1. Rezultă că, la sfârşitul perioadei, voi avea mai mulţi bani de plătit pentru stabilitate şi nu ne-am rezolvat deocamdată nici un fel de problemă.

Sebastian Vlădescu: Am rezolvat o mare problemă. Am adus stabilitate într-o perioadă de criză. E foarte important.

Reporter: Adică politica aplicată în această perioadă a fost de tărăgănare a catastrofei că poate prindem trenul la sfârşit.

Sebastian Vlădescu: În mod jurnalistic puteţi să spuneţi asta. Eu spun nu "tărăgănare a catastrofei" , ci menţinere a stabilităţii până la momentul la care, global, lumea începe să crească şi aşa cum creşterea globală şi globalizarea ne-au dus înainte, tot aşa vom fi duşi înainte în continuare.

Reporter: Ceea ce nouă ne lipseşte, în mod grav şi sufleteşte, este o măsură care să ne dea o speranţă că ne putem ajuta cât de cât şi singuri. Dincolo să ne împrumutăm să supravieţuim.

Sebastian Vlădescu: Aşa cum vă spuneam, măsurile care să ne permită să ne ajutăm şi singuri, le-am luat. Cu funcţionalităţi mai mici sau mai mari.

Reporter: Măsuri de diminuare a unor taxe şi impozite pentru stimularea economiei?

Sebastian Vlădescu: Nu cred că o măsură de diminuare a taxelor şi impozitelor în momentul de faţă ar stimula economia. Adică nu cred că diminuarea cotei unice de la 16%, la 12% sau la 10% ar stimula economia.

Atunci când s-a discutat pe calcule şi modele economice la Ministerul Finanţelor, inclusiv susţinătorii acestei măsuri au recunoscut că nu e viabilă.

Reporter: În ce relaţii aţi plecat cu domnul Blejnar? Am înţeles că aţi avut nişte relaţii destul de tensionate.

Sebastian Vlădescu: Relaţiile mele cu domnul Blejnar sunt publice. Domnul Blejnar este un domn extrem de inteligent care îşi administrează poziţia în limitele mandatului pe care l-a primit de la cei care l-au nominalizat.

Reporter: Cine sunt cei care l-au nominalizat?

Sebastian Vlădescu: Puterea. Domnia sa are un mandat pe care şi-l îndeplineşte. Între mandatul domniei sale şi dorinţele mele de-a lungul timpului au existat diferenţe, probabil că nu am primit acelaşi mandat fiecare dintre noi.

Reporter: Fişa lui de post se suprapune cu mandatul?

Sebastian Vlădescu: Rămâne de văzut. Nu cunosc mandatul în amănunţime.Tehnic ar trebui să se suprapună. Ulterior, precum s-a constatat, eu nu mi-am îndeplinit mandatul şi a trebuit să plec, bănuiesc că domnul Blejnar, atât timp cât este acolo, îşi îndeplineşte mandatul.

"Să ieşim organizat din criza economică"