O zi din viaţa lui 2011

Poarta celor 12 nopţi ale miracolului, sărbătorii, bucuriei şi schimbării spirituale s-a închis în urma noastră. Am coborît cu toţii, din nou, în lumea lui "aici şi acum", a grijilor şi a nevoilor de zi cu zi. Orizontul s-a închis, strîmt, forţîndu-ne privirile în jos, către lumea de jos.

Pe jos este apă băltită, zloată, mocirlă, urma fizică primară a zăpezii care doar cu o seară în urmă strălucea, încă, feeric, mîngîiată de miile de lumini atîrnate pe marile artere ale Bucureştilor. Jos sunt grijile. E vremea de plătit, multe impozite şi tot mai mari, pentru tot ceea ce mişcă, ori stă ţintuit locului, după caz: casă, maşină, acareturi, viaţă, moarte, sănătate, boală, şcoală, facultate, parcare, pază militarizată, armată, poliţie, parcuri ciopîrţite, poluare, apă curentă, agent termic, agenţi secreţi, ageamii puşi în posturile administraţiei, averile pe care oamenii guvernării nu se satură niciodată să le adune şi să le risipească, ceea ce creează o mişcare economică plină de viaţă, care ne dă speranţe pentru anul abia început, o să ieşim din criză. O să ieşim, cu siguranţă, nu de alta, dar acesta este anul preelectoral, adică cel în care veştile bune despre noi, pe care noi nu le ştim niciodată, dacă nu ni le aduc la cunoştinţă vornicii puterii, vor începe încet-încet să ne-mpresoare, pentru ca la anul să ne ia cu asalt şi să ne doboare la rădăcina urnelor în care vom pune plini de recunoştinţă votul nostru, pentru mulţumirea şi bunăstarea celor care, timp de patru ani, "n-au precupeţit nici un efort" ca să ne împuţineze nouă veniturile şi să-şi sporească lor agoniseala.

Jos, adică sus, în sferele puterii, este deja zarvă mare şi zumzăit de albine gospodare. Guvernul dă cu bani în ministerele strategice, ministerele strategice dau cu bani în primării şi proiecte de "dezvoltare", iar mult cheltuitoarele instituţii ale statului dau cu bani în buzunarele oamenilor (de partid) întreprinzători, de la milioane de euro în sus, ba ca să se astupe gropile, abia reparate mai acum cîteva luni, ba ca să se mai cumpere nişte flori, ori ceva iarbă, să se mai sape o groapă, un şanţ, un canion, acolo unde abia cu o lună în urmă se asfaltase, se amenajase şi ambientalizase, nu de alta, dar lumea nu stă pe loc, totul se mişcă şi nimic din ceea ce se mişcă, financiar, desigur, nu poate fi "străin" puterii. Miniştrii stau sfătoşi la masă cu primul-ministru şi decid unde şi cine să mai încaseze, cam care să fie paraîndărătul şi, desigur, cum să fie gestionate mai bine resursele publice, în vederea succesului deplin la viitoarele alegeri generale. Pînă atunci, cazanul "dezvoltării" locale, regionale, naţionale, continentale, terestre, cosmice şi "beyond" se va încinge pînă dincolo de punctul de fierbere, lăsînd să ţîşneas-că violent prin micile orificii de eşapare, zgomotele acelea puternice care anunţă, infailibil şi inconfundabil, că: maşinăria merge! Dacă mai punem la treabă şi cazanul ministerului "economiei", atunci cu siguranţă nimeni, dintre cei aleşi, desigur, nu va duce lipsă de resurse pentru viitoarele confruntări electorale.

Ei, dar nici opoziţia nu doarme! S-a sculat el, mai deunăzi, Traian Bădica să-şi pună plugul în brazdă nouă, darămite ditai partidele care gem, se zbat şi suferă de grija nevoilor noastre, "...din primăvară pînă-n toamnă", vorba lui Caragiale! Şi ele au treabă, nu glumă. E suficient să te uiţi la ceea ce fac voinicii lor lideri. Unul face plajă în Caraibe, sau mă rog, undeva... prin mările calde, iar altul face bezele şi, din cînd în cînd, declaraţii în doi peri din care reiese, fără urmă de echivoc, că de acum înainte este hotărît să fie... hotărît! Dacă s-o putea, dacă nu, este desigur, deschis la negocieri pentru a aranja, o dată pentru totdeauna, scena pe care va fi sacrificat, în urletele de satisfacţie ale spectatorilor ocazionali, făcătorul şi izvoditorul relelor de ieri, de azi şi de mîine, "Preşedintele lor"! În rest, marile partide ale opoziţiei sunt preocupate, ca mai an, ca în mai toţi anii şi ca de cînd mă ştiu, de cum să-l sape pe cel pe care l-au pus să ducă stindardul, cum să mai pună de o mică schismă, ori de una mai mare, de un "complot intern", o intrigă, o şuşanea. Bătălie mare, Leonido!

Prima dintre zilele mundane ale lui 2011 se duce liniştită la culcare: lucrurile nu sunt cu mult diferite de cum erau înainte să ne fi adăpat cu toţii la fîntîna miraculoasă a celor 12 nopţi care ne petrec anii.