OFERTA "ELECTRICA" Mihail Ion, Raiffeisen Asset Management: "Alocarea garantată, un pas înainte, dar mic"

Reporter: Cum vedeţi oferta Electrica?

Mihail Ion: Salutăm dorinţa statului, disponibilitatea de a aduce la cota bursei pachete de acţiuni la companii deţinute de stat. Mie, personal, mi se pare greu să vedem mai multe companii private listate, până nu vedem o masă critică venită din zona companiilor de stat. Este bine că se întâmplă asta, că se întâmplă într-o proporţie importantă din capital, că de data aceasta statul nu mai rămâne majoritar în companie, este important ca, pentru piaţa de capital, România să fie o succesiune de poveşti de succes, care să creeze un efect de antrenare, nu doar la nivelul investitorilor instituţionali, ci şi la nivelul persoanelor fizice.

Credem că trebuie evitată situaţia pe care am avut-o, de pildă, în cazul ofertei Romgaz când ordinele investitorilor de retail au fost majorate pe seama unor asumări de decontare din partea intermediarilor, băncilor. Considerăm că asumarea decontării de către intermediari nu ar trebui să se facă pe o sumă mai mare decât activele financiare din portofoliul fiecărui client. După cunoştinţa noastră, este o practică neîntâlnită în alte pieţe. De pildă, în piaţa din Statele Unite chiar este interzis prin normele de supraveghere tranzacţionarea în marjă la IPO-uri şi credem că posibilitatea de multiplicare poate să aibă un efect mai degrabă negativ asupra pieţei. De ce spunem asta? O asumare de decontare în sume mari care creşte gradul de suprasubscriere artificial conduce la o alocare mică pentru persoanele fizice, aşa cum s-a întâmplat şi la Romgaz, şi asta descurajează investitorii persoane fizice.

În acelaşi timp, dacă ordine mari sunt concentrate pe un număr relativ redus de investitori, care au reuşit să beneficieze de nişte facilităţi de decontare, se constată că, în cazul unora, se întâmplă să apară şi un comportament mai oportunistic, adică să marcheze profitul imediat după listare. Asta înseamnă că, imediat după listare, este posibil ca preţul să nu fie atât de mare cât ar fi putut să fie, dacă nu ar fi existat facilităţile acestea de asumare a decontării.

Este un pas înainte alocarea garantată pe un număr de acţiuni, dar pasul este mic, pentru că valoarea acţiunilor respective nu e una semnificativă. Mai puţin de 3000 de euro. Nu este o sumă semnificativă decât pentru cineva care are o acumulare de resurse financiare cam de acelaşi ordin de mărime. Cineva care are economii de 10.000 euro, a cumpărat acţiuni de 2.000 euro, şi, pentru persoana respectivă, ca 20% din portofoliul personal să fie alocat în acţiuni la Electrica poate să însemne ceva mulţumitor.

Dar, din punctul nostru de vedere, persoanele care au perspectiva să manifeste un interes pentru piaţa de capital şi să vină la oferte viitoare sunt cei care au reuşit să acumuleze activele financiare într-o sumă mai mare decât 10.000 euro. Credem că investitori cu disponibilităţi financiare de ordinul zecilor, sutelor de mii sau milioanelor de euro ar avea, cel puţin teoretic, disponibilitatea să participe, să-şi asume riscul.

Credem că aceşti clienţi cu sume mai mari ar trebui să fie protejaţi, în sensul de a nu li se permite altor participanţi la ofertă folosirea unor asumări de decontare, într-o sumă mai mare decât portofoliul propriu de active financiare.

Reporter: Înţeleg că nu prea se poate bloca această metodă de subscriere.

Mihail Ion: De ce se poate în alte ţări şi nu se poate în România?

S-ar putea interzice, prin prospect.

Reporter: La toate ofertele, investitorii află foarte târziu informaţiile, promovarea nu ajunge si in zona de retail.

Mihail Ion: Probabil că ar trebui căutate exemple în experienţa altor pieţe oarecum asemănătoare cu România care şi-au propus să aducă mai degrabă persoane fizice către bursă şi au şi reuşit.

În pieţele dezvoltate, mai ales în piaţa americană, investitorii persoane fizice nu prea ajung să cumpere acţiuni în ofertele publice, deoarece instituţionalii au suficientă forţă.

Este genul de tranzacţie care se întâmplă repede, un investitor de retail are nevoie de timp ca să fie informat, să se obişnuiască cu ideea, să o înţeleagă, să se poziţioneze, să ia o decizie de investire. Sunt convins că s-ar putea, poate, obţine mai mult pentru retail, dar în acelaşi timp păstrez în minte faptul că ofertele publice sunt mai degrabă oferte pentru investitorii instituţionali.