OPERAŢIUNILE REPO TOT MAI MARI ARATĂ CĂ FEDERAL RESERVE ESTE DEPĂŞITĂ DE SITUAŢIE Câte sute de miliarde vor fi necesare în fiecare zi pentru menţinerea iluziei?

Dacă un sistem financiar stabil, cum este cel american, are nevoie de injecţii zilnice de lichiditate de zeci de miliarde de dolari, oare cum arată un sistem financiar instabil?

Federal Reserve încă nu a oferit un răspuns oficial acestei întrebări, însă acţiunile sale din ultimele zile vorbesc mai mult decât orice declaraţie.

Federal Reserve Bank of New York (FRBNY), divizia care derulează operaţiunile de piaţă ale băncii centrale americane, tocmai a anunţat o nouă majorare a limitelor pentru operaţiunile repo overnight şi la termen de 14 zile.

În primul caz, pragul inferior al cererilor de lichiditate acceptate a fost ridicat până la 120 de miliarde de dolari, de la 75 de miliarde anterior, iar pentru operaţiunile repo la termen noua limită inferioară a fost majorată cu 10 miliarde de dolari, până la 45 de miliarde.

O serie de analişti independenţi consideră că ultimele decizii ale Fed-ului indică instaurarea panicii la nivelul băncii centrale americane, în special având în vedere creşterea abruptă a limitelor pentru injecţiile de lichiditate la intervale tot mai scurte de timp.

Recent, o astfel de injecţie a atins 99,9 miliarde de dolari, cel mai ridicat nivel din ultima lună, pe fondul unei cereri din partea băncilor de 117,1 miliarde.

Recordul a fost depăşit după două zile, când cererea a urcat până la 151,3 miliarde, iar oferta a fost de 134,15 miliarde, ceea ce arată o adâncire semnificativă a crizei de lichiditate (vezi graficul 1).

Dinamica operaţiunilor repo este şi mai îngrijorătoare dacă privim contextul actual, caracterizat de lansarea operaţiunilor permanente de piaţă, a căror valoare lunară ar trebui să fie de 60 de miliarde de dolari, după cum a anunţat Federal Reserve.

Primele patru operaţiuni de acest fel au fost caracterizate de creşterea substanţială a gradului de suprasubscriere, de la 4,3 ori până la 5,9 ori, în condiţiile în care sumele oferite au fost menţinute la 7,5 miliarde de dolari, pe fondul unei creşteri a valorii obligaţiunilor oferite de bănci până la circa 44,22 miliarde, de la 32,57 miliarde (vezi graficul 2).

Relansarea operaţiunilor de lichiditate a condus la inversarea bruscă a tendinţei de scădere a bilanţului Federal Reserve, care a atins un minim al acestui an, de 3,76 trilioane de dolari, la sfârşitul lunii august. De atunci s-a înregistrat o creştere de circa 206,5 miliarde de dolari, până la circa 3,97 trilioane în săptămâna încheiată la 16 octombrie 2019.

"Un sistem financiar care are nevoie de injecţii de lichiditate zilnice de peste 100 de miliarde de dolari, fie că sunt temporare, permanente sau de altă natură, are probleme mari", a scris analistul Sven Henrich, de la NorthmanTrader, pe contul său de Twitter.

Pentru analistul financiar Craig Hemke, care a prognozat, cu câteva luni în urmă, că va fi reluat programul de relaxare cantitativă în Statele Unite, decizia Federal Reserve arată că "bancherii centrali nu mai ştiu ce fac, ci doar încearcă să menţină o iluzie", după cum scrie Zerohedge.

Anunţarea majorării semnificative a limitelor pentru operaţiunile repo a determinat şi creşterea accelerată a principalilor indici bursieri din SUA, a căror evoluţie depinde acum, aproape exclusiv de injecţiile de lichiditate ale băncii centrale.

Cu toate acestea, autorităţile din Statele Unite, dar şi din Europa, continuă să vorbească despre capitalism şi pieţe libere, aşa cum a făcut recent şi fostul guvernator al Băncii Angliei în cadrul unei conferinţe de la Fondul Monetar Internaţional.

Mai mult, profesorul Mervyn King a subliniat, în discursul cu titlul "Lumea dată peste cap: politica economică în vremuri turbulente", că "este eronat să considerăm că economia de piaţă se auto-stabilizează".

Semnele de întrebare din jurul acestei afirmaţii sunt deosebit de mari şi de numeroase, în condiţiile în care fostul guvernator al Băncii Angliei şi-a început discursul prin manifestarea neîncrederii în actualele modele folosite de băncile centrale, despre care spune că "exagerează gradul nostru de cunoaştere, mai ales într-o lume marcată de o incertitudine radicală".

După ce mai arată că "gândirea convenţională atribuie stagnarea factorilor din partea ofertei", profesorul King afirmă că ipoteza este greşită şi se declară surprins că "ipoteza unei stagnări determinate de deficitul de cerere întâmpină o rezistenţă atât de mare".

Din păcate, Mervyn King a "uitat" să amintească şi importanţa rolului jucat de politica monetară ultrarelaxată a marilor bănci centrale din ultimele decenii pentru stagnarea seculară de acum.

Un raţionament elementar arată că stimularea cererii prin reducerea continuă a dobânzilor influenţează atât structura ofertei cât şi a cererii, introducând distorsiuni severe şi "stimulând" alocarea defectuoasă a capitalului.

În ceea ce priveşte oferta, forţarea unui declin permanent al dobânzilor va conduce la creşterea puternică a numărului aşa-numitelor companii zombi, care vor contribui la extinderea supraproducţiei şi menţinerea unei structuri economice rigide.

Pe partea cererii, dobânzile tot mai scăzute vor stimula creditarea, care va susţine o creştere a consumului pe datorie. Urmează, în mod necesar, o reducere a cererii în perioadele următoare, în condiţiile în care consumatorii trebuie să plătească dobânzile şi să returneze principalul pentru creditele care le-au permis să aducă în prezent un consum viitor.

Reputatul economist britanic Bernard Connolly scria recent, într-un articol din The Telegraph, că toate soluţiile propuse de către băncile centrale îşi vor pierde eficienţa nu peste mult timp, deoarece este ignorată problema datoriilor uriaşe acumulate, iar "pentru a preveni declinul consumului de mâine sub nivelul celui de astăzi, dobânzile de mâine trebuie să fie mai mici decât cele de astăzi".

"A venit timpul pentru Federal Reserve şi alte bănci centrale să înceapă discuţii în spatele uşilor închise cu legiuitorii, astfel încât să-i facă pe aceştia să înţeleagă cât de vulnerabili vom fi în cazul unei crize viitoare", a mai declarat fostul guvernator al Băncii Angliei, însă acest "sfat" pare, mai degrabă, un îndemn la găsirea unui ţap ispăşitor, care să fie prezentat mulţimilor dezlănţuite.

În opinia sa, "o altă criză economică şi financiară va fi devastatoare pentru legitimitatea sistemului de piaţă democratic".

Sistem de piaţă? Care sistem de piaţă, când oficialii Federal Reserve recunosc deschis că intervin pentru prelungirea fazei expansioniste a ciclului economic?

Democratic? Demult nu mai este vorba despre aşa ceva, în condiţiile în care transformarea într-un sistem "cleptocratic" este aproape completă, pe fondul privatizării câştigurilor şi naţionalizării pierderilor în cadrul unor economii "hiperfinancializate".

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care Federal Reserve funcţionează acum în modul "intervenţie totală accelerată", după cum scrie analistul Sven Henrich, şi încearcă să afle de câte sute de miliarde este nevoie zilnic pentru menţinerea iluziei.