OPINIE BOGDAN MAIOREANU, ANALIST ETORO: "Temeri legate de stagflaţie: conflictul din Ucraina ne poate împinge înapoi în anii '70"

Conflictul din Ucraina atrage atenţia publicului şi generează îngrijorări legate de penuria unor produse care ar să ducă la creşterea inflaţiei. Fed-ul a început majorarea dobânzii cu doar 0,25%, dar a semnalat că vor urma şi altele, iar în România Robor a ajuns la 4,5%, creditul devenind astfel mai scump. Stagflaţie, revenirea anilor '70, sunt cuvinte care încep să se audă tot mai des în timp ce investitorii se uită la portofoliile lor care arată pierderi. Similitudinile cu anii 70 devin tot mai evidente, cu fiecare zi în care conflictul continuă, cu o excepţie notabilă: şomajul.

Criza de stagflaţie din anii '70 s-a încheiat abia atunci când banii au început să se obţină tot mai greu, ceea ce a dus la creşterea şomajului, la reducerea cererii şi ca urmare, la scăderea abruptă a preţurilor. Doar creşterea ratelor dobânzilor nu a rezolvat problema.

Acum suntem încă departe de această situaţie. BCE a început să ia măsuri. "Cea mai importantă decizie luată în cadrul reuniunii noastre de politică monetară a fost de a separa potenţialele creşteri ale ratei dobânzii de achiziţiile de active", a declarat vicepreşedintele Luis de Guindos.

În prezent, Uniunea Europeană se află la cea mai scăzută rată a şomajului din ultimii 22 de ani. În România, rata şomajului a fost de 5,9% în ultimul trimestru al anului 2021, arătând o creştere de 0,6% faţă de trimestrul anterior. Rata de ocupare a forţei de muncă este de 62,1%, mai mică decât cea de 66% de dinaintea pandemiei, ceea ce arată că există mai puţini oameni care să ocupe posturile disponibile. În Statele Unite există o criză de oameni pregătiţi care duce la creşteri salariale. De Guindos spune că în Europa "nu am văzut încă niciun semn că majorările salariale ar fi prea mari şi ar împinge preţurile în sus. Acelaşi lucru este valabil şi pentru aşteptările privind inflaţia. Cu toate acestea, este probabil ca inflaţia să rămână mai ridicată pentru mai mult timp decât se anticipase înainte de război".

Anii '70 au fost anii Marii Inflaţii şi ai stagnării economice. În 1964, în Statele Unite, inflaţia era puţin peste 1% pe an, a început să crească la mijlocul anilor '60 şi a ajuns la peste 14 procente în 1980. Un factor foarte puternic de creştere a inflaţiei fost reprezentat de crizele energetice repetate care au crescut costurile petrolului şi au redus masiv creşterea economică a SUA. Prima criză a fost creată de embargoul petrolier arab din 1973 şi a durat aproximativ cinci luni. În această perioadă, preţul ţiţeiului a crescut de patru ori plafonându-se la o valoare care a rezistat până la revoluţia iraniană din 1979. Aceasta a declanşat cea de-a doua criză, triplând costul petrolului. Cerealele au avut, de asemenea, o creştere abruptă a preţurilor în anii "70. O creştere rapidă a cererii globale de cereale şi seminţe oleaginoase a declanşat creşterea preţurilor din 1971-1974. O cercetare a Băncii Mondiale arată că politicile comerciale restrictive au contribuit în mod substanţial la creşterile de preţuri din anii '70. Factorii principali au fost şocurile exogene ale ofertei sau cererii, nivelurile scăzute ale stocurilor, comportamentul speculativ şi răspunsurile statelor prin politici comerciale restrictive.

Există asemănări evidente cu situaţia actuală. Din cauza îngrijorărilor legate de aprovizionare, preţul petrolului fluctuează în jurul valorii de 100 de dolari, cu maxime apropiate de 140 de dolari. Preţurile cerealelor sunt în creştere galopantă. Deoarece Ucraina şi Rusia reprezintă 29% din producţia mondială de grâu, unele ţări încep să interzică exporturile unor cereale care pot oferi mijloace de subzistenţă cetăţenilor lor. Egiptul, care este unul dintre cei mai mari importatori de grâu ucrainean, a interzis exporturile de grâu, făină, linte şi paste făinoase şi fasole fava. Această măsură creşte valul de protecţionism alimentar la nivel mondial. Moldova, Serbia şi Ungaria au interzis toate exporturile de anumite cereale. Indonezia, cel mai mare exportator de uleiuri comestibile din lume, înăspreşte controlul asupra exporturilor. Turcia, principalul exportator de făină, îi permite ministrului agriculturii să ajusteze exporturile, dacă este necesar.

Un alt factor al hiperinflaţiei din anii '70 venea din mandatul Fed, având ca obiective ocuparea maximă a forţei de muncă, preţuri stabile şi rate moderate ale dobânzii pe termen lung. Însă o teorie economică afirmă că inflaţia şi şomajul sunt invers corelate. Şomajul scăzut declanşează o creştere a salariilor care duce la creşterea cererii, ceea ce duce la o inflaţie mai mare.

Căutând soluţii pentru a limita inflaţia anilor '70 fără a provoca populaţiei prea multă durere indusă de şomajul ridicat, administraţia Nixon a introdus controlul salariilor şi al preţurilor între 1971 şi 1974. Deşi a încetinit temporar creşterea preţurilor, efectul secundar a fost creşterea mare a penuriei, în special de alimente şi energie. Administraţia Ford a eşuat, de asemenea, în încercarea de a limita inflaţia printr-un program de măsuri voluntare de descurajare a cheltuielilor şi de încurajare a economiilor. Atunci când Fed a introdus măsuri de limitări monetare şi control al creditelor la începutul anului 1980, ratele dobânzilor au crescut brusc, apoi au scăzut pentru scurt timp şi au crescut din nou. Activitatea de creditare a scăzut, şomajul a crescut, iar economia a intrat într-o scurtă recesiune în primele 7 luni. Inflaţia a scăzut, dar a rămas ridicată chiar şi atunci când economia şi-a revenit în a doua jumătate a anului 1980. Fed a continuat să lupte împotriva inflaţiei ridicate cu o combinaţie de rate ale dobânzii mai mari şi o creştere şi mai lentă a rezervelor. Economia a intrat din nou într-o recesiune şi mai severă, care a durat mai mult de un an. Rata şomajului a crescut până la aproape 11%, cheltuielile gospodăriilor au scăzut, iar inflaţia a continuat să scadă şi ea. La sfârşitul recesiunii, inflaţia anuală a revenit sub 5%. În cele din urmă, aceasta a ajuns până la o medie de numai 3,5% în a doua jumătate a anilor 80, şomajul s-a redus, iar economia a intrat într-o perioadă de creştere susţinută şi de stabilitate. Marea Inflaţie se încheiase.