OPINII Azurul din ochii dezastrului

S-a încheiat şi ultima noapte de vacanţă a politicienilor noştri. O să spună cineva că o campanie electorală nu-i chiar o vacanţă. Păi, cui îi pasă de campania lor? Eu mă refer la ale noastre, cei care facem actul democratic de-ai lăsa pe ei să ia decizii în privinţa vieţilor, avutului şi viitorului nostru, folosind instituţiile şi mecanismele guvernării. Din punctul aces-ta de vedere, politicienii şi-au luat vacanţă, şi cu mintea şi cu fapta, cu de la sine putere, fără acordul noastru, avînd însă grijă să ne trimită nota de plată. Iar ceea ce avem de achitat, pentru ca ei să se dea în bărci, să se joace după pofta inimii de-a "cine-i mai frumos şi mai curat", tăvălindu-se ca nişte porci, ori bivoli, prin noroaiele cele mai groase, luîndu-se la pumni prin speluncile, ori pe "centura" politicii, îţi cam face părul măciucă. România nu are guvern, de aproape trei luni, iar cel demisionar ia decizii aberante pentru care nu ştim cînd sau dacă va mai da socoteală, vreodată. Mai mult, Parlamentul i-a făcut cadou o lege care-l abilitează să facă bugetul anului următor, nu cumva să ne pape Babaul FMI, ori să nu ne dea banii. Rezultatul este că nu ni-i dă, decît prin primăvară, dacă o mai fi cazul! Întrega administraţie locală este cu susul în jos, răvăşită de zelul boccist de scoatere din funcţie cu lopata a oamenilor PSD-ului din instituţiile descentralizate. Un gest cel puţin abuziv de administaţie pentru care, de semenea, nimeni nu va fi chemat să dea socoteală, nici în justiţie şi nici măcar politic. Deciziile au fost, cele mai multe, contestate şi ne-au adus în situaţia în care avem cîte doi şefi pe care-i plătim din acelaşi buget, în loc de unul! Miniştrii demisionari au aruncat saci cu banii în conturile camarilei de partid, pînă în ultima clipă, cheltuind deja o bună parte din bugetul pe anul viitor, în timp ce Guvernul s-a împrumutat "peste plan" mai mult de o treime din ceea ce prevăzuse, ca să plătească pensii şi salarii, în vremea campaniei. După campanie, Dumnezeu cu mare mila Lui!

Una din ciudăţeniile acestor alegeri este că învinsul şi învingătorul nu vor scăpa de lanţul care-i ţine împreună. Vor fi obligaţi să alerge împreună, în continuare, să ţină cont unul de celălalt, oricare dintre ei va ocupa fotoliul de la Cotroceni. De aceea, nu cred în ameninţările de "nesupunere civică", pe care le-ar pregăti învinsul, în încercarea de a submina autoritatea noului preşedinte ales, sau de a-i forţa mîna pentru a face greşeli de o asemenea gravitate, încît să-i poată fi suspendat sau invalidat, politic, mandatul.

Mircea Geoană, preşedinte, are la îndemînă soluţia pregătită deja din vremea campaniei: Guvern Johannis susţinut în Parlament de alianţa PNL-PSD. Doar că, pînă la punerea ei în practică, o să mai treacă ceva timp. Va trebui respins mai întîi ultimul prim-ministru propus de Traian Băsescu, iar apoi se va putea intra în linie dreaptă. Cu siguranţă, însă, PDL va contesta soluţia, la Curtea Constituţională şi s-ar putea refugia, chiar, în încercarea de a provoca alegeri anticipate. Pe de altă parte, nu este deloc sigur că socoteala de acasă a PNL şi PSD se va potrivi cu cea din tîrg. Nu doar împărţirea minis-terelor ar putea să-i aducă pe cei doi aliaţi în postura să-şi scoată ochii unul altuia, ci şi alte multe alte motive care ţin nu atît de împărţirea ciolanului, cît de confruntarea cu dezastrul. Nu este deloc exclus ca pe valul succesului la prezidenţiale, facţiunile din PSD, încăierate deja pentru fotoliul lăsat liber de Mircea Geoană să facă acest partid inapt pentru guvernare. Să-l blocheze. După cum nu este deloc imposibil ca beţia succesului să-i împingă pe maximalişti la ideea alegerilor anticipate. Iar de aici începe iar "dansul"!

Traian Băsescu reales va avea o misiune, încă, şi mai dificilă. Nimeni nu poate şti dacă nada aruncată spre PNL va prinde sau nu buza "crapului". Teoretic, drumul cel mai probabil pe care-l va avea de parcurs este forţarea alegerilor anticipate. Ipoteza de lucru este că alianţa PSD-PNL ţine, în ciuda înfrîngerii lui Geoană, iar Preşedintele nu vrea să iasă din soluţia guvernului PDL, cu sau fără susţinători din afară. Cel mult, Traian Băsescu ar putea încerca să-l "fure" pe Johannis pentru o alianţă PDL-PNL, dar credibilitatea personajului ar scădea vertiginos, dacă va accepta tîrgul, iar guvernul său nu va avea majoritate parlamentară. În sfîrşit, Traian Băsescu ar putea încerca să ducă la bun sfîrşit opera de modificare a majorităţii parlamentare, rupînd o nouă halcă de oportunişti din PSD şi/sau PNL, căreia îi va flutura pe sub nas importante avantaje personale, politice sau materiale. În orice variantă, însă, România nu va avea guvern şi administraţie înainte de alte trei luni!!

În vremea aceasta, oricine va fi "învingătorul", orice ar face şi oricare ar fi compoziţia guvernului, va fi obligat să privească Dezastrul în albastrul ochilor şi să găsească un răspuns întrebărilor necruţătoare din privirile acelea reci, tăioase ca bisturiul. Întrebări care s-ar putea auzi, în curînd, şi în stradă, nu la manifestaţii de mucava, comandate de stafurile de campanie, ci la unele adevărate, mobilizate de disperarea celor care i-au îngăduit pe aceşti politicieni profesionişti ai fabricării dezastrelor.