OPINII Bankingul în era robotizarii. Ce urmează?

Ştim deja că, faţă de perioada de glorie a anului 2008, mai bine de un sfert dintre angajaţii din bănci au dispărut şi aproape 40% dintre sucursale. De acord, anii 2004-2008 aduseseră un boom fantastic în domeniu, vezi explozia creditului cu buletinul, creditele în monede exotice precum francul, împrumuturile de nevoi personale fără de care nu erai în rândul lumii etc. O ajustare era necesară, dar totuşi 40% mai puţine sucursale? Cum a fost posibil aşa ceva de vreme ce creditarea şi-a mai revenit între timp?

În primul rând, faptul că au dispărut 40% dintre sucursale şi numai 25% dintre angajaţi denotă faptul că mai puţini oameni pot face treaba a foarte mulţi. Şi asta nu pentru că înainte de 2008 se tăia frunză la câini în bănci, ci pentru că s-au extins tot soiul de gadgeturi tehnologice între timp. De exemplu, va aminititi cât ne-a suprins apariţia automatelor pentru plata facturilor în bănci? Ţin minte că am întâlnit casiere fericite că au scăpat de mine la coadă şi mă pot îndruma să mă rezolve o maşină. Asta până când respectiva maşină le-a lăsat fără job.

Acum, internet bankingul şi mobile bankingul ţin loc de Facturel. Nu mai e nevoie să treci pe la ghişeu să îţi faci un depozit, sau să operezi un ordin de plată. Totul se mişcă din aplicaţia online care îţi permite şi schimbul valutar (în unele cazuri chiar la cotaţia BNR) şi, în curând, procedura de acordare a creditelor se va muta la rândul său online. La ce bun să mai plăteşti atunci o armată de angajaţi în bănci când treaba lor poate fi preluată de maşini?

Aplicaţiile mobile încep să facă ordine şi printre angajaţii firmelor de brokeraj, asigurările se pot completa şi online etc. Iar pandemia ne-a adus munca de acasă, cu avantajele de rigoare pentru ...angajator. Cheltuielile cu sediul şi utilităţile sunt pasate angajaţilor, care sunt bucuroşi să le accepte împreuna cu o reducere de salariu, că doar lucrează de acasă.

Când auziţi de digitalizare în administraţie ar trebui să citiţi asta în cheia tăierii severe a schemelor de personal. După ce privaţii au tăiat cu barda din angajaţi ajutaţi de tehnologie, statul este obligat de raportul dintre veniturile tot mai mici şi cheltuielile tot mai mari în pandemie să facă la rândul său ceva.

Din păcate, veniturile mai mici ale forţei de muncă valide echivalează cu o reducere a cererii în economie care va antrena alte disponibilizări şi... accelararea digitalizarii. Şi asta într-o spirală care va mari numărul de asistaţi social şi de neadaptaţi din jurul marilor oraşe. Şi, culmea ironiei, era digitalizarii va forţa o parte dintre victimele sale să se întoarcă în mediul rural pentru a o lua de la capăt la coada vacii şi munca ogorului. Cine s-ar fi gândit că progresul tehnologic ar putea impulsiona agricultura de subzistenţă?

Evident, şi pentru asta există soluţii, precum impozitul pe roboţi pe care îl sugerase Bill Gates la un moment dat. Sau o alocaţie de subzistenţă acordată ca un soi de rentă viageră pentru cei care nu se adaptează la oraş. Dar pentru a ajunge până acolo lucrurile ar trebui să se degradeze mai întâi dramatic. Cu tot ce presupune asta - turbulenţe, haos, violenţă. Câţi dintre noi suntem pregătiţi să le facem faţă?