"Citiţi ziarele! Aproape că nu e zi în care să nu scrie despre un nou proiect imobiliar, un centru comercial, o clădire de birouri, sau un complex rezidenţial... Construcţiile devin noua locomotivă a economiei româneşti... Creşterea din domeniul imobiliar este semnul cel mai clar al dezvoltării explozive a clasei de mijloc."
Afirmaţiile de mai sus fac parte dintr-un articol publicat, recent, de către domnul Ionuţ Popescu, fost ministru al finanţelor noastre publice. Citirea lor mi-a adus, imediat, în minte articolele triumfaliste scrise cu o jumătate de secol în urmă de către Silviu Brucan, "bunicul" domnului Ionuţ Popescu în ale manipulării informaţionale.
Între "scrierile" celor doi exis-tă şi asemănări, dar şi deosebiri. Domnul Brucan ridica în slăvi avântul pe care îl luaseră, la acea vreme, în România comunistă, construcţiile industriale, de transporturi etc., semn al dezvoltării "explozive" a clasei muncitoare, în numele căreia şi pentru exploatarea căreia fusese instaurată dictatura clicii trădătoare adusă la conducerea ţării de către tancurile sovietice.
Domnul Popescu este "fascinat" de avântul pe care îl cunosc în România postcomunistă tot "construcţiile", dar nu cele industriale, sau de transporturi, de căi ferate şi şosele, total absente, ci cele comerciale, de birouri şi "complexe rezidenţiale", noţiune în spatele căreia domnul ex-ministru ascunde construcţia de vile de lux. În "viziunea" domnului Popes-cu, avântul acestor construcţii reprezintă un semn al dezvoltării "explozive" a clasei mijlocii, în numele căreia a fost instaurată dictatura clicii trădătoare adusă la conducerea ţării prin lovitura de sat din decembrie 1989.
Pornind de la un fapt real, avântul construcţiilor indus-triale, domnul Brucan manipula prin omisiune, el "uitând" să le spună celor manipulaţi că acele construcţii erau realizate pe terenurile furate de către statul comunist de la cetăţenii României, că acele construcţii erau ridicate pentru a produce beneficii nu pentru clasa muncitoare, ci pentru clica activiştilor de partid şi de stat.
Pornind tot de la un fapt real, avântul construcţiilor de vile, birouri şi hipermarketuri, domnul Popescu manipulează şi el, tot prin omisiune. El "uită" să spună celor pe care şi-a propus să-i manipuleze foarte multe adevăruri care se ascund în spatele acestor "construcţii".
Construcţiile de vile, de complexe comerciale şi administrative se realizează pe terenuri furate de statul român postdecembrist de la cetăţenii Româ-niei şi vândute, apoi, la preţuri de nimic, contra mită şi şpagă, prin aşa-zisele privatizări.
Aceste construcţii nu au nimic de-a face cu clasa mijlocie, pe care guvernanţii români ne-o tot arată la ... capătul tunelului tranziţiei, dar care refuză, cu încăpăţânare, să devină o realitate a societăţii româneşti. Banii cu care sunt construite vilele de lux, zgârie-norii administrativi şi complexe comerciale kilometrice nu provin din veniturile economisite de actuala clasă mijlocie românească. Aceasta este atât de puţin numeroasă şi atât de săracă, încât, din economiile realizate de ea în ultimii 16 ani, la nivelul întregii ţări, cu greu s-ar putea construi un kilometru de autostradă.
Banii cu care este finanţat boom-ul imobiliar postdecembrist nu provin din veniturile create şi economisite de către proprietarii acestor imobile. Aceşti bani provin din capitalul acumulat de români până în 1989, transformat în fond de consum (vile), prin vânzarea lui ca fier vechi, sau metamorfozat tot în fond de consum (vile), prin vânzarea lui contra mită şi şpagă. Aceşti bani provin, apoi, din veniturile bugetare, "sifonate" în conturile clientelei guvernamentale şi utilizate pentru construcţia de vile şi palate administrative.
O sursă importantă a banilor cu care este finanţat boom-ul imobiliar o reprezintă capitalul străin. Acesta lipseşte aproape complet în sectorul industrial, agricol, al transporturilor, sau al serviciilor productive, fiind, însă, prezent masiv în finanţarea complexelor comerciale şi administrative (birouri). Capitalul străin participă atât la finanţarea construcţiei complexelor comerciale, cât şi, mai ales, prin intermediul creditelor în valută, la finanţarea cumpărării bunurilor comercializate în aceste complexe, bunuri care provin din importuri, din ţările de unde vine şi capitalul "imobiliar". În felul acesta, boom-ul imobiliar îşi aduce, din plin, contribuţia la deteriorarea "explozivă" a balanţei comerciale şi de plăţi a ţării.
În zgârie-norii administrativi, care-i "excită" privirea domnului ministru Ionuţ Popescu, nu exis-tă locuri de muncă în care româ-nii să conceapă noi produse şi tehnologii, noi strategii de marketing, sau financiare, care să contribuie la creşterea competitivităţii economiei româneşti. În aceste birouri nu se creează avuţie. În ele se "tranzacţionează", se "speculează", se fac "afaceri" cu capitalul creat de româ-ni înainte şi după 1989.
Boom-ul imobiliar postdecembrist nu este o consecinţă firească a unei dezvoltări sănătoase a economiei româneşti. Dimpotrivă, el este consecinţa şi expresia caracterului parazitar al economiei oligarhice post-decembriste şi un factor care contribuie la "consolidarea" acestui caracter parazitar.