OPINII Când dobânzile fac un pas înapoi e cazul să intervină cursul

Combaterea inflaţiei s-a făcut în primă fază prin creşterea dobânzilor la lei. Cum băncile nu dădeau semnale încurajatoare că urmează să stimuleze deponenţii deşi duseseră Roborul la cer, a venit oferta din ce în ce mai generoasă a Trezoreriei pentru persoanele fizice (s-a ajuns până la 8,25% pentru plasamentele la un an).

Numai că finanţele statului nu se află în cea mai bună postură, mai ales după ce am descoperit că schema de plafonare a preţurilor din energie va costa statul peste 8 miliarde euro când vom trage linie în martie 2023. Bani care nu există şi va fi greu să îi mobilizăm, de aici şi pierderile cu care se confruntă furnizorii (Electrica, de pildă, trebuie să se împrumute ca să funcţioneze, cash flow-ul e catastrofal).

Dobânzile mari - împrumuturile guvernamentale la zece ani ajunseseră la dobânzi de peste 9% la începutul verii - nu pică prea bine când funcţionezi cu deficite mari şi ai o economie zombie în spate, astfel încât, ca la un semn, au început să apară scăderile. De la peste 9% la 7% şi ceva, Roborul la 3 luni a intrat şi el sub 8%, fondurile de pensii răsuflă uşurate - scăderea dobânzilor la titlurile de stat le reduce pierderile, toată lumea pare brusc mulţumită cu dobânzile mai mici.

Ce facem însă cu inflaţia? Există şi pentru asta o soluţie, scădem cursul de schimb euro/leu, doar suntem preponderent importatori şi un euro mai ieftin scade preţurile. Şi iată cum, după ce fusese încremenit din toamna anului trecut la 4,94 lei/euro, acum avem brusc 4,88 lei/euro curs de schimb, cu peste 1% mai puţin.

Dacă punem baza în urmă cu 12 luni, avem apreciere a monedei nationate cu 0,9% faţă de euro, să tot fi deponent în lei având în vedere diferenţialul de dobândă. Mai ales că în Polonia zlotul are o depreciere de 4,4%, iar forintul se apropie de una de 20%. Chiar atât de performantă să fie economia noastră în comparaţie cu a lor de evoluează atât de diferit monedele sau este pur şi simplu ajustare dictată de BNR şi acceptată tacit de restul jucătorilor?

Că tot pomeneam de unguri - la o inflaţie de 13% şi o dobândă de politică monetară de 10,75% există o depreciere a monedei de 19% în ultimele 12 luni, în condiţiile în care în Turcia avem inflaţie de 80% şi dobândă de politică monetară de 13% (în scădere, Erdogan are o abordare originală aici), iar deprecierea în ultimele 12 luni a lirei este de 82% (consumată însă în cea mai mare parte a intervalului, în ultimele şase luni scăderea este de numai 15%). Noi cu inflaţie de 15% avem apreciere faţă de euro, graţie BNR.

Cât mai ţine petrecerea pentru cursul de schimb? Cum pe partea geopolitică stăm bine, ca servanţi ascultători ai intereselor Vestului, amendarea dezechilibrelor interne poate apărea doar ca efect al turbulenţelor majore din pieţele financiare, cam ca în 2009. Altfel, leul va rămâne campion. Doar dacă nu cumva inflaţia scade brusc, caz în care BNR îşi va aminti că a ţinut cam prea mult în braţe cursul şi îl va lăsa să se echilibreze natural.