OPINII Chirurgia politică

Între Bucureşti şi Viena, preşedintele a ales să fie operat la Viena.

Chirurgii noştri operează hernia de disc de zeci de ani. Operaţia este bine pusă la punct la Bucureşti. Pentru pacientul Traian Băsescu, sosit la camera de urgenţă a Spitalului Universitar, Sorin Oprescu - şeful spitalului - a convocat cei mai buni medici români ai momentului. O listă întreagă.

Dar Băsescu a preferat Viena.

Asta ce înseamnă?

Asta înseamnă, în primul rînd, o palmă pe obrazul medicinei româneşti. Oricum ai întoarce-o. Orice explicaţie ai construi, preferinţa pentru Viena în defavoarea somităţilor medicale româneşti este pură jignire. Adică medicii austrieci ar fi mai buni ca românii.

Sorin Oprescu era alb. Sorin Oprescu este un irepresiv "miştocar". Mai "haios"sau mai "naşpa", nu l-am văzut niciodată, în nici o situaţie, să nu "facă mişto". Doar acum. Nu a comentat opţiunea preşedintelui, aproape că nu mai avea aer. Fusese jignit profund. Era alb.

Într-o a doua variantă, Băses-cu a preferat Viena nu pentru că medicii români le-ar fi inferiori austriecilor, ci pentru ca nu are încredere în ei. Medicii au opţiuni politice. Se găsesc şi liberali printre ei. Iar Sorin Oprescu este pesedist. Este probabil că unii dintre ei îl şi urăsc. Oricît de simplă ar fi operaţia chirurgicală, dacă presupune anestezie, atunci înseamnă că viaţa îţi iese de sub control şi încape pe mîna doctorului. Iar Băsescu n-o fi vrut să-şi dea viaţa pe mîna cuiva care-l urăşte.

Habar n-am ce specialitate medicală are Oprescu, dar hai să presupunem că el ar fi fost cel care l-ar fi operat pe Băsescu. Hernia de disc nu este vitală, dar bisturiul trece pe lîngă un mănunchi de nervi din jurul coloanei vertebrale. Dacă Oprescu ar fi tăiat vreo cinci milimetri mai pe-alături, l-ar fi transformat pe Băsescu în Roosevelt. Dacă ar fi făcut incizia mai adîncă cu cinci milimetri, atunci ar fi provocat alegeri anticipate.

Şi atunci, preşedintele a preferat Viena. Ceea ce tot insultă la adresa medicilor români este, pentru că dovedeşte neîncredere în deontologia lor. Căci Hipocrate îi obligă pe medici să-i trateze pe duşmani, la fel ca pe prieteni ori pe necunoscuţi, în respectul vieţii. Şi niciuna din somităţile convocate la targa preşedintelui n-ar fi tentat să devină politician criminal în loc să rămînă medic bun.

Într-o a treia variantă, Băsescu ar fi avut încredere atît în competenţa medicilor români, cît şi în deontologia lor, dar a preferat Viena ca să nu le datoreze nimic alor noştri. Să ne reamintim că Sorin Oprescu a fost însuşi rivalul său la scaunul Primăriei Bucureştiului, la alegerile din anul 2000. Să presupunem, din nou, că Oprescu ar fi fost cel care l-ar fi operat. Cei doi rivali ar fi atins o intimitate adîncă - unul ar fi umblat în trupul celuilalt - ceea ce ar fi putut fi începutul unei frumoase prietenii. Băsescu s-ar fi aflat la discreţia lui Oprescu. Reuşita operaţiei i-ar fi înălţat lui Oprescu un ascendent asupra lui Băsescu,"for ever". S-ar fi spus:"Oprescu, asta da om!", iar Băsescu n-ar fi putut zice că nu.

Şi atunci preşedintele a fugit la Viena, umilind medicina românească în faţa lumii. Căci nimeni nu va sta să despice firu-n patru, ca în articolul asta, ci va nota că preşedintele României a apelat la un spital din străinătate pentru o operaţie chirurgicală banală. Oricine citeşte ştirea asta îşi spune: "săracu" preşedintele Româ-niei, n-are chirurg la el acasa!"

Eu cred că nu-i drept. Eu cred că, de vreme ce nu există risc medical mai ridicat decît aiurea, datoriă preşedintelui ţării era să se lase operat acasă. Cred că datoria lui Băsescu era să se lase tăiat de Oprescu. Şi dacă ar fi fost să-l omoare Oprescu cu cuţitul, atunci era de datoria preşedintelui să-l lase s-o facă. Şi dacă, dimpotrivă, Oprescu l-ar fi vindecat, atunci era normal să-i poarte re-cunoştinţă.

Căci preşedintele ar trebui să nu fie meschin.

Preşedintele ar trebui să aibă inima mare.