Una dintre deprinderile cele mai neproductive ale fostului Guvern a fost felul inadmisibil în care înţelegea să recepteze opiniile şi comentariile critice, rostite în ţară sau în afara ei. Fără să-i luăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Adrian Năstase titlul de pionier şi de campion absolut în acest sport al replicilor de un gust cel puţin discutabil, să ne amintim că şi cei mai mulţi dintre membrii Executivului sau dintre liderii PSD, într-un exerciţiu de penibilă mi-mă, au ajuns şi ei să trateze lucrurile cam în acelaşi stil. Spe-răm că, odată cu schimbarea stăpînilor, practicile de felul ăsta să fie date cît mai repede uitării şi o elementară educaţie şi respect pentru interlocutori să îşi pună amprenta pe maniera în care se ia act de lucrurile care au mai puţin să ne bucure. Spre surprinderea noastră, o re-centă declaraţie a purtătoru-lui de cuvînt al PNL, Eugen Nicolăescu, ne-a reamintit o ciu-dă-ţenie lesne de observat de multă vreme: modelele proaste sînt infinit mai seducătoare de-cît cele pe care ar fi potrivit să le urmăm.
Aşa cum se ştie, gruparea conservatoare din Parlamentul European (cea mai importantă ca mărime) face presiuni puternice pentru îngheţarea procesului de aderare a României la UE din cauza "corupţiei generalizate". Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durrao Barroso, împărtăşeşte acest punct de vedere, iar liderul creş-tin-democraţilor germani din Parlamentul European, Markus Ferber, i-a scris recent comisarului european pentru extindere, Olli Rehn, rugîndu-l să verifice "foarte serios", pînă la 13 aprilie - data la care Parlamentul European supune la vot Tratatul de aderare a României - dacă ţara noastră a făcut suficiente progrese pentru a putea semna Tratatul de aderare la 25 aprilie. Informaţia a apărut în presa germană şi a fost preluată imediat şi în media din ţară. Este, fără îndoială, un semnal peste care nu trebuie trecut cu uşurinţă, cîtă vreme nu uităm de "clauza de salvgardare", ieşire de avarie (citeşte "retragere") pentru UE în clipa în care ar descoperi că România, nu şi Bulgaria, trage chiulul la îndeplinirea angajamentelor asumate în vederea aderării. Pus faţă în faţă cu ştirea de mai sus, în loc să ofere cu deplină solicitudine explicaţii cît mai convingătoare despre schimbările de abordare a luptei împotriva corupţiei, ca-re tocmai sînt în curs de des-fă-şurare la noi şi ale căror rezultate nu vor întîrzia să devină publice, Eugen Nicolăescu, gă-seşte mai potrivit să se manifes-te în maniera "Dan Matei Aghaton" şi îşi exprimă credinţa că creştinii-democraţi din Parlamen-tul European "n-au fost informaţi că în România există o altă putere, decisă să lupte împotriva corupţiei şi care a reuşit să creeze mecanismele prin care să angajeze instituţiile statului să lupte cu adevărat împotriva corupţiei". Mărturisesc că îl invidiez pe dl. Nicolăescu. Întîi pentru candoarea de care dă dovadă, imaginîndu-şi că există parlamentari creştin-democraţi, în plus şi germani! care să nu ştie că în România au avut loc alegeri, în urma cărora cîteva partide, printre care şi cel în numele căruia Eugen Nicolăes-cu vorbeşte, au ajuns la guvernare. Îmi permit să-i împăr-tă-şesc dlui. purtător de cuvînt con-vingerea intimă că, şi în varianta în care mîndra Românie ar fi avut dimensiunea şi populaţia unui sector din Capitală, la Berlin s-ar fi ştiut precis cine a format Guvernul la Bucureşti. Cît despre furia cu care "mecanismele" (pe care le tot creăm) se vor năpusti de acum asupra corupţiei şi îi vor smulge toţi dinţii din gură, cred că e bine să mai aşteptăm o tură, pînă cînd promisiunile vor căpăta şi ceva conţinut şi vom reuşi să arătăm celor care au dovedit înţelegere şi răbdare cu noi că am reuşit să depăşim faza "angajamentelor solemne", de care s-au săturat şi ei ca de mere acre, şi am păşit pe terenul ferm al împlinirilor. Aştept atunci ca vocea tu-nă-toare a purtătorului de cu-vînt al partidului d-lui Tăriceanu să anunţe lumii întregi că în ţara lui Dracula "Nimeni nu-i mai presus de lege" (Constitu-ţie, art. 16) şi că cine n-a crezut pe Dracu a văzut.
Pînă atunci, ca să cităm din clasici, "Ciocu" mic, dle. pur-tător de cuvînt!".