OPINII Circ şi arginţi

Într-un interesant articol intitulat "Ravagiile diabolizării", domnul Ion Cristoiu ne demonstrează, încă o dată, cât de dificilă devine explicarea vieţii noastre politice atunci când ea este ruptă de fundamentul ei firesc, economia, adică interesele materiale ale oamenilor. În respectivul articol, cunoscutul analist politic, bazat pe o bună cunoaştere a vieţii politice româneşti, actuală şi de mai înainte, ne reaminteşte că un mare înaintaş al său, pe numele lui Ion Luca Caragiale, sesizase, pe la începutul secolului trecut, în celebrul eseu "1907. Din primăvară până-n toamnă", cât de primejdioasă este diabolizarea adversarului politic, diabolizare care face dificilă, dacă nu imposibilă, formarea de "alianţe" politice cerute de anumite împrejurări istorice.

Pornind de acolo, din 1907, domnul Cristoiu face un salt istoric de un secol şi ajunge la clasa politică românească din zilele noastre, demnă urmaşă a celei din vremurile marelui dramaturg. Aici, lupa analistului politic observă că, în campania electorală din 2004, actualul Preşedinte şi PD-ul au diabolizat PSD-ul. Din cauza acestei "diabolizări", în urma alegerilor, nu a mai fost posibilă formarea unui guvern Alianţa DA - PSD, "singurul în stare să asigure reformele necesare modernizării ţării". Aşa s-a ajuns, din cauza diabolizării PSD-ului, la soluţia "imorală" de guvernare PNL-PD-UDMR-PC, şi, mai departe, la scandalurile politice din ultimii ani, terminate cu destrămarea guvernului clădit pe soluţia imorală şi înlocuirea lui cu unul susţinut, din umbră, de diabolizatul PSD.

Iată cum, obsedat de propria imagine asupra vieţii politice, care ar consta din vorbe - invective şi înjurături, din comportamente, atitudini, certuri şi înscenări - domnul Cristoiu, în ciuda bogatei sale cunoaşteri şi experienţe, să ajungă să scrie, negru pe alb, că, în 2004, şi de atunci încoace, un guvern format din PSD, PNL, şi PD ar fi fost "singurul în stare să asigure reformele necesare modernizării ţării". Iată unde duce ruperea politicului de economic! Şi îndrăgostirea autorului de propriile construcţii jurnalistice.

Cele trei partide menţionate sunt principalii piloni ai construcţiei politice care, în ultimii 17 ani, a aruncat poporul român cu cel puţin un secol înapoi în istorie. Îl invit pe domnul Cristoiu - şi pe toţi admiratorii operei de "modernizare" a României postdecembriste - la o excursie prin câmpurile Teleormanului. Să vadă cum ţăranul român ară cu plugul tras de cai şi măgari. Exact ca acum un secol, în anul 1907. Prin "reformele necesare modernizării ţării", concepute şi aplicate de guvernele Roman, Stolojan, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile, Isărescu, Năstase, "investite" de parlamente constituite, în principal, de FSN (PSD, PD) şi PNL, a fost jefuit şi înstrăinat un capital de sute de miliarde de euro, au fost distruse peste 4 milioane de locuri de muncă, un număr aproape egal de români au fost obligaţi să-şi părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă. Din cauza respectivelor "reforme", România datorează astăzi, în anul 2007, peste 30 de miliarde euro, adică tot atât cât o să primească de la UE în următorii 7 ani. Ce-o să luăm pe mere, o să dăm pe pere.

"Reforma" făcută economiei şi societăţii româneşti de guvernările FSN, PDSR, CDR, PSD şi Alianţa DA nu a constat şi nu a fost realizată de dragul circului politic, al certurilor şi diabolizărilor. Circul şi scandalurile politice au fost şi sunt făcute pentru anestezierea victimei, a celor 22 de milioane de români. "Reforma" are cauze economice. Ea a fost făcută pentru "pumnul de arginţi" cu care guvernanţii s-au ales în urma "privatizării", adică a vânzării pe nimic a capitalului naţional al românilor. Arginţii au avut acelaşi miros. Pentru toate partidele politice ajunse în Parlament. La putere sau în opoziţie.

Coaliţiile şi alianţele politice şi electorale postdecembriste nu s-au construit pe fundamente ideologice, doctrinare, sau programatice, ci pentru punerea în practică a "reformei", aceeaşi din 1990 până astăzi, pentru o halcă, mai mică sau mai mare, din avuţia creată de români până în 1989 şi după. Şi în viitorul mai apropiat şi în cel mai îndepărtat. Până când în "coaliţii" şi "alianţe" vor intra aceiaşi "băieţi deştepţi" care au încălecat statul român şi îl folosesc ca intrument al propriei lor îmbogăţiri, pentru jefuirea cetăţenilor.

Nu prin înlocuirea diabolizărilor cu dulcegării exprimate în limbaj de lemn, mai mult sau mai puţin diplomatice, vom ajunge la construcţii politice capabile să reaşeze România pe traiectoria modernizării vieţii sale economice şi sociale. Este nevoie de mult mai mult. Este necesară scoaterea în afara vieţii politice a tuturor celor care au făcut parte din conducerea statului român în perioada comunistă şi aceea a "reformei", înlocuirea lor cu reprezentanţi autentici ai victimelor "reformei". Ori, o astfel de schimbare nu se poate naşte şi nu poate supravieţui decât pe o temelie economică adecvată: o anumită structură a proprietăţii asupra capitalului. Una care să permită clasei mijlocii să controleze statul, viaţa politică. Restul sunt vorbe. Despre diabolizări şi altele asemenea.