OPINII Cum se citează experţii BNR între ei deghizaţi în analişti independenţi

Economistul-şef al BNR făcea săptămâna trecută o demonstraţie abilă de spălare a imaginii sectorului bancar autohton, pornind de la ideea că doar acordarea de împrumuturi contra unor garanţii care nu prezintă credibilitate e dovadă de imoralitate, dar, şi în acest caz, băncile româneşti nu doar că stau mai bine decât suratele lor din ţările dezvoltate, dar chiar şi acordând împrumuturi în valute exotice (CHF) au dovedit că au gândit în perspectivă, puterea de cumpărare a salariilor exprimate în franci cunoscând aprecieri în 8 din ultimii 10 ani.

Valentin Lazea afirmă, în articolul "Mult zgomot pentru nimic" postat pe site-ul opiniibnr.ro: "Şi atunci, întrebarea poate fi reformulată în felul următor: nu cumva au dat dovadă băncile comerciale de iresponsabilitate atunci când au acordat credite în franci elveţieni unor persoane care îşi încasau veniturile în lei? Şi, ca atare, nu merită ele să suporte întregul cost al acestei iresponsabilităţi? În definitiv, aceasta este poarta la care bate domnul Rechea şi toţi susţinătorii conversiei creditelor la cursul istoric... Surprinzător pentru aceştia, răspunsul la întrebările de mai sus nu este deloc evident. Şi asta deoarece, chiar dacă a priori orice împrumut acordat într-o altă valută decât cea în care debitorul îşi obţine veniturile poate fi catalogat ca imprudent, în practică, datorită creşterilor salariale din ultimii ani (care în multe cazuri mai mult decât au compensat devalorizarea leului faţă de francul elveţian), serviciul datoriei a devenit mai uşor pentru multe categorii de împrumutaţi!".

Iar apoi autorul îşi citează nonşalant un coleg, pe Dan Cristian Palangean care semnează însă sub pseudonim (Marin Pană) pe cursdeguvernare.ro o analiză în care arată cum a fluctuat câştigul salarial mediu net exprimat în franci elveţieni în intervalul 2006-2016. Cu alte cuvinte, economistul-şef al BNR aduce în sprijinul demostratiei sale o analiză de pe cursdeguvernare sub semnătura colegului Palangean ca expert independent, pentru că la finalul textului nu se precizează poziţia autorului ("Despre posibila îngheţare a cursului Leu/CHF la creditele acordate: care Leu?", din 9 octombrie 2016) şi din care rezultă că doar cei care au luat împrumuturi în franci în 2007 şi 2008 suferiseră la nivelul lunii iunie 2016 fluctuaţii negative ale veniturilor raportat la moneda elveţiană. Amuzant este că o analiză cu aceeaşi concluzie, dar cu titlu schimbat ("Creditele în franci văzute din perspectiva puterii de cumpărare a salariului") o găsim postată şi pe opiniibnr.ro în 3 octombrie 2016, de data asta semnată Dan Palangean.

Trecând însă peste graţia cu care Valentin Lazea se face că uită cine semnează ca Marin Pană pe cursdegurvernare.ro, să menţionăm că cei doi ani cu evoluţii negative coincid cu anii în care s-au acordat cele mai multe împrumuturi în CHF, deci la ce bună toată demostraţia, doar pentru a îndemna la un plus de nuanţare în criticarea băncilor?

"Prin urmare, admiţând ipoteza că băncile comerciale au anticipat corect creşterile salariale, ele nu au fost chiar mioape şi acuzaţia de iresponsabilitate devine cel puţin discutabilă", conchide Lazea, care nu neagă că cei doi ani cu evoluţii negative ale veniturilor medii raportate la CHF sunt de fapt anii care au furnizat şi cei mai mulţi debitori în CHF. Păi de ce anticipare corectă a evoluţiei salariilor mai poate fi vorba de vreme ce grosul debitorilor se află acum pe partea anticipării incorecte a evoluţiei salariilor din partea băncilor?

Sofismele din argumentaţia economistului-şef al BNR se văd şi din felul în care acesta demontează în articol acuzaţiile că lectorii BNR escamotează în prezentările lor modul în care băncile pot genera bani din nimic. Acesta aduce în sprijinul său două citate din prezentările făcute magistraţilor de experţi BNR pe tema "banilor din nimic": "Dacă până în 1971, banii îşi aveau acoperirea în câte un metal rar (aur, argint), după această dată banii sunt creaţi din nimic, adesea într-o formă electronică, dematerializată" şi: "Dar faptul că (banii) sunt creaţi din nimic nu înseamnă că sunt creaţi în schimbul a nimic: întotdeauna banii sunt acordaţi în schimbul unei garanţii (hârtie de valoare, promissory note, IOU), gen: obligaţiuni de stat, obligaţiuni municipale, obligaţiuni corporative, garanţii mobile şi imobile etc."

Unde e problema? Băncilor comerciale n-am auzit să li reproşeze că dau credite într-o monedă care din 1971 nu mai are în spate un etalon în metal preţios (aur, argint), de altfel modul de garantare a masei monetare ţine de parohia băncilor centrale. Şi nici că nu ar cere garanţii în schimbul banilor - se ştie că debitorii aduc în garanţie, după caz, veniturile prezente şi viitoare şi bunuri mobile/imobile. Băncilor li se reproşează că fac parte dintr-un sistem care le permite să acorde credite generând din pix sumele necesare şi neavând decât o mică parte din acestea (proporţională cu rată rezervelor minime obligatorii) sub forma resurselor atrase de la clienţi şi acţionari. Iar când o dau în bară şi dau credite hazardate, că pierderile lor se socializează într-o formă sau alta.

Lazea mai spune: "Aşadar, nimeni nu contestă că băncile comerciale (şi prin extensie, cele centrale) pot fi imorale atunci când acordă în mod deliberat credit în schimbul unor garanţii care nu prezintă credibilitate. S-a întâmplat acest lucru şi în România? Probabil, dar pe o scară mult mai mică (în termeni absoluţi) decât în economiile dezvoltate. Au plătit ele pentru aceasta? Da, cu vârf şi îndesat, dacă avem în vedere volumul capitalului nou cerut acţionarilor, numărul de agenţii închise şi de personal concediat, anii de pierderi (profit negativ) etc. Toate acestea însă, în condiţiile în care-spre deosebire de Europa occidentală-nici un cent din banul public nu a fost cheltuit în România pentru salvarea vreunei bănci".

Din nou, altă ascundere după corcoduş. Niciun cent nu a fost cheltuit din banul public pentru salvarea vreunei bănci? Serios? Dar dobânzile la creditul FMI din ce bani s-or fi plătit? Acel credit luat de stat pentru ca BNR să poată elibera o parte semnificativă din rezervele minime obligatorii ale băncilor şi rostogolit ulterior prin alte împrumuturi ale Ministerului Finanţelor...

Dar dacă tot vorbim atâta despre moralitate, mă întreb cât de moral e gestul unui expert BNR de a semna cu pseudonim articole prin diferite site-uri în care analizează efectele politicilor monetare, fără a preciza deci potenţialul conflict de interese în care se plasează, şi cât de moral este gestul altui expert BNR de a-l cita pe primul ca analist independent?