OPINII Cum se votează în Estonia

Locul este o casă istorică aflată chiar lângă Parlament (Riigikogu), pe dealul Toompea. Într-unul dintre apartamentele din clădire se află Comitetul Naţional pentru Alegeri al Estoniei, o instituţie care reuneşte, în termeni cu care suntem familiari, competenţele Biroului Electoral Central şi ale Autorităţii Electorale Permanente. Spaţiul este suficient, pentru că sunt aici doar 6 angajaţi permanenţi.

M-am gândit că cititorul (şi alegătorul) din România ar fi interesat să afle câte ceva despre felul în care sunt organizate alegerile din Estonia, o ţară cu un sistem electoral recunoscut la nivel internaţional ca fiind unul dintre cele mai bine organizate. Îi mulţumesc pentru informaţii lui Priit Vinkel, secretarul-şef al Comitetului.

Votul, în Estonia, este de două feluri: anticipat şi normal. Doar aproximativ jumătate din alegători votează în ziua alegerilor, la secţiile de votare de pe teritoriul ţării. Cealaltă jumătate votează anticipat. Pentru aceştia există un număr (mai mic) de secţii deschise în teritoriu şi la reprezentanţele diplomatice. Cei care doresc să voteze anticipat la una dintre aceste secţii au o perioadă de două săptămâni în care o pot face. Cu o săptămână înainte de alegeri, aceste secţii se închid, iar votul nu mai este posibil decât în ziua alegerilor.

Cum votăm anticipat? În plic. Alegătorul vine la secţia specială şi primeşte un plic în care îşi sigilează votul, pe care îl introduce în urnă. Voturile acestea se deschid odată cu celelalte, în seara alegerilor, după închiderea urnelor. Simplu.

Nu există "liste speciale". Dacă votezi într-un alt district, votezi în plic, care se trimite cu un curier special în secţia unde eşti înregistrat.

Tot anticipat se votează pe Internet. Votul electronic este una dintre caracteristicile pentru care Estonia este cunoscută. Sistemul funcţionează atât de bine încât există intenţia, în câţiva ani, renunţării complete la votul "pe hârtie".

Perioada de vot este aceeaşi (interval de două săptămâni, încheiat cu o săptămână înainte de ziua alegerilor normale). Comunicaţia este încriptată. Am fost asigurat că nimeni, nici măcar oficialii Comitetului, nu pot citi rezultatele înainte de numărătoarea finală a votului. Alegătorii pot descărca programe pentru PC, Mac şi Linux. Întregul sistem este dezvoltat de o firmă estoniană.

Şi acest sistem este simplu. Foloseşti cartea de identitate, care are cip electronic. Introduci cardul într-un cititor conectat prin USB la calculator (cititoarele se găsesc la magazin, costă câţiva euro, sunt de un tip comun). Deschizi programul, te autentifici şi votezi. Dacă ai votat greşit poţi reveni (in intervalul stabilit). Sistemul reţine mereu doar ultima alegere.

Există acum şi firme care livrează asemenea sisteme "la cheie". Doar defineşti ce caracteristici doreşti să aibă sistemul, iar firma îl proiectează şi îl produce.

Câte ceva despre sistemul de vot, acum.

Parlamentul estonian, unicameral, are 101 mandate. Nu există posibilitatea unor mandate suplimentare, precum în sistemele de vot din Germania sau România. Ţara este împărţită în colegii electorale de mărimi diferite. Minimul este de 5 deputaţi, maximul de 14.

La prima vedere, sistemul seamănă cu acela din Finlanda. Este un sistem proporţional cu selecţie personalizată. Spre deosebire însă de actualul sistem finlandez, care este folosit începând din 1906, sistemul estonian este mai sofisticat din punct de vedere matematic.

Alegătorii votează la fel, în Finlanda şi Estonia. Merg la secţia de votare, aleg un candidat (independent sau de partid) şi votează scriind pur şi simplu numărul candidatului respectiv pe buletinul de vot. De aceea, buletinul de vot este o simplă bucăţică de hârtie, cu un dreptunghi unde se scrie de mână un număr. Nu vezi pe buletin nume de candidaţi sau de partide, ori simboluri politice.

Mandatele se alocă însă diferit în Estonia. Se calculează mai întâi o cotă (vă scutesc de partea matematică). Candidaţii care au primit suficiente voturi sunt aleşi "direct". Ceilalţi primesc mandat printr-un sistem de compensare cu două niveluri (local şi naţional). Scopul este obţinerea unui sistem mai apropiat de proporţionalitate decât ar fi fost posibil cu o regulă simplă de tip d'Hondt, în condiţiile în care districtele electorale sunt mici şi puţine într-o ţară ca Estonia.

Gradul de complexitate al sistemului de vot estonian îmi dă de înţeles că la el au lucrat matematicieni şi specialişti în ştiinţe politice. Într-adevăr, îmi confirmă domnul Vinkel, el însuşi pe cale de a obţine un doctorat în sisteme electorale. Alături de estonieni, au fost universitari suedezi şi finlandezi. Printre aceştia, faimosul Rein Taagepera, profesor american de origine estoniană.

Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am aflat este despre votul electronic. O obiecţie comună la adresa acestui gen de vot ţine de accesul privilegiat pe care l-ar avea unii (tinerii din mediul urban, cu venituri peste medie). Domnul Vinkel zâmbeşte şi afişează o serie de grafice. Privesc uimit. Nici o diferenţă relevantă statistic. În Estonia, votul electronic este la fel de prevalent în mediul urban, ca şi în mediul rural. La fel pentru femei, ca şi pentru bărbaţi. Nici o diferenţă dată de gradul de educaţie sau de mărimea veniturilor. Nici o diferenţă în funcţie de originea etnică (estonieni versus ruşi). În fine, nici un partid nu este în special avantajat sau dezavantajat de folosirea votului electronic.

Îi mulţumesc domnului Vinkel şi mă pregătesc să plec. Însă domnia sa mai are o surpriză pentru noi. Pe ecran este un tabel cu ţările din care cetăţeni estonieni au votat, aflându-se în străinătate, la ultimele alegeri parlamentare (2011). Printre acestea este şi România, unde Estonia nu are încă o ambasadă. Din România au votat la acele alegeri, prin Internet, 11 cetăţeni estonieni.

Plăcerea comentariilor am să o las cititorilor. La bună vedere!