OPINII De ce am ales să îmi păstrez cumpătul, în plină pandemie

Suntem în plină pandemie, de pe ecranele televiziunilor de ştiri se năpustesc spre mine burtiere panicate, numărul de morţi şi noi infectaţi tot creşte, peste tot în lume e rău, poliţia mă pândeşte să îmi dea amendă dacă mă aventurez prea departe, nici tinerii nu sunt feriţi, mai bine băgăm toţi capul sub plapumă şi aşteptam să fie bine.

Dar cât de rău e de fapt? Dacă raportăm cei 43.000 de morţi din lume (până ieri ora 13.00) la cei 872.000 de infectaţi, avem o mortalitate de 4,9%. De 49 de ori peste cea a gripei sezoniere care seceră numai 0,1%, se subliniază pe nenumărate pagini de Facebook. Dar această mortalitate relativ mare e adusă de contribuţiile Italiei şi Spaniei, unde s-a testat destul de puţin şi relativ târziu. În Italia mortalitatea ar fi de aproape 10%, în timp ce în Germania şi Corea de Sud de numai 1-1,5%. Asta pentru că testarea în masă depistează ?i cazurile asimptomatice (cam 40% din total) şi formele foarte uţoare care nu ar ajunge, altfel, la medic. Cel mai bine ar fi să ne raportăm la o comunitate închisă precum Diamond Princes. Pe vasul de croazieră plecat din SUA au fost depistate cazuri de coronavirus şi cum distan?area socială era cam greu de aplicat şi oricum cazurile fuseseră depistate târziu, avem o imagine mai aproape de realitatea de zi cu zi. Astfel, din cei 3700 de pasageri s-au infectat 712. Din cei 712 aproape 40% erau asimptomatici. În prezent s-au vindecat 603, sunt 10 decese şi 99 mai sunt încă bolnavi (15 în stare mai gravă). Cu alte cuvinte, mortalitatea reală este de sub 2% şi să nu uităm că vorbim de un vas de croazieră unde sunt mai mult bătrâni. Care ar fi fost rata mortalităţii dacă pe vas erau reprezentate mai bine toate segmentele de vârstă, cam ca în societatea occidentală? Aş miza pe 1%.

"Cum, dar şi cu 1% tot avem de 10 ori mai mult decât la gripa comună!" Da, aparent. Sunteţi siguri că la gripă comună bolnavii de cancer în fază terminală, cei care fac dializă sunt raportaţi ca morţi de gripă comună dacă se întâmplă să o facă? Că observ că mul?i bolnavi de coronavirus sunt trecuţi răpuşi de aceasta, deşi aveau afecţiuni foarte grave anterior. Dacă raportul real ar fi de 0,1% la 0,5%? "Dar tot ar fi de 5 ori mai mult!"Da, aşa ar fi. Am, însă, aproape 50 de ani. Când mă uit în urmă, am senzaţia că toţi aceşti ani mi s-au strecurat aproape pe nesimţite printre degete. Aşa vor păşi şi următorii 20-30 (nu vreau să îl concurez pe domnul Sora cu orice pre?). Nu vreau să mă chircesc 1-2 ani de teama pandemiei îngrozitoare. De spălat pe mâini oricum mă spăl, de oamenii care tuşesc şi sunt răciţi mă feresc. Nu îmi cereţi să îmi fie teamă şi de umbra mea. Vreau să mă bucur de anii cât sunt în putere şi altfel decât de la fereastră.

"Cum ai gândi dacă ai avea părinţi bătrâni?" Din păcate nu mai am părinţi în viaţă. Dar dacă ar mai trăi mama, i-aş face eu cumpărăturile şi aş ruga-o să stea în casă. Aşa cum ar trebui procedat şi cu cei care au boli grave în această perioadă. "Cum ai gândi dacă ai avea 30 de ani şi atât de mult de pierdut, practic o viaţa?" Dacă aş avea mintea de acum nu m-aş gândi că şi cei tineri mor, cum încearcă să îmi inducă media, m-aş gândi că şansele să se întâmple asta sunt extrem de mici, toate statisticile o arată. Cam la fel de mici precum cele de a avea un accident de maşină pe drumul spre Litoral. Dar câţi stăteau înainte de pandemie acasă doar din acest motiv? Aş alege să îmi protejez părinţii dacă aş fi mai tânăr şi aş fi nerăbdător să îmi reiau viaţa socială. Apropo, dacă ai avea 30 de ani ce ai alege: să stai 2 ani în casă dacă virusul nu dispare la vară şi un vaccin nu e gata prea curând sau să rişti şi să îţi trăieşti viaţa, cu măsurile de precauţie necesare, dar să şi-o trăieşti ca la 30 de ani? Că nici vârsta asta nu se întoarce...

Cam ăsta ar trebui să fie scenariul de ieşit din izolare prin mai-iunie, când căldura uscată şi ultravioletele vor fi la fel de eficiente precum izolarea socială. Protejăm bătrânii, bolnavii, evităm marile aglomerări (meciurile, concertele), muncim şi de acasă când specificul activităţii o permite, dar în rest ne luăm naibii viaţa înapoi! Ştiu, industria farma va plescăi nemulţumită din buze. Mai mulţi evadaţi, mai puţini trataţi. Politicienii care capitalizează frica la fel, mai ales că sunt bine stimulaţi de lobby-ul farma unii dintre ei. Să le cerem, atunci, să numere şi efectele nevăzute ale izolării. Bolnavi netrataţi la timp pentru că spitalele sunt blocate, nevroze, sinucideri pe fondul stresului (inclusiv al celui economic), o economie dată peste cap. Pentru ei nu sunt încă burtiere la televiziunile de ştiri, dar asta nu înseamnă că nu există.