Începând din martie, firmele care reţin la sursă impozite şi contribuţii şi nu le plătesc la stat în cel mult 60 de zile de la scadenţă riscă pedepse sau amenzi penale. Această faptă a fost reincriminată penal, fiind introdusă din nou în Legea evaziunii fiscale, de unde fusese eliminată în urmă cu aproximativ şapte ani. Reincriminarea vizează atât taxele salariale, cât şi restul obligaţiilor fiscale cu regim de reţinere la sursă. În total, este vorba despre aproape douăzeci de impozite şi contribuţii pentru care se aplică amenzi sau pedepse penale în cazul în care sunt colectate şi nu sunt virate în timp util la stat.
Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a fost modificată astfel încât, începând cu luna martie, să constituie din nou infracţiune reţinerea la sursă şi neplata la stat a impozitelor sau contribuţiilor. Modificarea a intrat în vigoare de la 1 martie 2022 şi vizează toate obligaţiile fiscale cu regim de reţinere la sursă, care nu sunt plătite la stat în cel mult 60 de zile de la termenul lor de scadenţă.
Lista acestelor obligaţii fiscale este enumerată în mod specific într-o anexă la Legea evaziunii, fiind vorba despre aproape douăzeci de impozite şi contribuţii:
1.impozitul pe dividendele plătite de o persoană juridică română către o persoană juridică română;
2.impozitul pentru veniturile din activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă;
3.impozitul pe veniturile din drepturile de proprietate intelectuală;
4.impozit pe venitul din salarii şi asimilate salariilor;
5.impozitul pe veniturile din arendă;
6.impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi;
7.impozitul pe veniturile impozabile obţinute din lichidarea unei persoane juridice sau din reducerea capitalului social, potrivit legii;
8.impozit pe veniturile sub formă de dividende;
9.impozitul pe veniturile din pensii;
10.impozitul pe veniturile din premii şi din jocuri de noroc;
11.impozitul pe veniturile din alte surse;
12.impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;
13.impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică sau entitate - asociere fără personalitate juridică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific, cu modificările şi completările ulterioare;
14.impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului III din Legea nr. 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare;
15.contribuţia de asigurări sociale;
16.contribuţia de asigurări sociale de sănătate;
17.impozitul cu reţinere la sursă pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
18.impozitul datorat pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
19.contribuţia la Fondul pentru mediu.
Pentru majoritatea acestor impozite şi contribuţii, scadenţa (deci termenul de plată la stat) este de obicei data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ele au fost reţinute, astfel că termenul de 60 de zile prevăzut de Legea evaziunii se calculează pornind de la acest moment. Depăşirea acestui termen constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă penală.
Incriminarea reţinerii şi neplăţii dărilor la stat nu este o premieră în legislaţia românească. Prevederea a mai existat în Legea evaziunii, însă a fost declarată neconstituţională în 2015, când Curtea Constituţională a stabilit că ea nu întrunea condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate din cauza faptului că nu preciza expres căror obligaţii de plată se aplică. La momentul respectiv, prevederea a fost eliminată din legislaţie.
Acum ea a fost reintrodusă în Legea evaziunii, prin OUG nr. 130/2021 (publicată la finalul anului 2021), iar pentru a asigura predictibilitatea normei de incriminare, s-au prevăzut expres, în Anexa ordonanţei, categoriile de impozite şi contribuţii supuse regimului de reţinere sau încasare şi plată sau virare, cu precizarea actului normativ şi a articolelor care le reglementează.