OPINII Din visele lui Macron: UE 2.0, în viziunea franceză

Emmanuel Macron a declarat, săptămâna trecută, în timpul unei vizite oficiale în Grecia, că Uniunea Euro-peană trebuie să se reformeze sau riscă dezintegrarea. Preşedintele francez continuă o serie de întâlniri bilaterale cu liderii europeni, subliniind greşeala pe care ar reprezenta-o "abandonarea idealului european". Declaraţiile sale sunt în contrast nu numai cu cele ale părţii germane, dar şi dubioase în principiile susţinute.

Conform declaraţiilor lui Macron, o "nouă Uniune Europeană" ar susţine democraţia şi suveranitatea statelor membre şi ar fi o putere care să facă faţă Americii şi Chinei; practic un bloc unitar, dar cu piese vizibile. Reformele propuse de carismaticul lider de la Elysee includ o perioadă de şase luni de analiză naţională, înaintea implementării reformelor UE, un buget comun şi un ministru comun de Finanţe pentru zona Euro. Este practic un mix dificil de înţeles între suveranitatea naţională şi vechile idealuri europene, o reinventare a unei Uniuni în care extinderea s-a oprit, iar complementaritatea dintre statele rămase prinde nuanţe uşor dislexice.

Macron este popular în Grecia. În locul de naştere al democraţiei, la poalele Acropolei din Atena, acesta a declarat, alături de premierul Alexis Tsipras, că problemele economice ale Greciei au reprezentat "eşecul Europei" şi că Fondul Monetar Internaţional "nu trebuia să intervină, în modul în care a făcut-o". Din contră, Mecanismul European de Stabilitate ar trebui să-i ia locul.

Motorul Uniunii, colaborarea franco-germană, prinde noi valenţe ceva mai greu de definit, într-o eră conservatoare, naţionalistă, în care se priveşte cu frică spre est. Propunerile legate de un buget comun şi un ministru pentru zona Euro au primit un acord condiţionat şi prudent din partea Angelei Merkel, cancelarul german, care se află în plină campanie electorală. Macron se luptă şi el cu o scădere în sondaje, de la 64% la 36% popularitate, în ultimele luni.

Este neclar în ce măsură propunerile lui Macron semnalizează nevoile unei majorităţi a statelor din Uniune sau reprezintă doar o metodă ascunsă de euro-conservatorism. Este cert, însă, că preşedintele francez se află în plin "charm offensive", adică încearcă să se prezinte drept un lider decisiv în direcţia pe care o ia UE, prin vizite externe importante.

Părerile sale au avut ecou şi la Bucureşti, unde a fost primit într-o vizită definită drept "istorică" de mass-media. Aici, Macron a declarat că zona Schengen va trebui redefinită, pentru că "funcţionează foarte rău". Din pris-ma politicii locale, a conflictelor interne şi a lipsei de direcţie strategică, cu puţine planuri de viitor în afara intrării în zonele Euro şi Schengen, declaraţia liderului francez a venit ca o lovitură de ciocan, sugerând un efort inutil şi mult întârziat din partea autorităţilor noastre.

Faptul că domnul Macron propovăduieşte o nouă Uniune Europeană pe baza nevoilor sale de imagine, o dubioasă Uniune mai puternică, dar cumva mai disociată, este îngrijorător. Ideea ca statele membre ale UE să-şi păstreze suveranitatea, dar în acelaşi timp să continue integrarea prin bugete şi miniştri comuni doar pentru zona Euro indică şi o doză de susţinere pentru vechea idee a Europei cu două viteze. În măsura în care Comisia Europeană a deschis dezbaterea pe cinci opţiuni de viitor pentru UE, varianta Macron nu pare constrânsă de alt-ceva decât nevoile naţionale ale Franţei. Având în vedere greutatea Hexagonului în astfel de negocieri, viitorul poate fi îngrijorător pentru Europa de Est şi România.

În plus, preşedintele Franţei semnalizează, nu neapărat într-un contrast puternic, o distanţare de politicile pragmatice ale Germaniei. Domnul Macron îşi construieşte imaginea profitând de greutatea pe care ţara sa o are în interiorul UE. Viziunea sa nu este departe de dorinţele francezilor, în mod cert, mai ales din perspectiva pierderii de popularitate. Pentru ro-mâni, între şarmul evident al liderului francez şi provocările naţionale interne, este posibil să ne trezim într-un viitor în care realitatea participării noastre la Uniunea Europeană este profund diferită.