OPINII: DUPĂ PERIOADA 2000-2003, 2012, primul an fără evenimente pozitive în domeniul bursier

Piaţa de capital românească a evoluat în trend cu tendinţele economice, iar acestea cu aşteptările din zona politică.

Schimbarea majoră a configuraţiei politice şi apariţia la jumătatea anului a unui guvern care a propus doar mecanisme de cheltuire a banilor publici în domeniul "strategic" al majorării pensiilor şi salariilor bugetare, fără nicio politică de creştere şi cu tăieri ale bugetului de investiţii, au determinat ocolirea României de către investiţiile străine, fie ele directe sau de piaţă de capital. Este extrem de dramatic că singurul fapt pozitiv din politica economică din 2012 a Guvernului rămâne "pansamentul" aplicat de FMI, însă grija acestuia de a-şi recupera creditul nu poate să ţină loc de viziune de dezvoltare durabilă.

Practic, este primul an de după perioada 2000-2003 când nu avem evenimente pozitive în domeniul bursier.

Evenimentele negative principale sunt reprezentate de închiderea a aproape 10 intermediari, dintre care trei nume sonore din sistemul bancar: ING, Unicredit, RBS. Un eveniment aşteptat însă, când s-a văzut clar că diviziile de piaţă de capital ale băncilor reprezintă simple "anexe" ale acestora, în care delăsarea şi, pe alocuri, slaba pregătire a angajaţilor, dublată de apariţia unei concurenţe agresive, creativă şi profesionistă (din partea Swiss Capital), au determinat conducerea băncilor, sub diverse pretexte corporative de "restrângere strategică" să îşi piardă optimismul privitor la profitabilitate.

Sunt aceleaşi bănci care, împreună cu cele ce rezistă încă, au iniţiat la începutul anului o schimbare majoră la conducerea Bursei de Valori Bucureşti, schimbare determinată exclusiv de argumentul "pentru că putem", fără un plan şi fără vreo viziune strategică aşa cum s-au aşteptat fondurile de investiţii şi persoanele fizice care le-au sprijinit.

Tot un sentiment ambiguu a fost creat şi de selecţia directorului general, al cărui unic contact marcant cu piaţa de capital a fost fiasco-ul de la tentativa de vânzare a acţiunilor Statului de la Petrom, selecţie care a reuşit să scadă moralul şi celor mai înverşunaţi contestatari ai predecesorului său. De partea cealaltă, Bursa de la Sibiu, la "competiţie" cu cea de la Bucureşti, a arătat, la rândul ei, prin alegerea lui Cristian Sima în funcţia de Preşedinte-Director General, că poate exista o eră "post-Ancuţa" mult mai terifiantă, şi, nefiind acţionar sau participant la Sibex, mă voi opri la acelaşi sfat pe care l-am repetat de ani buni prietenilor care au investit la Sibiu, fără nicio umbră de ironie, că lichidarea voluntară ar fi cea mai înţeleaptă decizie investiţională a acţionarilor.

Din nefericire însă pentru toată lumea, cel mai important pol în acţionariatul de la Sibex este reprezentat de SIF-uri, instituţii pentru care justificarea deciziilor investiţionale proaste în faţa acţionarilor nu reprezintă uneori nici măcar o opţiune.

În contextul anului 2012 al SIF-urilor, ar fi de menţionat "revoluţia de catifea" de la SIF Banat Crişana, în care "deznodământul" major a dus la schimbarea lui Ioan Cuzman, însă doar dintr-un birou în altul şi "revoluţia avocaţilor" de la SIF4 Muntenia, în care deja este nevoie de câteva procese ca să se afle cine conduce instituţia şi cât mai poate ignora SAI Muntenia votul acţionarilor, baricadat în spatele prevederilor unui act constitutiv care nu a întrunit niciodată votul pe care îl solicită pentru modificare.

Este primul an de după 2003 când în perspectiva următoarelor 6 luni nu văd nimic îmbucurător în plan politic, economic şi în cel al Pieţei de Capital.

Probabil că anul viitor vom simţi din plin o altă lovitură majoră, plasată discret şi chiar împotriva recomandărilor CNVM de către minis-trul de Finanţe, "Tichia de mărgăritare'' - taxa pe tranzacţiile financiare - va majora costurile investitorilor cu procente cuprinse între 20% şi 30%, având în rândul statelor promotoare rolul declarat de a taxa şi descuraja speculaţiile financiare, la care însă România nu era obligată să adere....

Anunţul acesteia a sosit tocmai în perioada în care intermediarii îşi ascuţeau săbiile războiului intern pe comisioane şi supravieţuire, cu Bursa şi Depozitarul Central ca decidenţi în rol principal, încercând să ascundă în spatele "politicii" pierderea a 50% din capitalizare, de la instalarea noului Consiliu şi justificările pe care vor trebui să le prezinte acţionarilor.