OPINII Economia democratică

În ultimul timp, mai mulţi cititori ai acestui colţ de ziar m-au contactat solicitându-mi să explic ce înţeleg prin conceptul de economie democratică, concept pe care îl folosesc destul de des în opiniile pe care le exprim, pe o cale sau alta.

Am să mă explic.

Economia democratică func-ţionează în cele mai multe dintre ţările avansate ale lumii: cele nord-americane, vest-euro-pene şi multe ţări sud-est-asiatice. Această economie are următoarele caracteristici fundamentale: a) capitalul se află în proprietatea privată a cetăţenilor; b) cea mai mare parte a capitalului se află în proprietatea privată a marii majorităţi a cetăţenilor; c) există o pătură foarte subţire de cetăţeni care deţin în proprietate mari capitaluri - de regulă mari inovatori - şi o alta, tot subţire, care nu deţin de fel capital în proprietate - de regulă cei leneşi, care nu vor să muncească; d) salariile deţin o pondere ridicată în valoarea nou creată în economie (PIB), ceea ce face ca nivelul salariilor să fie atât de ridicat încât să permită economisirea unei părţi importante a acestuia şi transformarea ei în capital; e) cea mai mare parte a cetăţenilor obţin venituri atât din muncă - salarii - cât şi din capital - dobânzi, dividende etc.; f) caracterul democratic al proprietăţii asupra capitalului determină desfăşurarea activităţii economice pe baze concurenţiale, ceea ce favorizează alocarea eficientă a resurselor, inovaţia, creşterea continuă a productivităţii şi a veniturilor.

Economia democratică îşi pune amprenta asupra tuturor componentelor societăţii în care funcţionează. Într-o astfel de societate, statul este unul cu adevărat democratic, el reprezentând interesele marii majorităţi, ale clasei mijlocii, formată din cei care sunt proprietari asupra celei mai mari părţi a capitalului utilizat în economie. Valorile morale şi spirituale promovate de societăţile în care funcţionează economiile democratice sunt specifice clasei mijlocii, printre aceste valori numărându-se: munca, inovaţia, economisirea, cinstea, res-ponsabilitatea civică, solidaritatea socială şi naţională etc.

Construcţia economiei democratice a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când, la orizontul omenirii a apărut ... stafia comunis-mului. Capitalismul sălbatic ajunsese la apogeu, adică la concentrarea aberantă a proprietăţii asupra capitalului, prin împărţirea inechitabilă a valorii nou create, în defavoarea salariului. Capitalismul de-venise inuman. Trebuia schimbat sau înlocuit.

Într-o importantă parte a ome-nirii, capitalismul sălbatic, oligarhic, a fost înlocuit cu comunismul, respectiv cu proprietatea comună, a întregului popor, asupra capitalului, dreptul de proprietate fiind, în realitate, exer-citat de către clicile instalate la conducerea partidelor-stat. Comunismul a în-semnat, de fapt, forma ultimă, absolută, pură, a ca-pitalismului oligarhic.

Ţările ferite de invazia comunistă, sub ameninţarea acesteia, au schimbat capitalismul oligarhic într-unul democratic. Acest lucru s-a realizat prin creşterea treptată a ponderii salariului în valoarea nou creată în economie şi a nivelului absolut al acestora. Salariile au devenit suficient de mari ca să asigure un nivel de trai din ce în ce mai ridicat, ca şi posibilitatea economisirii unei părţi din ce în ce mai mari din ele şi de in-vestire a acesteia, de transformare a ei în capital. Aşa s-a ajuns ca proprietarii marii majorităţi a coloşilor industriali, comerciali şi financiari ridicaţi în "lumea liberă" a secolului XX să fie milioa-nele de salariaţi şi nu cei câţiva milionari sau miliardari existenţi într-o ţară sau în alta. Aşa s-a ajuns la economiile democratice care funcţionează în ţările menţionate la începutul acestui articol. Evident, nu pes-te noapte, ci printr-un proces care durează de peste un secol şi care continuă.

Prăbuşirea comunismului a creat condiţii ca ţările foste socialiste să treacă direct, într-o perioadă scurtă, de la economia comunistă, la o economie democratică, prin transformarea proprietăţii "comune", a tuturor cetăţenilor, asupra capitalului, în proprietate privată, tot a tuturor, dar, de data aceasta, reală, nu pe hârtie. Din nefericire, în unele din aceste ţări, printre care şi România, guvernanţii post-comunişti şi-au înşelat concetăţenii, i-au deposedat pe aceştia de capitalul acumulat sub regimul comunist, şi-au însuşit capitalul, au construit o economie capitalistă oligarhică, aruncând popoarele acestor ţări, înapoi, în istorie, cu mai bine de un secol.

Economia capitalistă oligarhică este contrară naturii umane, ca şi forma ei superioară, comunismul. Naţiunile care au fost obligate să schimbe jugul comunist cu cel oligarhic nu au altă alternativă decât să reia procesul de construire a economiei democratice. Apartenenţa la UE va ajuta, cu siguranţă, la scurtarea substanţială a aces-tui proces.