OPINII În ce condiţii beneficiază un importator de taxe vamale preferenţiale sau zero?

Companiile din Uniunea Europeană, inclusiv din România, vor putea aplica un regim tarifar preferenţial în comerţul bilateral cu încă cinci ţări, în viitorul apropiat. În prezent, UE are încheiate acorduri de liber schimb cu peste o sută de ţări şi teritorii speciale. Anul trecut, au intrat în vigoare acordurile cu Japonia şi Singapore, urmând ca în 2020 să fie ratificate acordurile cu Vietnam şi ţările membre Mercosur, respectiv Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay.

• Care sunt criteriile în funcţie de care se acordă facilităţile?

În comerţul internaţional, unul dintre cele mai importante aspecte este legat de originea bunurilor. Originea preferenţială este conferită mărfurilor importate dintr-o ţară atunci când sunt obţinute integral sau sunt prelucrate substanţial în acea ţară, parte a unui acord de comerţ preferenţial. În acest caz, mărfurile importate pot beneficia de taxe vamale reduse sau pot fi importate fără taxe vamale. Criteriile pe care mărfurile respective trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de taxe vamale reduse sunt specificate în protocolul privind regulile de origine aplicabil fiecărui acord în parte.

Dincolo de acordurile bilaterale în vigoare, pentru a uniformiza legislaţia, UE a încheiat Convenţia Regională cu privire la regulile de origine preferenţială pan-euro-mediteraneene cu peste 20 de ţări. În prezent, tot mai multe ţări care au acorduri bilaterale cu UE preiau regulile de origine din această convenţie în acordurile semnate cu alţi parteneri bilaterali, pentru a putea beneficia de cumularea diagonală a originii. Cel mai recent caz este reprezentat de acordul încheiat de Ucraina cu Georgia (ambele ţări având acord de liber schimb cu UE). În practică, acest lucru înseamnă că producătorii ucraineni vor putea importa materii prime şi componente din Georgia pe care, după prelucrarea în Ucraina, le vor putea exporta, de exemplu, în România, cu certificat de origine ucrainean beneficiind de taxe vamale zero sau reduse.

• Cum facem dovada originii preferenţiale?

Cea mai importantă particularitate a regulilor de origine preferenţială este dovada originii bunurilor. De obicei, importatorul va solicita tratamentul preferenţial la import (taxe zero sau reduse) pe baza unui certificat sau a unei declaraţii de origine a exportatorului. De exemplu, în cazul acordului dintre UE şi Japonia, o cerere de tratament tarifar preferenţial poate fi făcută pe baza unui atestat de origine (adică declaraţie într-un anumit format pe o factură sau pe orice alt document comercial), în care exportatorul certifică faptul că produsul este unul originar, sau pe baza informaţiilor pe care le deţine importatorul conform cărora produsul este originar.

De asemenea, este important de menţionat că tratamentul vamal depinde de particularităţile fiecărui acord de liber schimb încheiat între state. De exemplu, o marfă de origine UE expediată în vrac în Serbia sau Republica Moldova, pentru a fi divizată şi reambalată, îşi va păstra originea la revenirea pe piaţa UE, întrucât aceste operaţiuni sunt insuficiente pentru a-i conferi origine preferenţială unui bun. În consecinţă, deşi există un acord de comerţ preferenţial între UE şi Serbia, acesta prevede eliminarea taxelor vamale doar în cazul importului de bunuri originare din cealaltă parte contractantă. Astfel, reimportul de mărfuri de origine UE din Serbia nu poate beneficia de tratament preferenţial, iar mărfurile vor fi taxate la vamă conform regimului aplicabil unui stat terţ (cu excepţia cazului în care pot beneficia de scutirea pentru mărfuri unionale reintroduse).

Pe de altă parte, dacă astfel de mărfuri ar veni din Elveţia sau Norvegia, ar beneficia la reimport de tratament preferenţial, întrucât acordul aplicabil prevedere eliminarea taxelor vamale la importul de bunuri originare din oricare parte contractantă.

Aceste diferenţe pot fi explicate prin faptul că acordurile încheiate de Uniunea Europeană, cu ţări precum Serbia sau Republica Moldova, prevăd crearea treptată a unei zone de comerţ liber. În schimb, acordurile cu ţări precum Elveţia sau Norvegia depăşesc acordurile tradiţionale de liber schimb şi implică extinderea drepturilor şi obligaţiilor pieţei interne a UE.

Prin urmare, având în vedere contextul actual al comerţului global, în care prelucrarea bunurilor are loc în diferite ţări, este esenţial pentru companii să ia în considerare particularităţile acordurilor de comerţ preferenţial şi ale regulilor de origine înainte de a efectua anumite operaţiuni de import.

Raluca Bâldea, Director Taxe Indirecte, Deloitte România

Vladislav Dabija, Manager Taxe Indirecte, Deloitte România