OPINII INSCC încotro? Spre desfiinţare?

Din 16 octombrie 2020, Institutul National pentru Studii şi Cercetări pentru Comunicaţii (INSCC) are un nou director în persoana doamnei doctor în folosofie Carmen Elena Cîrnu, o persoană cu un CV mai degrabă de politician decât de cercetător în comunicaţii. Înscăunarea a fost făcută de înalţi "prelaţi" - secretari de stat din ministerul transporturilor şi din cel al educaţiei şi cercetării, însoţiţi de un sobor de înalţi funcţionari.

Absolventă a facultăţii de Filolosofie a Universităţii din Bucureşti şi doctor al aceleiaşi universităţi (Şcoala Doctorală de Filosofie), noul director al INSCC a mai obţinut câtva titluri academice în stilul politicienilor noştri (să fie, că dă bine în CV), fără prea mari legături între ele: diploma absolvire cursuri formare în Politici Publice de la Institutul pentru Politici Publice Bucureşti, diploma de Master în Drept Comunitar de la Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, (cândva numită fabrica de diplome!), certificat de absolvire Politică externă şi diplomaţie de la Institutul Diplomatic Român.

Cariera domniei sale pare mai degrabă specifică unui apropiat al unui politician decât unui cercetător în "telecomunicaţii"- mutată în diverse funcţii, care nu prea au legatură una cu alta şi mai ales cu cercetarea în comunicaţii: director adjunct Universitatea Spiru Haret Bucureşti, consilier parlamentar Camera Deputaţilor, cercetător Universitatea Naţională de Apărare Carol I, editor şef Journal of Advanced Distributed Learning Technology, cercetător ICI etc.

Ce o califică pe doamna doctor în filosofie să fie directorul INSCC? Cunoştiinţele în telecomunicaţii - nu! Pregătirea managerială? Vreun MBA de la Stanford sau Harvard University? Nu! Doar susţinerea PNL o califică. Fiind un institut de cercetare în "telecomunicaţii" nimerit ar fi fost o persoană cu pregătire în telecomunicaţii şi eventual experienţă în cercetare. Numirea unei astfel de persoane pare a fi făcută pentru a desfiinţa institutul.

Desigur că INSCC avea nevoie de un director, fostul director activând de aproape 30 de ani şi având unicul merit de a fi păstrat institutul în viaţă, negăsindu-i, însă, un loc sau utilitate în sistemul telecomunicaţiilor româneşti. INSCC avea, însă, nevoie de o persoană care să-i găsească un rost, un loc în sistemul "telecomunicaţiilor" româneşti, în societatea românescă, să-l restructureze.

Istoria institutului începe în anul 1954, când prof. Alexandru Spătaru primea incredinţarea din partea ministrului Poştelor si Telecomunicaţiilor să infiinţeze un institut de cercetari in domeniul telecomunicaţiilor, în institut activând mari personalităţi ale electronicii româneşti: Sinnrech Heinrich, Ştefănescu Sofronie, Pană Liviu etc., cu care am fost coleg. Institutul a fost un centru cu o înaltă cultură academică prin personalităţile sale şi un formator de cercetători. Aici s-au elaborat, înainte de 1989, echipamente pentru telecomunicaţii (telefonie, radio, transmisii de date, etc.), utilizând metode moderne de calcul - proiectare asistată de calculator (FORTRAN, etc.) încă de la începutul anilor 1970, unii dintre cercetători obţinând şi titlul de doctor. Institutul a fost condus de persoane cu pregătire în telecomunicaţii, experienţă în cercetare.

După 1989, institulul a fost subordonat ministerului "telecomunicaţiilor", cercetării sau educaţiei, iar activitatea s-a schimbat: s-a trecut de la cercetarea şi dezvoltarea de echipamente de telecomunicaţii la studii, care au avut ca beneficiar, în principal, ministerul "telecomunicaţiilor", sau cercetării. De regulă, aceste studii nu au prea fost folosite de beneficiar, zăcând prin sertarele ministerului în principal din cauza dezinteresului conducătorilor ministerului - nu au ştiut ce să ceară şi nu au prea folosit ce au obţinut. "Meritul" aparţine atât conducerii INSCC, cât şi conducerii ministerelor, care s-au complăcut în situaţia comodă de a se face că fac.

Activând într-o piaţă foarte dinamică şi generoasă (Orange şi Vodfone au investit fiecare câte 3 miliarde euro până în anul 2018 în reţele 2G/3G/4G, UPC - 1 miliard euro până în 2014, etc.), INSCC nu a reuşit sau nu a vrut să-şi găsească parteneri de afaceri printre marii jucători (ANCOM, Orange, Vodafone, Telekom, RCS&RDS, UPC, etc.), mulţuminu-se, în principal, cu ce oferea statul (ministerul telecomunicaţiilor, cercetării etc.) şi de aici salarii mici şi pierderea continuă de personal şi de expertiză.

Nu ţin minte ca în ultimii 10 ani să fi simţit prezenţa institulului la marile evenimente publice de telecomunicaţii exprimându-şi poziţia asupra problemelor majore ale industriei (tehnologia 4G, 5G, securitate, tarife terminare, interconectare etc.). Poate că cel care a condus INSCC a dorit un "low profile", dar a făcut-o în detrimentul institutului.

Ce ar putea sa facă institutul?

- consilere pentru ministerul "telecomunicaţiilor" pe domeniile afişate pe siteul institutului;

- implicare (elaborare, participare) în strategiile naţionale. De exemplu ar trebui rescrisă Strategia 5G trebuie pentru România, adaptată anului 2021 şi nevoii de digitalizare. Propuse şi coordonate proiecte pilot folosind tehnologia 5G - oraş inteligent, medicină, transport, etc. Sau, implementarea strategiei naţionale România Inteligentă, de transformare digitală a oraşelor ţării pornind de la un proiect pilot de oraş inteligent, pentru că tot a avut INSCC un contract de cercetare cu ministerul pe această temă.

Va putea, doamna director, doctor în filosofie, să propună beneficiarului (viitorului minister al "telecomunicaţiilor", cercetării) lucrări, teme de interes şi de folosinţă naţional(ă) din domeniul "telecomunicaţiilor", sau principalilor jucători proiecte de actualitate, când domnia sa nu are cunoştiinţele de baza ale telecomunicaţiilor? Va putea, doamna director, doctor în filosofie, să anticipeze evoluţii ale industriei şi să le propună sub forma unor teme de cercetare de utilitate naţională sau proiecte utile telecomunicaţiilor? Va putea, doamna director, doctor în filosofie, să restructureze institutul, să-l insereze în sistemul telecomunicaţiilor noastre, să-i dea viaţă şi un obiect de activitate util "telecomunicaţiilor" şi societăţii româneşti? Mă tem că nu şi că activitatea va continua ca pâna acum, astfel că institutul va muri, poate într-un ritm mai alert.

Şi o întrebare pentru cei care au numit noul director: dacă directorul a fost numit provizoriu pentru 6 luni, de ce nu a fost numită o persoană din institut? Măcar avea cunoştiinţe de bază în telecomunicaţii şi experienţă în cercetare.

Trecerea "telecomunicaţiilor" sub umbrela ministerului transporturilor, ruşinea guvernărilor postdecembriste (ultimii în Europa la km autostradă, primii la accidente pe autostrăzi etc.) a făcut ca "telecomunicaţiile" să nu mai fie guvernate.

PNL continuă şirul greşelilor! După desfiinţarea ministerului "telecomunicaţiilor" şi blocarea activităţii în telecomunicaţii, eşecul licitaţiei 5G prin legea 5G a urmat numirea directorului INSCC, care ar putea duce la desfiinţarea institutului. Toate acestea dovedesc ca PNL nu are specialişti în "telecomunicaţii"!

Din greşeală, în greşeală spre victoria finală!

Articol preluat de pe http://nicolaeoaca.blogspot.ro