Opinii Laşitate politică la nivel înalt

Deschizând un post TV de ştiri, am citit pe ştraif că persoana publică Mircea Geoană, Preşedintele PSD, Preşedinte al Senatului României, Copreşedinte al alianţei de guvernare PDL - PSD, Vicepreşedinte CSAT şi senator de Dăbuleni, a declarat în faţa ziariştilor şi probabil al televiziunilor într-o conferinţă de presă (căci altfel nu ajungea la cunoştinţa presei) că DNA ar trebui să se sesizeze din oficiu în chestiunea celor 30 ha de la AGIGEA, care fac obiectul unui contract de asociere în care sunt implicaţi Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, şi fiul celui dintâi. Dacă avea sânge în instalaţie (cum se spune într-o formă edulcorată de către popor) şi curajul faptelor sale, cetăţeanul Mircea Geoană trebuia să facă o reclamaţie în scris DNA şi să aştepte răspunsul. Acest răspuns putea apoi să-l facă public prin mass-media. Domnul Geoană ştia însă că DNA, ca şi componentă a Parchetului General, poate face cercetări preliminare şi dacă rezultă prezumţia unei oarecare încălcări a legii deschide un dosar de urmărire penală, sau nu, dacă nu este cazul. Dacă totuşi se decide deschiderea unui dosar de cercetare penală, urmează audierea celor bănuiţi vinovaţi şi apoi din nou dacă este cazul, se înaintează cazul spre judecare în instanţă. De abia când instanţele (cele trei competente în cauză) s-au pronunţat, rezultă dacă cineva este vinovat şi pentru ce. Această procedură nu este convenabilă prezumtivului candidat la preşedenţia Româ­niei, cetăţeanul Mircea Geoană. Pentru el este mai convenabil ca presa şi televiziunile să toace subiectul, doar, doar va căpăta un oarecare avantaj în faţa concurentului său Traian Băsescu. Dacă voia să fie fair-play (ceea ce sunt sigur că nu este), domnul Mircea Geoană putea să se informeze la subalternul său Radu Mazăre care este chestiunea cu terenul de la Agigea. Şi presa, sau televiziunile, dacă vor să informeze corect opinia publică, pot trimite un ziarist de investigaţii la Agigea şi Constanţa, pentru a afla conţinutul acordului referitor la terenul în cauză, să afle localizarea acestuia fără nici un dubiu şi să vadă dacă acolo s-au plantat puieţi de piersici (sau orice alţi arbori fructiferi), eventual să vadă dacă, până la intrarea pe rod, între rânduri s-a însămânţat lucernă sau trifoi, care pe lângă furajele obţinute şi care se pot valorifica fără nicio problemă şi fără cheltuială, putându-se recolta chiar de către cei care cumpără furajul, ar contribui la creşterea calităţii solului, fiind cunos­cut faptul că lucerna şi trifoiul contribuie natural la acumularea de azot în sol, făcând astfel inutilă fertilizarea cu îngrăşăminte chimice azotoase. Se obţin astfel produse ecologice, cu o valoa­re comercială mai mare. Dacă ceea ce a susţinut Mircea Băses­cu nu este adevărat, atunci presa are datoria să facă publică minciuna. Mă îndoiesc însă că aşa ceva este posibil. S-ar face astfel disocierea între cazul Puiu Popoviciu, în care terenul agricol aflat în proprietatea Academiei de Ştiinţe Agricole s-a transformat în teren de construcţie, probabil şi fără taxa de schimbare a destinaţiei terenului, care pe vremea în care s-a făcut legea era de opt ori valoarea terenului, şi situaţia de la Agigea, în care s-a respectat destinaţia de teren agricol. Taxa pentru schimbarea des­tinaţiei terenului se plăteşte indiferent dacă terenul în cauză face parte sau nu din perimetrul construibil. Legea prevede şi existenţa terenului cu destinaţie agricolă în perimetrul construibil al unei localităţi. Pentru neştiutori (de fapt pentru domnul senator de Dăbuleni) pomicultura este totuşi o ramură a agriculturii, nu numai cultura pepenilor verzi. Şi în final, dacă mass - media face această cercetare, ajută lumea să afle adevărul, care trebuie să fie deasupra intereselor meschine electorale ale candidaţilor şi contracandidaţilor la cea mai mare funcţie în stat. Cu astfel de tertipuri murdare nu se poate câştiga respectul publicului şi cu atât mai puţin voturi. Poate numai de la membrii de partid PSD, dar nici măcar de la aceştia din respect pentru adevăr, ci numai din interes. În tot cazul în ochii mei cetăţeanul Mircea Geoană nu numai că nu a crescut, dar de fapt a scăzut la zero. Aşa-zisa cerere a sa către DNA nu dovedeşte decât o mare laşitate politică .