English
Asociaţia Brokerilor (www.asociatiabrokerilor.ro) este, după cum exprimă însuşi numele, o asociaţie profesională a brokerilor autorizaţi de CNVM să tranzacţioneze pe piaţa locală de capital. Această asociaţie este una reprezentativă pentru breaslă odată ce, conform statisticilor BVB, în primele cinci luni ale aces-tui an, opt dintre membrii săi (ordinea menţionării este aleatorie: Swiss Capital, ING, BRD, Unicredit, BCR, Intercapital, EFG şi Alpha Securities) au fost res-ponsabili de peste 63% din totalul volumului de tranzacţii bursiere. În ultimii şapte ani aceste case de brokeraj au participat (singure sau în consorţii din care, în unele cazuri, au făcut parte şi firme străine de mare reputaţie) la mai toate ofertele publice primare sau secundare făcute pe piaţa locală de firme româneşti private sau controlate de stat. Făcând parte din grupuri financiare regionale şi/sau globale şi/sau colaborând strâns cu alte bănci de investiţii străine, firmele menţionate mai sus au fost printre cei mai importanţi actori ai pieţei de capital locale; au acumulat, nu numai din "cărţi", ci mai ales din interacţia directă şi repetată cu investitorii instituţionali străini experienţă necesară executării cu succes a listărilor importante. De asemenea ele sunt la curent cu stadiul dezvoltării pieţelor de capital europene, atât din punctul de vedere al reglementărilor cât şi din cel al cerinţelor pe care le au investitorii instituţionali; să nu uităm că de câţiva ani buni suntem într-o piaţă a cumpărătorului şi toate prognozele indică că situaţia se va perpetua la nivel global. Să nu ne facem iluzii cu privire la atractivitatea actuală a pieţei locale de capital în raport cu pieţele concurente din regiune (adică Viena, Istanbul şi Varşovia): la 17 ani de la re-înfiinţare piaţa românească este încă una marginală; emitenţii, reglementările (inclusiv modalităţile de structurare a ofertelor, inexistenţa contului global la standard European, birocraţie considerate de străini ca fiind una excesivă la procedura deschiderii de cont), lichiditatea extrem de redusă a pieţei, costurile aferente mari de tranzacţie sunt încă departe de ceea ce ar face pe marii investitori (care mai alocă resurse regiunii) să se uite, cu mai mare atenţie decât până acum, la piaţa de la Bucureşti. Să reamintim cititorilor că, cel puţin acum, în ipoteza lansării unor oferte de peste 50-60 milioane de Euro, numai participarea investitorilor instituţionali străini poate face diferenţa între succes şi eşec, investitorii locali (instituţionali şi de retail) neavând adâncimea necesară absorbţiei integrale unei oferte de o asemenea dimensiuni. Iar în condiţiile existente astăzi, având în vedere percepţia pe care o au investitorii instituţionali străini, riscul pe care îl au în vedere pentru alocarea de resurse pieţei locale, poate fi depăşit numai dacă oferta în cauză are o structurare şi un preţ corespunzător aşteptărilor lor; mai în clar, ofertele locale (oferte publice iniţiale -IPO- sau oferte publice secundare -SPO-) pot trezi interes numai numai concurând prin preţ, adică un preţ mai mic (câteodată mult mai mic) decât echivalentul unei oferte lansate la Varşovia sau Viena.
Pentru investitorii instituţionali nu există substitut pentru ceea ce ei consideră a fi preţul corect; adică, în cazul unui SPO, un preţ de ofertă cu un discount semnificativ faţă de preţul pieţei în momentul lansării ofertei. Este foarte probabil ca recentele dezvoltări de la Hidroelectrica să nu fi făcut decât să tempereze şi mai mult apetitul investitorilor străini faţă de piaţa româ-nească; atât faţă de cea de capital cât şi faţă de cea de fuziuni şi achiziţii. După cum am subliniat şi cu alte ocazii sunt convins că emitenţii (firme private şi de stat) vor primi de la intermediarii selectaţi de ei cele mai pertinente sfaturi în felul cum să abordeze procesele de IPO sau de SPO angajate (inclusiv structurare şi nivel de preţ). Intermediarii (din categoria celor care au primit mandatul să vândă 15% din Transgaz şi cei care au primit mandatul să vândă 15% din Romgaz) sunt cei care au experienţa internaţională necesară si sunt cei care sunt în direct contact, atât cu reprezentanţii investitorilor străini potenţiali interesaţi de zonă cât şi cu alţi lideri de opinie implicaţi (cum ar fi departamentele de analiză - "research departments"- la a căror recomandări şi concluzii investitorii internaţionali de portofoliu sunt foarte atenţi). După părerea mea a face abstracţie de recomandările intermediarilor cu reputaţie şi palmares dovedit este posibil, dar contraproductiv pentru finalizarea cu succes a unei tranzacţii.
După cum m-am exprimat şi în trecut în spaţiul public (inclusiv în ziarul BURSA), opinia mea este că propunând un nou Cod al Bursei. Consiliul de Administraţie (CA) al BVB a făcut nişte paşi POZITIVI şi în sensul necesarei (şi din păcate atât de întârziatei!) modernizări a pieţei de capital din România şi în vederea aducerii acesteia, din pespectiva reglementării, cât mai aproape de standardele europene. Nu rămâne decât să sperăm cu toţii atât că CNVM-ul va aproba modificările propuse de BVB, cât şi că acest proces de modernizare va continua în mod accelerat şi fără a fi alterat (cum din păcate a fost cazul în trecut) de "licenţe mioritice" .
Să reamintim că a face abstracţie, ca până acum, de cerinţele investitorilor instituţionali străini interesaţi (din păcate din ce în ce mai puţini!) înseamnă a condamna piaţa locală la lenta sufocare şi a împinge pe viitorii noi potenţiali emitenţi (mai ales privaţi) la opţiunea de a se lista direct pe alte pieţe concurente celei de la Bucureşti. Exemplele concrete nu lipsesc; după cum s-a exprimat recent în mod public domnul Cristian Nacu, reprezentantul în România al marelui fond de investiţii Enterprise Investors, dânşii nu au considerat încă listarea unor firme ca SIVECO şi PROFI tocmai datorită deficienţelor pieţei locale de capital.
Recent am luat la cunoştinţă din presă de poziţia domnului Dan PAUL, preşedintele Asociatiei Brokerilor, exprimată "vis a vis' de propunerea CA al BVB, vizând aprobarea noului Cod al Bursei de către CNVM. Am înţeles că domnul Paul a exprimat poziţia respectivă în numele Asociaţiei Brokerilor pe care o conduce; în esenţă, declaraţia respectivă nu este de acord cu câteva dintre prevederile de bază ale noului Cod . Având în vedere că domnia sa s-a exprimat ferm în numele Asociaţiei profesionale pe care o conduce pe o chestiune extrem de importantă pentru dezvoltarea (sau involuţia) în viitor a pieţei de capital locale, îmi închipui că a făcut acest lucru după o consultare formală sau informală (dar o consultare prealabilă emiterii) a membrilor Asociaţei sau cel puţin a unora dintre aceştia. Fac ipoteza (cred eu rezonabilă şi conform regulilor scrise sau nescrise de bună guvernanţă corporatistă!) că, pentru a întelege mai bine "pulsul pieţei" şi a face din poziţia publică exprimată una reprezentativă pentru Asociaţia de care o conduce, printre cei consultaţi de dânsul în pregătirea poziţiei Asociaţiei Brokerilor au fost şi cel puţin patru sau cinci dintre cei mai experimentaţi membri. Mai exact mă refer mai ales la aceia deja menţionaţi mai sus, adică cei care au în palmares participări la IPO-uri (cum ar fi Transelectrica în 2006 şi Transgaz în 2007, Fondul Proprietatea în 2011) sau SPO-uri (gen Transelectrica în 2012) adică brokeri care sunt lideri ai pieţei locale, care au în portofoliul lor de clienţi fonduri internaţionale, brokeri care au participat în cadrul unor consorţii la listări cum ar fi cele de mai sus şi care au avut până acum în cadrul mandatelor lor in-teracţii nemijlocite cu investitorii străini potenţiali interesaţi în a subscrie în acele listări.
Personal îmi exprim nedumerirea următoare: în intervenţiile publice (seminarii, conferinţe, articole, interviuri scrise şi vorbite) toţi reprezentanţii băncilor de investiţie internaţionale implicate în proiecte în România şi cei ai brokerilor locali care au avut parte de experienţă internaţională (inclusiv cei care sunt cei care sunt membri în Asociaţia Brokerilor), au militat şi militează pentru modernizarea pieţei locale, sens în care încadrează (ca un prim pas necesar dar nu suficient!) şi propunerea recentă pentru adoptarea unui nou Cod al Bursei; pe de altă parte domnul Dan PAUL exprimă, în numele Asociaţiei, un punct de vedere opus adoptării Codului. Se pune întrebarea legitimă: care este poziţia ultimă a brokerilor membri ai Asociaţiei Brokerilor (atât ca organizaţie, cât şi a fiecăruia dintre ei în parte) "vis-B-vis" de propunerea CA a BVB pentru un nou Cod al Bursei? Situaţia actuală răspândeşte confuzie în rândul acelora care urmăresc evoluţiile pieţei de capital locale şi mic-şorea-ză considerabil şansele de accelerare a modernizării şi dezvoltării acesteia.
P.S. Nu ştiu dacă domnul Paul a participat sau nu la şedinţa CA-ului BVB în care s-a votat propunerea de adoptare a unui nou Cod al Bursei. Dacă a participat şi a votat ar fi interesant de ştiut dacă poziţia de acum câteva zile făcută în numele Asociaţiei Brokerilor a fost consecventă cu cea din momentul votului (în calitatea sa de vicepreşedinte al BVB) din CA-ul BVB. Evident fraza de mai sus are sensul unei întrebări academice deoarece autorul este conştient că rezultatele voturilor în CA-ul BVB sunt acoperite de obligaţia de confidenţialitate. Şi confidenţialitatea trebuie păstrată în numele aceleiaşi guvernanţe corporatiste!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Investitor?!
(mesaj trimis de A.M. în data de 02.07.2012, 03:39)
Ofertele cu book inchis (caci asta e necazul, nu-i asa?) avantajeaza mai ales intermediarii care se ocupa de oferta si poate cativa dintre clientii lor, care au relatii speciale cu acestia. Restul e vorbarie domnule Cionga, uita-te ce s-a intamplat cu IPO-ul Facebook (sau asteapta sa apara filmul).
Asa ca ce fel de investitor e nedumerit - ala cu relatii speciale sau amaratul care s-a prajit cu FB?
1.1. raspuns (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Victor Cionga în data de 02.07.2012, 11:07)
Dupa cum am mai sugerat si in alte interventii publice (inclusiv in BURSA) noul Cod al Bursei permite un „book inchis” la transa investitorilor institutionali
si unul cu „book deschis” la transa de retail (unde, in plus, se poate oferi si un ‚discount’ suplimentar fata de pretul minim al transei mari). Aceasta
abordare poate impaca interesele investitorilor institutionali straini (fara de care ofertele mari nu pot fi incununate de succes) si pe cele ale brokerilor
locali; pentru ca in fapt de aici vine probabil opozitia fata de noul cod.
1.2. raspuns 1 (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Victor Cionga în data de 02.07.2012, 11:09)
Din cate stiu eu din cele citite pe internet problema la IPO-ul Facebook nu a fost “book inchis” asa cum s-a vehiculat in presa noastra si cum de altfel
sugerati si dvs. Acuzatia adusa consortiului condus de Morgan Stanley (si lui Morgan Stanley in special) a fost ca au nu au tratat toti investitorii la fel din
punctul de vedere al informatiilor referitoare la emitent. Chestiunea informarii neegale a investitorilor nu are legatura cauzala cu faptul ca book-ul este
inchis sau deschis asa cum inteleg ca afirmati si dvs. Pentru documentare mai aprofundata , printre alte surse, va semnalez un foarte bun articol pe
aceasta tema: “New Details On How Morgan Stanley Is Blaming The Facebook IPO Scandal On Me!” de Henry Blodget
(more: businessinsider.com/facebook-i po-disclosure-scandal-2012-5#i xzz1zRpZ6sVR;
businessinsider.com/facebook-i po-disclosure-scandal-2012-5)
1.3. Raspuns la raspuns1 (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de A.M. în data de 02.07.2012, 13:30)
Pe langa problema diseminarii inegale a informatiei catre investitori, oferta Facebook ridica semne de intrebare si asupra modului discretionar si netransparent in care s-a executat alocarea ofertei. Desi raspunsul investitorilor institutionali a fost (relativ) slab, Morgan Stanley & Co au decis sa mareasca transa destinata clientilor de retail, numarul de actiuni vandute si pretul la care incheie oferta. Toate aceste lucruri sunt acum in atentia SEC si nu cred ca e momentul sa copiem ceva ce tocmai a dat gres.
Dupa cum am spus mai sus, book-ul inchis este avantajos pentru banca (brokerul) care face oferta, deci cred ca poate fi eventual folosit cand aduce un emitent nou si face ceva pentru piata, nu cand listeaza companii de stat. Faptul ca aceasta modificare e propusa in pregatirea unor listari din portofoliul statului a infuriat comunitatea brokerilor, nu metoda in sine.
Dupa cum am spus in mesajul initial, pe langa brokeri cei care mai au avantaje in cazul bookului inchis sunt clientii cu relatii speciale, de aceea modificarea aceasta poate fi vazuta si ca o prevedere prin care brokerii mari isi creaza avantaje anti concurentiale.
Din aceste motive cred ca Asociatia Brokerilor a luat o pozitie corecta pentru membrii ei. Si nu cred ca atacurile (mai mult sau mai putin subtile) la persoana va fac cinste, fiindca nici unul dintre noi nu-i perfect., nu-i asa?
1.4. Sa mai inchidem ''book''-urile, (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Obsession în data de 02.07.2012, 14:26)
.....ca multe prostii se mai zic..... Ca sa fie foarte clar si pentru cititorii mai putin culti ai altor publicatii, ofertele publice cu ''book'' deschis ofera cea mai buna posibilitate de obtinere a pretului maximal intr-o oferta publica, mai ales in contextul pietei romanesti, unde relevanta pretului de piata este extrem de scazuta (vezi cazul Transelectrica)
Ofertele publice cu ''book'' inchis, aduc cu ele cele mai bune mecanisme de directionare a actiunilor catre investitorii dedicati, posibilitatea de a oferi preturi diferite pentru investitorii intermediarilor care nu fac parte din sindicat, etc.....in general posibilitatea de a oferi discounturi directionate. Deasemenea, in cazurile cu suspiciuni sau lipsa de transparenta, ele pot duce la fiascouri sonore, chiar ale unor actiuni de top (vezi cazul SNP Petrom, intermediat de o banca celebra, cea care a si ales mecanismul de formare a book-ului....stiti?)
Ca sa nu ne tavalim prea mult prin metafizica IPO-urilor, sa spunem ca Facebook, Jolidon, Mikey Mouuse Bank sau Renaissance Ltd., in calitate de persoane private sunt liberi sa-si deschida sau sa-si inchida book-urile dupa bunul plac al Domniilor lor, iar BVB in calitate de societate privata este libera sa le ofere ce vor, cu conditia sa le ia banii. insa, dupa cum bione stiu cititorii inteligenti ai ziarului care ne suporta textele, nu asta este tema discutiei pe care vor unii sa ne impotmolim, ca doar nu dadura navala investitorii privati la Bucuresti.
Pe noi toti care ne angajam in discutia aceasta ne intereseaza ''bomboanele'' statului, nu atat actiunile in sine, ci discountul care poate fi scos de la alesii neamului, comisionul pe care il oprim si bruma pe care o dam mai departe investitorilor. Ori, investitorul ala mare ''fara de care privatizarile nu se pot face'' nu vine sa cumpere la pretul corect ca la Transelectrica, sau la 3,8 SNP-ul, unde l-a blocat din pix Boc, speriat....El nu vine sa cumpere intr-o licitatie cu toti saracii bulucindu-se la actiuni, el vrea ''book'' inchis unde sa i se ofere pe tava avantajele lui de investitor stilat, destept si bine intentionat.
Singurul element de consens dntre cele doua opinii este ca statul trebuie sa privatizeze, pentru ca orice cadouri ar face sunt infuinit mai mici decat poate sa piarda in gestiunea proprie a activelor.
Divergenta insa dintre cele doua tabere, tine de cine imparte felia de discount : cu book-ul deschis apuca tot satul, in vreme ce cu book-ul inchis apuca doar cine poate. Restul sunt aburi, fum, diversiune.... intr-o tara normala, ofertele privatilor trebuie facute cum vor ei, in vreme ce ale statului ar trebui facute transparent, cu ochii si cu book-ul deschise.
Investitorii straini nu vin daca ne imbracam mai bine, daca avem conturi globale sau daca facem imprumuturi de actiuni....pentru chestiuni de forma sau pentru nimic nu vine nici Armata Sovietica peste noi. Investitorul vine pentru discount - in cazul de fata, cand guvernele Romaniei se intrec in a fi mai prost decat cel dinainte-, sau pentru o situatia previzionata buna, cum a fost cazul anilor 2005-2007, indiferent daca piata de capital tranzactioneaza in izmene sau daca izmenele au ''book''-ul deschis sau inchis....
1.5. Comentariu la acela al lui "Obsession" (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de Victor CIONGA în data de 02.07.2012, 19:25)
Constat ca, in valtoare argumentaiei, se amesteca o serie de momente ale unui proces de privatizare si cred ca este util sa clarificam niste aspecte ale unei asemenea intreprinderi; mai ales pentru cei care nu au fost implicati direct intr-o licitatie de obtinere a unui mandate de privatiare (prin negociere directa si/sau pe piata de capital)si apoi de executare a lui: (i) Decizia de privatizare/listare( mai ales a unor companii mari) este luata la nivelul ministerului de resort si al guvernului. In aceasta faza consultantii de privatizare nu au nici o implicare si nici o o posibilitate de influentare. Decizia de privatizare este una strategica a carei necesitate sau utilitate se poate discuta; chestiune care nu este de apanajul bancilor de investitie. (ii) Dupa ce decizia este luata, se incepe procesul de implementare prin a se cauta un consultant pentru a scrie caietul de sarcini; este ideal ca acesta (caietul de sarcini) sa raspunda cat mai bine intentiei deja luate de guvern si sa usureze implementarea respectivei decizii. Este foarte important ca documentul in cauza sa fie bine alcatuit; dupa adjudecarea licitatiei respectarea principalelor conditii ale acestuia este, una dintre sanctiuni fiind anularea licitatiei. Un caiet defectuos scris sau incomplet va provoca dificultati majore procesului de privatizare; din pacate exemple sunt destule. (iii) Consultantul care va avra rolul de a efectua privatizarea este ales in urma unei licitatii; in abordarea procesului de privatizare, castigatorul licitatiei are obligatia sa respecte atat cadrul legal cat si caietul de sarcini urmarind interesele clientului sau (actionarul care vinde – cum a fost cazul Transelectrica in 2012- si/sau compania care vrea sa ridice capital, cum ar fi trebuit sa fie cazul Hidroeletrica). Unul dintre interesele principale de urmarit este maximizarea pretului obtinut; in cazul unei oferte pe bursa, daca oferta este mare (in conditiile actuale ale pietei locale orice oferta de peste 50-60 milioane EUR poate fi considerate mare) diferenta intre succes si esec o face apetitul de investitie a investitorilor institutionali romani si mai ales straini). Daca nu tii cont de ceea ce acestia exista riscul (care este cu atat mai mare cu cat oferta este mai mare) ca incercarea sa nu se finalizeze cu success. Investitorii incapsuleaza orice risc in pretul maxim pe care sunt dispusi sa-l ofere; evident acesta trebuie sa fie mai mare decat preul minim al ofertei in cauza. Alocarea discretionara este ceruta de investitori institutionali este de inteles din punctul lor de vedere pentru ca “nu vor ridica pixul” ca sa analizeze oferta daca nu li se garanteaza un minim de actiuni, adica o valoare minima de investitie (in general pentru zona ea poate fi de 5-10 sau 20 milioane de EUR). Intermediarii cu experienta internationala vor oferi sfatul lor clientului in vederea executarii cu succes a ofertei; si clientul poate sa-l accepte sau nu. Referitor la structurare, clientul poate decide inca din caietul de sarcini daca vrea o oferta cu book inchis sau deschis sau poate sa nu puna nici o conditie referitoare la structurare. Dar pentru a maximiza atractivitatea pietei locale eu cred ca trebuie sa exista cat mai putine constrangeri; nu putem face abstractie de faptul ca piata locala se afla (fie ca vrea sau nu) in concurenta cu altele si ar trebui sa devina mai atractiva si nu sa faca eforturi de a complica inutil lucrurile.
2. Mai clar
(mesaj trimis de Pavel în data de 02.07.2012, 13:56)
1. Jucatorii importanti si care au expunere pe piete substantial mai mature decat cea romaneasca, nu au o pozitie oficiala in niciun subiect. Prin urmare, primesc ceea ce merita. Degeaba vorbesc elevat la conferinte, daca in rest sunt pasivi.
2. Aceasta pasivitate lasa loc unor 'mutanti' ai pietei de capital sa-si faca inca jocurile, bazat preponderent pe influenta si agresivitate, nicidecum pe talent sau valoare adaugata.
3. In subiectul de fata, e irelevant care e 'necazul', pana la urma poate fi si book deschis si book inchis: e ingrijorator in schimb cum un membru al boardului isi ataca propria institutie, respectiv BVB si niciun alt oficial sau stakeholder nu reactioneaza, excluzandu-l pe don Quijote Cionga.
4. In mod normal, in orice societate corect asezata principial, un asemenea personaj precum seful asociatiei brokerilor, in paralel cu vicepresedinte al bursei, ar fi fost zburat din ambele pozitii dupa o asemenea declaratie.
5. Ca sa clarific pentru cine nu e familiarizat cu regulile de guvernare ale unei societati comerciale si cu conflictele de interese: a) poti avea o (o)pozitie in board, insa in momentul in care decizia s-a luat, o declaratie impotriva devine sabotaj. Nu poti sa-ti pui palaria verde si sa votezi ceva, apoi palaria neagra si sa declari altceva; b) Pentru declaratia de sub palaria neagra, are un mandat cu care angajeaza interesele majoritatii membrilor, sau nu? Sau e din categoria celor carora nu le trebuie un mandat ca sa declare ceva?
In concluzie, noi aflam nu neaparat ce vrea piata, ci doar ce vrea un personaj care nu stim pe cine reprezinta de fapt. Iar daca aflam ca respectivul este de fapt un exponent al interesului pietei, inseamna ca asta meritam. Dar macar dispara acest status-quo.
2.1. Apropo de conflicte de interes (sau de interese?) (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de A.M. în data de 02.07.2012, 14:17)
Cati dintre membri CA al BVB si-su declarat conflictele de interes in cazul votarii acestei modificari care-i avantajeaza (clar) pe mai multi dintre angajatorii lor sau pe clientii lor? Aud?