OPINII O piramidă pentru sediul BNR! Faraon avem...

Propunerea coaliţiei la putere pentru noul Guvernator al BNR-surpriză!, noul e tot cel vechi-se suprapune în mod neaşteptat cu anunţul PNL că îl va susţine tot pe Mugur Isărescu.

Poate că decizia PNL e chiar mai stranie decât cea a coaliţiei PSD-ALDE. Faptul că partidele care se află la putere îl aleg tot pe Isărescu după legile împotriva lăcomiei, a controverselor stârnite de legea dării în plată, după certurile pe seama manipulării Robor, repatrierii aurului, etc, e mai greu de înţeles pentru electoratul propriu şi, după ultimele declaraţii, şi pentru o parte a parlamentarilor din arcul guvernamental. Dar faptul că şi PNL, partid care îşi făcuse un titlu de glorie prin poziţionările sale diametral opuse de cele ale PSD, a avut brusc aceeaşi revelaţie ne dă serios de gândit. Cum de s-au aliniat în aşa fel astrele încât PSD şi PNL să poată cădea de acord? Va amin-tiţi de câte ori s-a mai întâmplat asta de când este PSD la guvernare?

Isărescu, pentru cititorii mai tineri, s-a aflat la şefia BNR şi când ţara a traversat episodul de inflaţie explozivă (1996-1998), când au căzut puzderie de bănci (tot cam pe atunci), când a înflorit parteneriatul FNI-CEC, când au crescut şi s-au prăbuşit băncile populare (1998-2000), când am avut o bulă a creditului suprapusă peste una imobiliară şi peste normele de relaxare a creditării (2007), când ţara a traversat criza financiară cu dobânzi mari etc. Am putea spune că ne poartă ghinion, având în vedere câte catastrofe financiare s-au întâmplat în mandatele sale, vorba bancului. Cu toate astea, pare indispensabil. E drept, mai mult pentru băncile locale, având în vedere că Isărescu s-a opus şi legilor falimentului personal, dării în plată, conversiei împrumuturilor, taxării mai drastice a băncilor etc. Şi nici pentru majorările de salarii din ultima vreme n-a fost mare fan, afectau evident echilibrele din economie. Apropo, ce se întâmplă cu legea repatrierii aurului, proaspăt votată în Parlament, dacă la BNR vine şef tot cel ce s-a opus vehement? Îşi cere scuze Parlamentul?

Este foarte clar - dacă mai avea cineva dubii - că decizia menţinerii lui Isărescu la BNR este una transnaţională, iar partidele locale doar iau act de aceasta. După arestarea lui Dragnea, PSD-ul nu mai are chef de fronde, iar PNL s-a arătat în ultima vreme un partid cuminte de sistem. Cum în noul mandat se vor împlini 30 de ani de domnie a lui Isărescu, poate ar trebui să luăm în calcul tehnici de clonare pentru a răspunde prompt sugestiilor viitoare privind şefia BNR....

Totuşi, de ce este atât de important Isărescu, de ce se vrea atât de tare menţinerea sa cu orice preţ în fruntea Băncii Centrale? În primul rând pentru poziţia sa din comitetul de macrostabilitate şi postura de independenţă totală a BNR pentru care BCE insistă atât de tare. Isărescu poate cenzura deci deciziile Guvernului, fie prin simple declaraţii pe holurile BNR (dar care mişcă pieţele), fie prin luări de poziţie în cadrul comitetului de macrostabilitate, fie prin pasivitatea BNR, când mai apar mişcări speculative pe leu (de vină vor fi mereu dezechilibrele acumulate). Apropo de dezechilibre - vi se pare că economia s-a însănătoşit puţin de când Dragnea nu mai e "dictator"? Eu nu văd că s-a schimbat mare lucru, în schimb cursul leu-euro a făcut un pas hotărât înapoi aproape imediat. Aşa cum tot hotărât făcuse nişte paşi înainte când se discuta despre a doua suspendare a lui Băsescu, cu ceva timp în urmă. Leul pare să nu iasă din vorba Guvernatorului, cel puţin asta este percepţia majorităţii ro-mânilor - vezi şi celebrul episod cu atacul speculativ împotriva leului din perioada crizei financiare. E drept, după acţiunile BNR am avut o depreciere lentă, dar sigură, astfel încât de la minimul de 3,1 lei/euro din perioada de boom (2007) am ajuns acum la 4,7 lei/euro, cu tot cu Isărescu la butoane. Dar evoluţiile pe termen mai lung ies din vizorul strâmt al publicului care reaczionează mai mult la ştirile cu impact emoţional.

Controlând deciziile Guvernului, Isărescu reprezintă un mecanism esenţial pentru cei care au derulat investiţii majore în economie, garantul că Guvernul nu va sări prea mult peste cal, afectându-le valoarea plasamentelor. Cursul de schimb este principala pârghie de presiune a BNR, iar motive pentru a permite oscilaţii "neprietenoase" ale acestuia se găsesc mereu - deficitele externe, inflaţia, climatul de incertitudine intern, contagiunea externă etc. Uneori, leul rămâne în echilibru în ciuda acestor dezechilibre, alteori însă nu. Într-o economie ce importă mai mult decât produce, unde mai există destule credite ipotecare în euro şi unde nevoia de finanţare a Guvernului este mare, deprecierea monedei naţionale nu pică bine guvernanţilor. Aşa că, de ce s-ar pune rău cu "pieţele"? Iar Isăres-cu, după aproape 30 de ani de domnie, ştie cel mai bine ce vor pieţele. Din acest motiv nici nu este prea mare fan al trecerii la euro. Cu moneda unică europeană adoptată în ţară puterea lui s-ar dilua, n-ar mai avea în apărarea cărui leu să sară îmbrăcat în armură şi călare pe calul lui alb. Sunt curios care va fi principalul argument al unei noi nominalizări a nemuritorului Isărescu la încheirea următorului mandat. Pariem că tot nevoia de stabilitate? În felul ăsta se poate justifica osificarea în funcţie de câte ori se doreşte....