OPINII O Românie bolnavă într-o Europă suferindă

Europa suferă de o maladie stranie, austeritatea. Dominată de "pieţe", blocată de stereotipuri , vânată de agenţiile de cotaţii financiare, minată de insuficienţa instituţiilor sale şi de lipsa de solidaritate, Europa caută o cale de a depăşi criza. Dar s-ar părea că a greşit ieşirea!

Într-o Eu-ropă suferindă, nici României nu îi poate fi bine. Graba cu care a trecut România la politici de austeritate, şi mai ales maniera aleasă pentru a le promova, nu a făcut decât să înrăutăţească o situaţie şi aşa dificilă. Viziunea contabilă a guvernului şi a Băncii Naţionale, dar şi ambiţia preşedintelui de a poza în reformator, au fragilizat societatea româ-nească.

Iar Europa rămâne mai degrabă surdă la toate acestea, pentru că şi acolo lucrurile nu sunt clare.

Pentru Germania, ţara ce pare cea mai convinsă că austeritatea este soluţia şi nu problema, inflaţia de după primul război mondial pare să fi lăsat asemenea sechele încât nici după aproape un secol nu poate să depăşească şocul hiperinflaţiei.

Deşi nu e vorba de o viziune economică fundamentată, ci de un mit, frica de inflaţie şi supralicitarea rolului său în Europa a pus Germania în derută. Iar populismul antieuropean promovat de o presă bulevardieră a cărei influenţă este imensă nu face decât să accentueze angoasa politicienilor germani.

Degeaba a insistat preşedintele american Barack Obama înaintea întâlnirii G8 de la Huntsville, din Canada - care a precedat întâlnirea G20 de la Toronto - ca statele europene să aplice reforme şi politici care să susţină rate mai mari de creştere economică.

Într-o scrisoare trimisă acum aproape două săptămâni colegilor săi europeni din G8, Barack Obama le cerea acestora să nu taie prea repede şi prea mult din cheltuielile bugetare deoarece acest lucru ar putea afecta rata relansării economice.

Şi asta pentru că americanii avertizează că evoluţia economică mondială nu poate depinde doar de Statele Unite.

Însă Angela Merkel nu este dis-pusă să îşi schimbe priorităţile economice. Pentru cancelarul german, lupta împotriva deficitelor rămâne cheia ieşirii din criză. Chiar dacă Timothy Geithner, secretarul de stat de la Trezorerie, a demonstrat cu cifre că în primul trimestru din 2010 ritmul de creştere a economiei americane a fost mai mic decât se prevăzuse în special din cauza situaţiei din Europa şi a politicilor de austeritate.

În replică europenii au încercat să arate că politicile de austeritate convenite în ultimele luni de Germania, Marea Britanie sau Franţa nu au influenţat decât superficial ritmul creşterii şi al relansării economice.

Ba chiar Angela Merkel, care apare acum ca lider al grupului statelor europene, a încercat să acrediteze public ideea că liderii G8 nu au avut controverse importante asupra evoluţiei economiei mondiale. Ceea ce nu a împiedicat-o să-şi reafirme încrederea în rolul politicilor de austeritate. În continuare Merkel e convinsă că orice creştere economică trebuie să se bazeze pe starea "economiei reale", nu pe creşterea datoriei publice şi a deficitelor. În schimb, David Cameron - care tocmai a anunţat, într-un puseu antikeynesian fără precedent, politici de austeritate - recunoştea că între Statele Unite şi Europa au existat diferenţe privind strategia de a păstra ritmul relansării economice la nivel mondial, dar că ele nu priveau substanţa, ci doar metoda şi momentul declanşării "luptei" împotriva deficitelor.

De fapt, marea dilemă a momentului este dacă politicienii europeni pot să îşi asume rolul şi să se despartă de cercurile financiare de la New York, Londra sau din Germania. Altfel riscă să sacrifice relansarea economică.