OPINII Profesioniştii privatizărilor de succes

De când a fost înscăunat la Palatul Cotrocenilor, domnul Traian Băsescu descoperă noi şi noi trăsături ale originalei noastre economii postdecembriste. Trăsături de care se minunează el însuşi şi pe care se grăbeşte să le aducă la cunoştinţa concetăţenilor săi, cât se poate de repede, la ore de maximă audienţă, pe toate canalele de mass-media, de preferinţă cele pe sticlă, că-s mai lucitoare.

Aşa am aflat, cu ceva timp în urmă, chiar din gura domnului Preşedinte, cum că economia noastră ar fi controlată de grupuri "de tip mafiot" care, culmea, au ajuns să influenţeze elaborarea şi adoptarea unor "acte guvernamentale". Ceva mai apoi, domnul Preşedinte a descoperit exis­tenţa unor grupuri de "băieţi deştepţi" care acumulează averi uriaşe prin manipularea preţurilor la produsele energetice, intrate în proprietatea lor privat-monopolistă în urma marilor privatizări "de succes" legiferate şi duse la îndeplinire de către guvernanţii noştri post­decembrişti.

Recent, domnul Traian Băsescu s-a gândit să ne facă părtaşi la două dintre noile sale descoperiri. În primul rând, domnia sa a ajuns la concluzia că membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) desfăşoară o activitate atât de bună, încât merită să fie felicitaţi, direct şi personal, chiar de către şeful statului. Este, cu siguranţă, o felicitare ex-ante, întrucât noi nu ştim, încă, vreun caz în care străluciţii noştri magistraţi să fi adus în faţa justiţiei şi să fi condamnat vreunul dintre membrii grupurilor "de tip mafiot" care controlează actele guvernamentale în interesul propriei îmbogăţiri, sau vreunul dintre "băieţii deştepţi", care se îmbogăţesc manipulând preţurile la energie.

Preşedintele nu s-a mulţumit să-i felicite pe magistraţi pentru faptele lor viitoare, dar a găsit de cuviinţă să ne informeze că al nostru guvern "are miniştri, dar se ocupă de privatizări". De reţinut subtilitatea formulării prezidenţiale: nu miniştrii, ci guvernul, în ansamblul lui şi, se înţelege, sub conducerea domnului Tăriceanu, este cel care "se ocupă de privatizări", în loc să se ocupe de "mandatul" pe care îl are, în calitatea sa de putere executivă în stat.

Concret, Preşedintele le reproşează membrilor guvernului că s-au făcut membri în "comisiile de privatizare" de la numeroase societăţi comerciale scoase la "privatizare", adică la vânzare, poziţii care le permit să încaseze indemnizaţii de sute de milioane de lei pe lună, pentru meritul, deosebit, de a participa la şedinţele respectivelor comisii.

Simţindu-se vizat, Primul-ministru îi răspunde Preşedintelui cu o replică ce merită, cu prisosinţă, să rămâ­nă în analele guvernării româ­neşti postdecembriste. Citez: "Nu poţi plăti un om cu responsabilităţi la o privatizare de dimensiuni cu sume derizorii. Mai bine nu-l mai plăteşti deloc. Dacă vrem să cerem profesionalism şi ca lucrurile să fie tratate cu responsabilitate, e firesc ca din comisii să facă parte oameni cu responsabilităţi importante şi putere de decizie, capabili să depăşească probleme şi să identifice soluţii în timp util, pentru respectarea calendarului de privatizare". Formulări de-a dreptul magistrale: "privatizare de dimensiuni"; "profesionalism" exprimat prin "putere de decizie"; indivizi capabili "să depăşească probleme"; "calendar de privatizare". Adevărate perle ale demagogiei politicianiste post­decembriste!

Ce ne trebuie nouă "comisii de privatizare" când, de fapt, vorbim despre vânzarea de societăţi comerciale trecute, abuziv, de statul român post­decembrist, din proprietatea comună, indiviză, a cetăţenilor ţării, în propria sa proprietatea privată? De ce să nu vindem acţiunile respectivelor societăţi, simplu, la bursă? Fără comisii de privatizare, fără consultanţi, fără investitori strategici, fără trădări, fără spioni. La ce folosesc "comisiile de privatizare" formate din miniştri, senatori, deputaţi etc., plătiţi cu sume imense? Ca să facă ce? Ca să bea cafele şi să negocieze cu "investitori strategici" aleşi de "consultanţi" străini, care se dovedesc, apoi, a fi spioni. Adică să vândă pe nimic avuţia furată de la cetăţeni.

Membrii acestor comisii de privatizare pot fi consideraţi "profesionişti", însă numai într-un sens anume, unul diferit de el aflat în uzul general şi acceptat de dicţionarele de specialitate. În ultimii 15 ani, cei mai mulţi dintre actualii membri ai comisiilor de privatizare au fost "în profesie", ca membri în adunări generale ale acţionarilor (care, de fapt, era unul singur - statul) şi în consilii de administraţie ale societăţilor comerciale cu capital "de stat". S-a creat, astfel, o nouă "profesie", aceea de guvernant ciocoi care, în loc să administreze avuţia în folosul adevăratului proprietar, poporul, o "privatizează", adică o vinde în propriul său folos. Numai în acest sens am putea vorbi de "profesionalismul" membrilor "comisiilor de privatizare" la care face referire domnul Tăriceanu.