OPINII România nu îşi mai permite dobânzi mari

BNR a surprins din nou piaţa ieri, când majorarea dobânzii de politică monetară a fost sub estimările analiştilor pentru a două oară consecutiv - în loc de 0,5 puncte procentuale am avut o majorare de numai 0,25 pp. Suntem, în acest moment, sub ţările din regiune în ceea ce priveşte dobânda de politică monetară (Polonia, Cehia, Ungaria), deşi tradiţia era contrară. Controlul lichidităţii a luat locul majorărilor de dobândă mai agresive şi se speră că, dispărând leii, cererea pentru euro se va reduce la rândul său şi nu riscăm o devalorizare a monedei naţionale. Asta înseamnă însă mai puţine resurse pentru creditare, iar băncile ar putea să fie mai generoase cu deponenţii în acest context, ceea nu e tocmai rău.

De unde vine rezerva BNR? În primul rând, odată cu acumularea unei datorii publice care ameninţa să treacă de 50% din PIB, serviciul acesteia atârna tot mai greu, e nevoie de multe resurse pentru a achita dobânzi şi principalul ajuns la scadenţă şi chiar dacă rezolvăm rostogolind împrumuturi mai vechi, presiunile sunt tot mai mari, în condiţiile în care cei mai mulţi bani din bugetul de stat merg la plata salariilor şi pensiilor.

Avem, apoi, o pierdere de viteză a economiei, care şi-a încetinit considerabil creşterea în trimestrul al treilea din 2021, la 0,4% de la 1,5 % în trimestrul secund, rezultat contrar aşteptărilor. Iar efectul scumpirii utilităţilor va duce la contractarea consumului privat, care are o pondere importanţa în PIPB. Să nu uităm că din aprilie se trece la facturi cu preţuri neplafonate la gaze şi energie electrică, iar o scădere a PIB-ului în următoarele trimestre este posibilă.

În acest context, dobânzile vor rămâne deocamdată jos, chiar dacă inflaţia nu dă semne de calmare, BNR alegând să protejeze mai mult economia decât puterea de cumpărare. Sunt curios care va fi abordarea noului ministru de finanţe în ceea ce priveşte dobânzile la titlurile de stat pentru populaţie. Vor fi ajustate în sus pentru a ţine cont de inflaţie sau vor rămâne real negative o perioadă lungă pentru a nu mai adăuga la cheltuielile statului?

Momentan, piaţa nu pare să ia în calcul o devalorizare mai abruptă a leului, iar ultima emisiune de titluri de stat în euro listată la bursă în decembrie se tranzacţionează sporadic şi sub valoarea nominală. Probabil că cererea va apărea subit dacă avem un curs în creştere mai susţinută, dar până atunci investitorii preferă dobânzile mai mari la titlurile în lei, chiar dacă sunt real negative.

Să vedem însă ce ne rezervă trimestrele următoare, în condiţiile în care în SUA sunt aşteptate mai multe runde de majorări de dobândă, iar acest fapt atrage de regulă mai multă nervozitate în pieţele de capital şi aversiune la risc, deci corecţii pe preţul acţiunilor şi presiune pe valutele emergente. Iar când aceste lucruri apar, controlul lichidităţii s-ar putea să nu mai fie suficient fără o ajustare corespunzătoare a dobânzilor, deci debitorii n-ar trebui să răsufle încă uşuraţi, cum au făcut-o luni când BNR a urcat mai puţin decât se estimase dobânda de politică monetară.