OPINII SAPARD-ul românesc

Recent, domnul Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii, ne-a anunţat că a "stabilit cu Ministerul Finanţelor să se continue finanţarea pentru 1700 de proiecte, care au fost declarate eligibile în programul SAPARD, însă nu au mai putut fi finanţate din bani europeni".

Prin programul SAPARD, pe lângă proiecte de dezvoltare a infrastructurii rurale - drumuri, alimentări cu apă şi canalizări - au fost finanţate, în principal, investiţii în agricultură şi industria alimentară. Proiectele de investiţii declarate ca fiind eligibile au fost finanţate cu fonduri nerambursabile (gratuite) acordate de la bugetul Uniunii Europene şi de la bugetul de stat, şi cu fonduri proprii ale beneficiarilor investiţiilor. Fondurile nerambursabile participă, de regulă, cu 50% din valoarea investiţiei, restul de 50% trebuind să fie acoperit din fonduri proprii. Aici, în asigurarea finanţării cu fonduri proprii a 50% din valoarea proiectelor, s-a ridicat cea mai importantă piedică în accesarea de către micii agricultori români a fondurilor SAPARD.

Marea majoritate a agenţilor economici din agricultura româ-nească - ca şi cei din celelalte ramuri şi sectoare ale economiei naţionale - nu au banii necesari pentru finanţarea a 50% din valoarea proiectelor şi nici garanţiile cerute de bănci pentru obţinerea de credite. Din această cauză, programul SAPARD nu a generat constituirea şi dezvoltarea unui număr important de întreprinderi mici şi mijlocii prospere în agricultură şi în industria alimentară românească. Cea mai mare parte a fondurilor SAPARD a fost însuşită de câteva zeci de mari arendaşi şi investitori "strategici". Banii europeni au intrat tot în buzunarul celor care s-au îmbogăţit prin participarea la ospăţul "privatizării".

Pe parcursul derulării programului SAPARD, proces început în anul 2002, s-a făcut mare tărăboi despre incapacitatea agenţilor noştri economici de a "absorbi" banii oferiţi în mod gratuit de UE. Ba că s-a întârziat cu înfiinţarea Agenţiei SAPARD, ba că nu avem consultanţi, ba că agenţii economici nu au "management" cores-punzător. Iată că, la încheierea programului, se constată că românii şi-au făcut şi "management" şi consultanţi şi au prezentat proiecte eligibile într-un număr aproape dublu faţă de cel cerut pentru absorbţia integrală a fondurilor puse la dispoziţie de UE. Domnul ministru Flutur ne spune că mai sunt 1700 de proiecte eligibile pentru care, însă, nu mai sunt fonduri UE. Valoarea totală a acestor proiecte este de circa un miliard de euro, din care 50%, adică 500 de milioane de euro, ar urma să fie puse la dispoziţie, în mod gratuit, de către guvern, de la bugetul de stat. Rămâne, în continuare, nerezolvată pro-blema restului de 50% din va-loarea proiectelor care trebuie acoperită de către promotorii proiectelor.

Este cât se poate de lăudabilă hotărârea actualului ministru al agriculturii de a continua sprijinirea finanţării proiectelor de investiţii din agricultură şi industria alimentară, prin finanţarea gratuită de la bugetul de stat a unor astfel de proiecte, finanţare pentru care se şi pro-pune denumirea de "SAPARD românesc".

De mai mulţi ani, inclusiv în acest colţ de ziar, am propus ins-ti-tuirea unui astfel de "SAPARD românesc", adică a unui program de finanţare gratuită a proiectelor de investiţii iniţiate de către agenţii economici cu capital privat românesc. Am, însă, mai multe amendamente faţă de propunerea făcută de domnul ministru Flutur.

În primul rând, cred că programul de finanţare gratuită trebuie să cuprindă toate ramurile economiei naţionale, nu numai agricultura şi industria alimentară. Naţiunea română nu poate fi condamnată să trăiască numai din agricultură şi industrie alimentară. Ea a dovedit că poate crea şi dezvolta o multitudine de industrii şi servicii. Şi-a câştigat dreptul de a investi şi în aceste domenii.

Este nevoie, în al doilea rând, ca SAPARD-ul românesc să finanţeze integral valoarea eligibilă a proiectului de investiţii, nu numai 50% din aceasta. Cu excepţia celor câteva sute de mii de familii îmbogăţite prin "privatizare", cele 6 milioane de familii de români nu au nici un fel de capital. Nu au bani să acopere 50% din valoarea investiţiilor şi nu au nici active cu care să garanteze eventualele credite luate de la bănci pentru acest scop. Aceasta deoarece guvernanţii români postdecembrişti şi-au deposedat concetăţenii de întregul capital acumulat din veniturile lor de-a lungul istoriei. În loc să finanţăm, într-un an, 1700 de proiecte, cu 50% fonduri gratuite, mai bine finanţăm 850 de proiecte, cu 100% fonduri gratuite. Numai aşa, SAPARD-ul românesc va putea determina modernizarea economiei naţionale, crearea unei clase mijlocii numeroase şi înstărite, cu toate consecinţele pozitive care decurg de aici.

În al treilea rând, trebuie ca sursele constituirii fondului de finanţare a acestor investiţii să fie mult mai mari şi să fie clar definite şi delimitate de veniturile curente ale bugetului de stat. Ele ar trebui să provină, cu prioritate, din capitalul care a făcut obiectul "privatizărilor". De exemplu, pe lângă încasările obţinute din "privatizări", aici ar putea fi inclus şi un impozit progresiv pe terenuri şi construcţii.

Realizarea unui astfel de program ar determina, pe termen mediu şi lung, înlocuirea actualei economii oligarhice, parazitare, cu o economie democratică, performantă şi competitivă, compatibilă cu economiile exis-tente în ţările dezvoltate ale Europei şi ale lumii, ar putea produce schimbări fun-damentale în toate componentele societăţii româneşti.