OPINII Tezaur vs Fidelis - avantaj net pentru deţinătorii de titluri de stat listate

Obligaţiunile statului listate la bursă oferă deja mare parte din dobânzile anuale promise investitorilor, deşi au parcurs o mică parte din scadenţă.

Explicaţia e simplă, mai multe vehicole investiţionale care n-au putut participa la subscriere în cadrul emisiunilor destinate persoanelor fizice forţează cumpărarea titlurilor cu o primă apreciabilă faţă de momentul subscrierii, bazându-se pe faptul că dobânzile oricum sunt în scădere pe piaţa monetară având în vedere ultimele decizii ale BNR (a dus dobânda de politică monetară la 1,25%) şi ultimele mişcări ale Robor (Robor la 3 luni a intrat sub 1,6%).

De pildă, cine a cumpărat titluri de stat în decembrie 2020 la care scadenţa este în 2022, poate să le vândă la 103 lei (ultima cotaţie bursieră la finalul săptămânii trecute), cu un randament brut de 3% deci, foarte apropiat de dobânda cuponului curent de 4%. Titlurile scadente în 2024 şi cumpărate tot în decembrie anul trecut s-au vândut la 104,6 lei (faţă de 100 lei valoarea nominală, ca şi în precedentul caz), cu un randament superior ratei cuponului care era de 4,5%. Pentru emisiunea lansată în aprilie, cei care vând acum titlurile scadente în 2023 au o cotaţie de 103,5 lei, adică un profit brut de 3,5%, apropiat de dobânda anuală pe care o primesc deţinătorii (4%).

La emisiunile în euro lucrurile stau chiar mai bine. Ambele emisiuni scadente în 2025 se tranzacţionează la peste 102%. Cea lansată în aprilie, unde rata cuponului este de 1,85%, se tranzacţiona la 102,2 euro, iar cea lansată în decembrie, unde rata cuponului este de 2%, se tranzacţiona la 102,1 euro. Chiar dacă investitorii care se decid să iasă repede de pe obligaţiuni mai plătesc şi un mic comision brokerului (de regulă 0,2%), tot au obţinut mult mai mult decât la bancă în cele câteva luni de imobilizare a banilor.

Este situaţia fericită în care discrepanţele dintre cerere şi ofertă şi trendul favorabil al dobânzilor în piaţa monetară şi-au dat mâna pentru a ajuta investitorii în titluri de stat să facă un exit rapid şi profitabil, migrând apoi spre alte plasamente mai avantajoase.

Dacă, însă, dobânzile din piaţă ar fi crescut odată cu inflaţia sau cu schimbarea politicii monetare, am fi văzut fenomenul invers-cine dorea să vândă înainte de scadenţă era penalizat sever de piaţă pentru că renunţa la nişte titluri cu randamente inferioare, poate, depozitelor. Asta deoarece preţul obligaţiunilor la bursă se mişcă în sens invers evoluţiei dobânzilor-dacă dobânzile scad, cotaţiile obligaţiunilor cresc, iar dacă dobânzile cresc vom avea obligaţiuni cotate în scădere la bursă (investitorii se raportează la dobânda iniţială a cuponului). Exceptând, desigur, situaţia în care bursa traversează nişte corecţii mai ample, iar investitorii se refugiază pe instrumentele cu venit fix până trece vremea rea, iar atunci cotaţiile obligaţiunilor ar putea să crească chiar şi fără stimulul dat de evoluţia dobânzilor, influenţate doar de dinamica cerere-ofertă.

Aştept cu interes lunile următoare să vedem dacă Ministerul Finanţelor îşi va continua strategia de încurajare a pieţei de capital listand noi emisiuni de titluri de stat. Cel puţin, deficitul bugetar o cere. Altfel, să remarcăm poziţia nefavorabilă a deţinătorilor de titluri de stat achiziţionate prin programul Tezaur (subscrierea se face doar la Trezorerie şi nu se listează la bursă), spre deosebire de cei care au subscris în cadrul programului Fidelis. Nu doar că îşi pot vinde titlurile fără să piardă dobânda, dar cei care au în portofolii titluri de stat listate la bursă pot obţine în anumite situaţii, cum am arătat mai sus, întreaga dobândă aferentă unui cupon anual după numai câteva luni de deţinere.