OPINII Tranzacţionarea drepturilor de preferinţă "Impact" - corecţii necesare la un calcul brut

Tranzacţionarea drepturilor de preferinţă pentru subscrierea la majorarea de capital constituie o premieră, deşi, cu ceva ani în urmă, aceasta s-a întîmplat neoficial la o majorare de capital la "Terapia" Cluj. Această măsură este necesară avînd în vedere structura specială a acţionariatului "Impact", unde sub 100 acţionari deţin peste 85% din acţiuni. Ca atare, aceştia ar trebui să subscrie aproape 65 milioane de acţiuni din cele aproape 75,5 milioane emise, adică circa 130 miliarde lei, sau echivalentul a circa 25 milioane acţiuni existente, care ar trebui vîndute pentru colectarea sumei necesare. Dacă acestea ar fi vîndute, preţul ar putea scădea cu cel puţin 10%, ceea ce ar mări şi mai mult numărul de acţiuni vandabile.

Vînzarea dreptului de preferinţă este o soluţie de a atrage capital fără o scădere drastică a preţului, deşi teoretic acesta ar trebui să scadă oricum. Căci creşterea cu 15% a capitalului social nu poate conduce la o creştere a capitalizării bursiere decît de cel mult 10%, profitul pe acţiune urmînd să scadă cu 15%. De regulă, în astfel de cazuri în care unul are bani, iar altul un drept teoretic pentru care nu are resurse, cel cu bani dictează condiţiile. Să ne amintim că în 2003 în ianuarie-februarie, subscrierea de acţiuni "Impact" a fost numai de circa 65% din lipsa banilor. În prezent, un acţionar care are dreptul să subscrie, trebuie să vîndă o acţiune pentru a avea resurse necesare să plătească trei. Adică, îşi va creşte portofoliul cu 10% gratis, dacă reuşeşte să vîndă cu media de 6.200 lei. Asta deoarece acţionarii vechi au de regulă un preţ mediu sub 2.000 lei. Cumpărătorii recenţi, care reprezintă sub 5%, nu îşi pun problema banilor. Atunci cînd au cumpărat, au avut în vedere şi dreptul de subscriere şi şi-au rezervat fonduri. Cum dreptul de preferinţă este scos la mezat, cum trebuie să ne facem socoteala?

Cea mai bună premisă este aceea să avem un echilibru între ce cîştigă vînzătorul şi ce cîştigă cumpărătorul. Un cumpărător a 10.000 drepturi de preferinţă, are dreptul de a subscriere 1.500 acţiuni la preţul de 2.000 lei, pentru care va plăti 3.000.000 lei. Dacă plăteşte cu 607,5 lei un drept de preferinţă cu un comision de 1%, va plăti 6.135.750 lei, deci un total de 9.135.750 lei, pentru a deţine 1.500 acţiuni. Cum cheltuiala pentru dreptul de preferinţă este un cost colateral, oficial procurarea acţiunilor este de 2.000 lei, iar la vînzare trebuie să plătească pe lîngă comisionul de vînzare şi impozitul pe profit de 5%, adică circa 200 lei pe acţiune. Pentru a recupera investiţia de 6.091 lei pe acţiune, ar trebui să vîndă cu cel puţin 6.400 lei pe acţiune fără a ieşi în pierdere, preţ foarte greu, dacă nu imposibil de atins, după părerea mea.

Speranţe legate de acordarea de acţiuni gratuite după ce actuala majorare de capital se va încheia nu trebuie să încînte prea mult. Creşterea numărului de acţiuni va reduce şi mai mult valoarea de activ net a acţiunilor, căci majorarea din rezerve nu aduce nimic în plus societăţii, aşa cum aduce o majorare prin emisiune de acţiuni vîndute, precum şi reducerea profitului pe acţiune. Dacă cumpărătorii cu bani pot alege, ori oferă un maxim de 500 lei pentru un drept de preferinţă, ori aşteaptă să scadă preţul acţiunilor propriu zise. În acest caz, costul efectiv ar fi de 5.367 lei pe acţiune şi s-ar recupera fără profit la o valoare de 5.650 lei, plus un adaos de 1,1 - 1,2 % (echivalentul dobînzii lunare la depozite), pentru fiecare lună între data cumpărării şi data valorificării acţiunilor procurate, adică martie sau aprilie, cînd acţiunile vor fi înscrise în cont. Acest articol nu se vrea un obstacol în calea tranzacţionării drepturilor de preferinţă, ci este un îndemn la evaluarea costurilor.