Palada îşi cere scuze la o uşă încuiată

O victorie răsunătoare a înregistrat breasla ziariştilor în disputa cu Mirel Palada, purtătorul de cuvânt al Guvernului, care, sub presiunea premierului Victor Ponta, în urma unei scrisori primite de la Clubul Român de Presă (CRP), şi-a cerut scuze pentru pamfletul postat pe pagina personală Facebook, în care îi persifla acid pe ziariştii "obiectivi, deci anti-guvernamentali" (după cum s-a exprimat acolo).

Sunt ziarist şi-mi place ca ziariştii să fie victorioşi.

Ziariştii.

N-am mai auzit nimic de Clubul Român de Presă (CRP), de o sută de ani.

Mai există?

Nu ştiu.

Site-ul internet al CRP este "în construcţie" (adică, nu funcţionează), iar Clubul n-am auzit să se mai fi manifestat în vreun fel, de la admiterea forţată a firmelor lui Adrian Sârbu, în calitate de "membru fondator", scop pentru care Cristian Tudor Popescu a siluit Statutul organizaţiei, la care, pe atunci (prin 2001), era preşedinte.

Ulterior, "Gândul" (cu dificultăţi financiare) al lui Cristian Tudor Popescu a devenit organ de presă al lui Adrian Sârbu (cu surle şi fanfare, s-a transformat în "portal" pe internet, pierzându-şi corpul fizic de publicaţie tipărită), iar Indira Crasnea, o ziaristă de la "Mediafax"-ul lui Adrian Sârbu, l-a substituit pe Cristian Tudor Popescu la preşedinţia Clubului.

De atunci, Clubul Român de Presă, dintr-o organizaţie de frunte a breslei ziariştilor, a devenit nimeni.

Cel puţin, eu unul nu ştiu să mai fie cineva.

Citesc scrisoarea trimisă de Clubul Român de Presă premierului Victor Ponta:

"Libertatea de exprimare este un drept constituţional şi fundamentul filosofiei profesiei de jurnalist, dar şi al funcţionării civilizate a societăţii, iar folosirea sa iresponsabilă poate împinge spre situaţii critice."

Mă întreb ce poate să însemne "fundamentul filosofiei profesiei de jurnalist"?

Cred că nimic.

Cred că este o aglomerare de vorbe "radicale", pe care autorii scrisorii le deversează, fără nici o cugetare anterioară, în absenţa definirii noţiunii de "jurnalist", în absenţa sensibilităţii la alăturarea celor două noţiuni "profesie" şi "jurnalist", fără nici o idee despre "filosofia jurnalismului" şi cu atât mai puţin, despre ceea ce înseamnă "fundamentul unei filosofii".

Nu mă apuc, acum, să ţin un curs de filosofia jurnalismului; mă limitez să observ, doar, că libertatea de exprimare nu are nici o legătură cu "fundamentul filosofiei profesiei de jurnalist", ci este un scop, pentru care breasla ziariştilor din toată lumea luptă neîncetat.

Vorba lui Palada: "pufoşilor"!

În absenţa site-ului CRP, am avut curiozitatea să examinez ce se află scris pe Wikipedia, despre CRP:

"Prin activităţile desfăşurate, CRP îşi desfăşoară activitatea în vederea realizării unor activităţi pentru a promova profesionalismul, valorile morale ale jurnalismului şi răspunderea socială a celor care activează în acest domeniu". http://ro.wikipedia.org/wiki/Clubul_Rom%C3%A2n_de_Pres%C4%83#cite_note-1

Sublinierile îmi aparţin.

Ştiu că oricine poate să scrie în Wikipedia, dar suspectez că autorul textului acestuia face parte din structurile Clubului Român de Presă, pentru că este improbabil să te apuci să deschizi un capitol despre Clubul Român de Presă, fără să fii cumva implicat.

Incapacitatea discursivă şi intelectuală ilustrate de textul din Wikipedia, prezintă o chimie asemănătoare cu preţiozitatea găunoasă a scrisorii adresate premierului.

Din acest punct de vedere, Mirel Palada este, fără tăgadă, superior.

Chit că mă bucur că a fost silit să-şi ceară scuze, mă întreb cui a cerut scuze?

Îl cred pe Palada, că uşa de la Clubul Român de Presă era încuiată.