PÂNĂ CÂND VOR MAI ACCEPTA PIEŢELE GARANŢIILE GUVERNAMENTALE?  Bătălii trecute, bătălii viitoare

Fie că "administrează" economii emergente sau dezvoltate, autorităţile politice şi monetare continuă să lupte războaiele trecute. Asemeni generalilor din Primul Război Mondial, băncile centrale s-au angajat într-o bătălie de uzură dusă din tranşee, în condiţiile în care inamicul are mitraliere. Într-o epocă a armelor automate monetare, rezultatul va fi similar: milioane de victime vor fi sacrificate inutil, ca urmare a unui "baraj" inflaţionist fără precedent.

Injecţiile monetare fără precedent nu s-au manifestat încă şi la nivelul preţurilor de consum deoarece valul distrugător, care se manifestă la nivelul instituţiilor financiare, nu a ajuns la apogeu. Rezultatele raportate zilele trecute de mari bănci internaţionale, cum sunt Bank of America, Deutsche Bank sau Citigroup, demonstrează acest lucru.

Pieţele mai aşteaptă, după un an şi jumătate de la declanşarea crizei financiare, rapoartele trimestriale care să includă toate pierderile şi o evaluare realistă a activelor. Căderile precipitate ale acţiunilor Barclays şi Royal Bank of Scotland la bursa din Londra arată că doar transparenţa totală a situaţiilor financiare poate readuce încrederea pe piaţă. O analiză recentă de la Royal Bank of Scotland, intitulată sugestiv "Living on a prayer", arată că "băncile din Marea Britanie sunt insolvente din punct de vedere tehnic, pe baza unei marcări complete la piaţă a activelor". Datoriile de 130 miliarde lire sterline ale principalelor bănci din sistem, care ajung la maturitate în 2009, ne arată că relansarea creditării nici nu poate intra în discuţie în viitorul apropiat. Discuţiile privind crearea unei bănci (n.a. "bad bank"), care să preia activele neperformante din sistemul bancar, ne arată că guvernul britanic este hotărât să transforme insolvenţa băncilor în faliment naţional.

În Statele Unite, bilanţul Federal Reserve continuă să crească, prin preluarea activelor neperformante ale băncilor comerciale. William Poole, fostul preşedinte al Federal Reserve Bank of St. Louis, a declarat pentru MarketWatch că este îngrijorat de acordarea fără restricţii a creditelor de către Fed. "În vremea Războiului Rece, economiile din Uniunea Sovietică şi Estul Europei au fost ineficiente deoarece nu au fost supuse unei res­tricţii puternice de buget".

"Dacă o firmă avea probleme, sistemul bancar îi dădea mai mulţi bani", a mai declarat Poole, comparând situaţia actuală de la Federal Reserve cu cea din vremea comunismului. Ca şi atunci, guvernele uită că susţinerea unei întreprinderi, chiar dacă funcţionează pe termen scurt, nu poate fi extinsă la nivelul întregii economii.

Guvernul Irlandei este pe cale să descopere foarte curând această realitate, deoarece garanţia de 400 miliarde de euro, acordată sistemului bancar în toamna trecută, îşi arată adevărata valoare în aceste zile. Naţionalizarea Anglo Irish Bank a fost necesară, deoarece un default al acesteia se transforma într-un default suveran. Nu mai acceptă pieţele nici măcar garanţiile guvernamentale ale unui stat din zona euro?

După ce "sezonul" raportărilor financiare pentru T4 2008 se va termina, vom fi nevoiţi să contabilizăm alte sute de miliarde acordate sectorului financiar şi o nouă creştere a necesarului de finanţare pentru guverne. Pe piaţă se remarcă, deja, apariţia tendinţei îngrijorătoare de creştere a cotaţiilor CDS pentru state şi scăderea acestora pentru marile instituţii financiare.

Jim Reid, de la Deutsche Bank, arată că tendinţa de transferare a riscului de credit din bilanţul băncilor în bugetele statelor va continua pentru viitorul previzibil. Albert Edwards, economist la Société Générale, nu este la fel de optimist. Ultimul său raport include analiza unor indicatori de la OECD (n.a. leading indicators) care au ca scop detectarea schimbărilor de tendinţă în activitatea economică (vezi grafic). În opinia lui Edwards, 2009 va reprezenta un şoc mult mai mare pentru investitori decât 2008, deoarece indicatorii OECD arată un colaps "rapid şi total" al creşterii economice din China.

Prăbuşirea producţiei industriale din Estul Europei arată aceeaşi tendinţă şi pentru economiile emergente din zonă. Confruntată cu o recesiune adâncă, China va opri, probabil, finanţarea deficitelor americane, iar economia mondială va cunoaşte efectele unei spirale inflaţioniste, pe fondul creşterii costurilor de finanţare. Albert Edwards sfătuieşte investitorii să ia serios în considerare scenariul "haosului social" în China.

În Statele Unite nu doar băncile au nevoie de finanţare. Autorităţile din California au anunţat că cel mai populat stat american mai are 2 săptămâni până la intrarea în incapacitate de plată. Toate aceste evoluţii arată că este necesară o schimbare radicală a opticii guvernamentale, iar cheltuielile trebuie eliminate pe o scară fără precedent. În categoria cheltuielilor includem şi aşa-zisele investiţii, deoarece guvernele, fie că sunt de stânga sau de dreapta, au învăţat, în ultima decadă, să folosească mult prea des termenul de "investiţie" pentru a acoperi risipa obscenă a banului public.

Mai aproape de noi, Statele Baltice continuă să ne trimită avertismente. "Încrederea în autoritatea statului şi în oficiali a scăzut catastrofal", a declarat preşedintele Letoniei, Valdis Zatlers, care a cerut dizolvarea parlamentului, conform unui articol din The Telegraph.

Primele informaţii prezentate de presă, privind ipotezele care stau la baza bugetului de stat pe 2009, arată că noul guvern nu este conştient de adevărata dimensiune a crizei care ameninţă România. Firmele din economia noastră au funcţionat prea mult timp pe baza unei creşteri continue a datoriilor, fiind înşelate de prognozele optimiste ale autorităţilor. Reducerea gradului de îndatorare, fără a se ajunge la faliment, este aproape imposibilă acum.

Propunerile din planul anticriză nu sunt doar nerealiste, ci ameninţă să arunce ţara într-o depresiune economică fără precedent, care poate pune în pericol siguranţa naţională. n

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.