Papii microscopici Ponta şi Dăncilă (dar, probabil, nu numai ei)

V.V. Ponta şi V.V. Dăncilă şi-au eliminat trădătorii din partid (pe cei câţiva parlamentari din ProRomânia şi PSD care au votat învestirea Cabinetului Orban), oamenii ăştia declară pe faţă că nu suportă libertatea de opinie în partid, că sub pretextul disciplinei de partid, ei conduc partidele complet nedemocratic, lipsa de ruşine a tiraniei politice devenind un standard moştenit de la Dragnea, ca termen mediu între pesediştii de rit nou şi pesediştii tradiţionali.

Ideea normală că trădătorii n-au trădat, ci că vor fi votat conform convingerilor proprii, este întâmpinată cu hohote de râs.

Asta ar trebui să ne dea măsura bicis­niciei în care înţelegem politica - normalitatea este considerată drept pros­tie caraghioasă.

Cum Papa de la Vatican hotărăşte pentru întreaga suflare de 1,2 miliarde de catolici de pe glob, tot aşa şi ăştia, nişte papi mai microscopici, dar cu aceleaşi pretenţii religioase universale, în politică.

Am constatat că jurnalismul şi politica prezintă una şi aceeaşi problemă a stârpirii conştiinţei ziaristului şi res­pectiv a politicianului.

Constituţia stabileşte dreptul la manifestarea liberă a convingerilor fiecărui cetăţean, dar, de îndată ce un cetăţean devine ziarist, manifestarea convingerilor lui este suspendată, în numele disciplinei profesionale, în favoa­rea "liniei politicii editoriale" a respectivului organ de presă.

Tot aşa, de îndată ce o persoană devine membru de partid (cel puţin la PSD şi ProRomânia, dar se pare că oriunde), poate să-şi bage propriile convingeri politice în fund, pentru că i le suspendă "disciplina de partid".

Ne găsim în situaţia paradoxală că exact în ocupaţiile care presupun vocaţie cetăţenească şi libertate de manifestare a opiniilor proprii, exact acolo unde mai tare au fost destinate libertăţile Constituţionale, exact acolo libertăţile câştigate cu sânge sunt suprimate!

Faptul a devenit izbitor în timpul preşedinţiei PSD deţinute de Liviu Dragnea, când, din cauză că suferise o condamnare, nu a putut deveni prim ministru, astfel că aceste două funcţii de şef de partid şi şef de guvern, a trebuit să fie desprinse una de alta, iar Dragnea a fost silit să guverneze prin interpuşi.

Constituţia spune că Primul ministru conduce Guvernul, stabilind că raportează Parlamentului, neavând nici o altă subordonare.

Dar nu s-a petrecut aşa.

În realitate, Liviu Dragnea a avut pretenţia să-şi subordoneze premierul, sub pretextul că premierul trebuie să se supună liniei PSD, unde Dragnea era acel Papă microscopic care tăia şi spânzura eretici.

Este motivul pentru care şi-a alungat doi premieri până să-şi găsească idealul de slugă fără coloană vertebrală, fără convingeri, fără cultură şi personalitate, pe Viorica Dăncilă, caracterizată doar de ambiţie şi oportunism.

Cele trei Guverne PSD care s-au succedat, dar mai ales cel al Vioricăi Dăncilă, au guvernat neconstituţional.

Însăşi Viorica Dăncilă a declarat, după întemniţarea lui Liviu Dragnea, că ea nu a avut dreptul să facă sau să spună nimic, timp de o jumătate de an.

Un premier care nu este lăsat să guverneze este o distorsiune constituţională gravă.

Inhibarea libertăţii de manifestare a convingerilor individuale, fie în politică, fie în jurnalism, este neconstituţională.

Acesta este modelul politic care s-a consacrat la noi - politicianul votează ceea ce îi dictează partidul (adică, cel mai adesea, preşedintele partidului); aşa e şi în presă, ziaristul spune ceea ce îi dictează patronul.

În ambele cazuri, o face de frică să nu fie dat afară.

Adică, ceea ce Ponta şi Dăncilă tocmai au făcut.

Democraţia?

Doar în Constituţie.

Aplicarea Constituţiei, clamarea libertăţii de convingere şi exprimare şi exersarea democraţiei nu sunt decât nişte tâmpenii ridicole.

Ştiţi ce?... la dracu', eu nu accept mizeria asta!

Spoială democratică pe dinafară şi iobăgie pe dinăuntru.

Secături medievale!

Post Scriptum

Papa Victor Ponta s-a răzgândit. Trădătorii nu mai sunt excomunicaţi din ProRomânia. Sunt prietenii lui.