Parlament sau circ?

Am văzut multe în politică, din 1989 încoace. Minerii atacând Parlamentul, scandal pe coridoare sau în comisii sau acuzaţii de falsificare a votului. Însă ce s-a întâmplat săptămâna trecută a bătut toate recordurile negative. Stau şi mă întreb ce sens mai are această instituţie.

Să recapitulăm. Un partid extremist organizează un "protest". Chiar la Parlament. Am trecut cu taxiul prin zonă. Până dincolo de Arcul de Triumf era plin de autocare. Mă întreb cine a dat bani pentru această "deplasare"....

În fine, indivizii au ajuns la Parlament. Acolo, Jandarmeria îi mângâia pe creştet. Asista impasibilă la tot ce se petrecea. Da, era aceeaşi Jandarmerie care a rupt oasele a sute de demonstranţi care au ieşit în stradă să denunţe corupţia regimului Dragnea. (Apropos, ce se mai întâmplă cu dosarele penale deschise pe numele jandarmilor abuzivi?). Iar demonstranţii au profitat din plin. Doi parlamentari - unul de la PNL şi altul de la UDMR - au fost insultaţi şi agresaţi. O individă a încercat să introducă în clădirea Parlamentului nişte... gloanţe. "Erau vechi!" - spune, împăciuitor, comandantul ei.

În incinta Parlamentului, schimburile de replici au căzut sub orice limită. O senatoare care frecventează intens ambasada Rusiei striga la un "coleg" social-democrat: "Sunteţi un mitocan de cea mai joasă speţă". Cu nimic mai prejos, omul îi răspunde: "Luaţi dulapul de aicea!". Ceea ce a mai urmat nu poate fi reprodus.

Parlamentele au fost inventate, acum circa o mie de ani, cu un scop anume. Acelea erau timpuri dificile. Oamenii umblau cu sabia la cingătoare. Dintr-o ceartă se ajungea rapid la cimitir. (De spitale nu prea putea fi vorba). Aşa că aristocraţia militară din acele timpuri a inventat o modalitate de reglare a disputelor substanţial mai civilizată. A inventat adunarea deliberativă.

Pentru ca această adunare deliberativă să funcţioneze, s-au stabilit reguli rigide. Nu aveai voie cu arme.

Nu aveai voie să împarţi pumni şi picioare. Nu aveau voie să jigneşti. Vorbeşti când îţi vine rândul, doar la subiect, şi nu ataci persoana. Toate aceste reguli complicate au primit un nume: procedură parlamentară. (Sau "drept parlamentar", în unele contexte). Nu poţi să ai un Parlament fără procedură parlamentară.

Dar iată că la noi imposibilul devine posibil. Cine spune că în România politica este plictisitoare? Parlamentul a ajuns echivalentul spectacolelor acelea de circ din secolul al XIX-lea. "Femeia-cu-barbă" versus "Bărbatul-şarpe". Tot felul de ciudaţi primesc cuvântul.

Iar printre cele mai ciudate este "programul" politic prezentat de AUR, tot zilele trecute. Când eram copil îmi amintesc că la televizor era un serial, cred că se numea "Tunelul timpului". Un cetăţean intra cu maşina într-un tunel, în deşert, peisajul de învârtea, iar el se trezea cine ştie pe unde... Cam asta e senzaţia pe care am avut-o când am citit plăsmuirea. Ca în anii 1950, respectivii vor să facă un fel de "tribunale ale poporului" care să judece "cazurile speciale".

Mă pregăteam să compun un paragraf despre ceva mai raţional, când citesc o nouă ştire, tot despre onor Parlament şi vizitatorii săi. Doi dintre aceştia au fost prinşi la poartă cu... arme albe. Unul se pare că a declarat că acasă are şi o grenadă. Scopul fiind?...

Toată această menajerie este tolerată intenţionat. Am urmărit declaraţiile liderilor singurului partid care contează în acest Parlament: social-democraţii. Şeful deputaţilor PSD, Alfred Simonis, a avut o poziţie principială: "Nişte extremişti, nişte personaje abjecte care nu fac altceva decât să provoace, instigaţi de state ostile acestei ţări". Însă şeful său, Marcel Ciolacu, a fost mult mai conciliant. Socoteala sa este transparentă. El speră într-o re-editare a scenariului din alegerile prezidenţiale din 2000, când în turul II a intrat Ion Iliescu alături de extremistul Corneliu Vadimm Tudor. Ştiu multă lume decentă care atunci, pentru a-l bloca pe CVT, şi-a călcat pe inimă şi a votat cu Ion Iliescu. Dar de ce s-ar ruşina Marcel Ciolacu să aplice această schemă? În fond, Klaus Iohannis cum a ajuns să primească al doilea mandat? Nu intrând în turul II cu inimaginabila Viorica Dăncilă?

Dacă aceasta este socoteala politică a PSD-ului, atunci eu am un comentariu. Cum spunea cineva, problema nu este să te urci în spinarea tigrului, ci să te dai jos de acolo. Mai ţineţi minte cum, doar acum câţiva ani, liderii politici în frunte cu Klaus Iohannis se lăudau că în România nu există nici un partid extremist în Parlament. Iată că acum îl au. Şi în bună parte, datorită propriei orbiri politice.

Conform unui sondaj recent, din luna martie, Parlamentul a ajuns la o cotă de neîncredere de 90%. Nu îmi amintesc să fi văzut niciodată cifre atât de rele. E concurat de Preşedinţie (89%) şi de Guvern (89%). Dezastrul e complet. Dar partidele politice stau mai rău (92%). Cel mai bine stau pompierii - doar 16% nu au încredere în ei. Cam aşa este când vezi că îţi ia foc casa.