Parlament, stadion, teatru

Cultura autohtonă se află în plin şoc culinar. Un actor clujean a povestit cum a întrerupt un spectacol, Hamlet, pentru că două doamne consumau în timpul acestuia câte o shaorma cu de toate (aici cred că a apăsat puţin pedala exagerării, că doar nu a gustat produsul ca să se convingă ). Dezbaterera a prins în vârtejul ei pe foarte mulţi oameni, care s-au repezit să biciuiască prostul gust şi nu în puţine rânduri s-a afirmat că doamnele aveau "comportament de stadion".

Când politicienii Simion şi Şoşoacă s-au încăierat în Parlament, de asemenea s-a vorbit despre atitudinea de "peluză fotbalistică". Comparaţiile cu stadionul devin un soi de loc comun, pe care îl vizităm, uneori chiar în necunoştinţă de cauză.

Exceptându-i pe membrii serioşi ai galeriilor, care, din câte se pare, sunt exceptaţi de la reguli, inclusiv în privinţa introducerii pe stadion a diferite obiecte, ceilalţi cetăţeni nu se pot manifesta pe stadion chiar ca la ... teatru sau ca în Parlament.

Alimentele nu sunt chiar aşa de uşor de introdus pe stadioane, mai ales în interiorul celor în care se vinde şi ceva mâncare. Personal am rămas fără doi covrigi (recunosc, destul de contondenţi, nu să baţi un cui cu ei în perete, dar destul de aproape) la intrarea la un meci modest din punctul de vedere al interesului, fiindu-mi imposibil să-l conving pe omul de la intrare că bunul simţ şi mai ales foamea nu îmi vor permite să-i trimit în capul cuiva.

Dacă duelul Simion - Şoşoacă s-ar fi petrecut pe un stadion în interiorul căruia se aplică legile, aceştia ar fi fost evacuaţi rapid şi ar fi primit şi interdicţie să mai pătrundă pe o arenă pentru cel puţin câteva luni.

Ideea că stadionul este cel mai rău loc de pe lume ar trebui combătută cu mai multă vioiciune. Nu-i mai puţin adevărat că oamenii stadioanelor (unde adesea se strigă când "temperatura" creşte puţin mai mult: "dacă nu-ţi place, du-te la teatru") ar trebui să ştie că o sală de spectacol nu este locul unde orice trăire este înăbuşită în linişte, locul de întâlnire al celor posaci.

Cât despre activitatea parlamentară... poate altădată!