Cei care nu au trăit "live" epoca cu greu pot să cuprindă cu mintea, în toată splendoarea şi puterea ei, aberaţia din spatele sintagmei "parţial color". Era vremea succeselor pe toate fronturile şi în toate ungherele socialis-mu-lui dîm-bovi-ţean, iar televiziunea...nu-i aşa tovarăşi?... nu putea să bată pasul pe loc. Idealul tehnologic devenise emisia color. Iar, ca toate lucrurile acelor vremuri, şi în cazul acesta trîmbiţarea succesului era mai importantă decît realitatea vizibilă cu ochiul liber de către sute şi sute de mii de oameni. Realitatea alb-negru, vreau să zic, pentru că majoritatea covîrşitoare a posesorilor de televizoare, la acea vreme, nu puteau să vadă nimic color, oricît ar fi sucit ei butoanele năstruşnicelor aparate! Receptoarele color încă nu fuseseră produse, nici importate, deci nu erau pe nicăieri. Programele tv care se vindeau la chioşcurile de ziare, însă, înserau cu largheţe în parantezele deschise pe lîngă diferite emisiuni din programul zilei menţiunea care anunţa marele succes: parţial color.
Vremurile, zic mulţi, s-au schimbat, dar nu ştiu cum se face că soluţiile astea patentate pe vremurile de mult apuse nu numai că nu vor să iasă din istorie, ci dimpotrivă, revin în forţă şi acoperă o zonă la fel de largă, dacă nu încă şi mai largă din realitatea în care trăim as-tăzi. Strategia "parţial color" a devenit carte şi cale de căpătîi a guvernărilor, iar aceasta sub care ne găsim acum nu face excepţie. Economia ţării se afundă în criză tot mai adînc, zi de zi şi ceas de ceas. Nu doar pentru că fondurile care ar putea face să se mişte ceva în ţara aceasta nu-şi mai fac apariţia miraculoasă, de la sine, aşa cum se întîmpla pe vremea balonului speculativ imobiliar, a investiţiilor în demolări, ori a cumpărării pe nimic şi pe bucăţi a platformelor industriale cărora statul nostru generos le absorbea datoriile, nu cumva cumpărătorii privaţi să-şi tulbure somnul pînă la vremea cînd aveau să le revîndă la de zece şi de o sută de ori preţul de achiziţie ori pînă aveau să le închidă pentru că făceau concurenţă "neloială" altor producători de pe pieţele externe. Nici pentru că fondurile europene nu se grăbesc să vină singure pentru a umple sistemul puşculiţelor de partid adus la perfecţiune de experienţa recentă a guvernării de criză. Nu, ci pentru că ceea ce face să meargă economia unei ţări, oamenii, oportunităţile, ideile, iniţiativa şi capitalul sunt la noi tot mai parţial color. Populaţia ţării se deprofesionalizează, cohorte întregi de tineri ai noii generaţii îngroaşă rîndurile analfabeţilor şi semi-analfabeţilor, capitalul autohton nu există, iar cel străin stă cuminte ascuns prin bănci, oportunităţile sunt create doar de proiectele tot mai scremute ale bugetelor ministeriale, singura iniţiativă care contează este cea de a te lega cu sforile cele grele de catargul sistemului redistribuirii cu adresă a risipei bugetare, iar oamenii sunt ultimul lucru la care se mai uită cineva dintre responsabilii politici, fie ei la guvernare ori rătăciţi prin opoziţie. România este astăzi un ţinut tot mai sărac şi mai pustiit, străbătut de drumuri şi autostrăzi, parţial color!, este o ţară a cărei securitate alimentară este asigurată tot mai mult doar parţial color; o societate bazată pe cunoaştere atît de parţial color încît abia mai găseşti unul din treizeci de studenţi capabili să vorbească cu subiect şi predicat o temă de examen, un stat în care autoritatea asupra teritoriului se execută tot mai mult doar parţial color şi pe care vor înflori cît de curînd însemnele statale ale unui alt ţinut-stat decît cel numit România, securitatea financiară este de mult al dracului de parţial coloră, iar creşterea valorii dobînzii la care se tot împrumută harnicul nostru guvern ne va aduce cît de curînd în situaţia celor care formează deja grupul "select" numit PIIGS. În tot acest timp, ocupaţi cu pregătirile pentru alegeri, politicienii ţării se întrec în "emisiuni" parţial color în care îşi trîmbiţează succesele, ori îşi anunţă succesele viitoare. În vremea asta, preţurile care grevează direct buzunarul trăitorilor din pensii şi salarii sunt tot mai parţial color compatibile cu realitatea în timp ce impozitele şi alte biruri nu încetează să treacă de la parţial la total color, anume în spectrul aberaţiei totale.
De la aberaţia de televiziune parţial color, România a devenit astăzi aberaţia de realitate parţial color. Aici ne-au adus lungile şi întortocheatele drumuri ale tranziţiei, eforturile neprecupeţite ale reformatorilor de profesie şi ale salvatorilor care ne tot salvează în fiecare zi de şansa de a ne mai întîlni vreodată cu normalitatea.
1. Aberatie?
(mesaj trimis de colea în data de 15.07.2011, 16:57)
Hai sa fim seriosi, chestia cu partial color nu e chiar asa de aberant pe cat spui mata. Se pare ca nu intelegi ce insemna. Cand era o emisiune de stiri, diversiune, etc care continea inregistrari de studio plus clipuri inregistrate anterior, aveam deja o emisiune cu parti color si parti alb negru. deci partial color. Foarte logic. Asa s-a intampla (si se mai intampla) si acum peste tot cu high definition, can avem emisiuni partial high definition. Asa ca daca vrei sa faci metafore pentru...
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 16.07.2011, 20:49)
Ori ai inteles bustean ori esti nostalgic al vremurilor cu pricina. Nu neaparat ca ar fi fost mult mai rele decat cele in care ne imping guvernele post-decembriste. Dar optiunea nu trebuie sa fie intre dracu si ma-sa. Exista si altele, pe care le ignoram si le lasam sa treaca pe langa noi.