Percepţia de risc asupra ţării noastre, reflectată în cotaţiile CDS-urilor, continuă să scadă

Cotaţiile CDS-urilor - care măsoară costul riscului de neplată pentru ţara noastră - au continuat să scadă până la 239 de puncte de bază, potrivit datelor CMS Data Vision, pe fondul îmbunătăţirii sentimentului investitorilor faţă de pieţele emergente, printre care şi România.

Bancherii consideră că o scădere a cotaţiilor CDS-urilor poate însemna o îmbunătăţire a percepţiei de risc pentru ţara noastră, generată de diverşi factori precum îmbunătăţirea previziunilor de declin economic sau aşteptări de apreciere a monedei locale, ca în prezent.

Conform celor mai recente estimări ale băncilor, moneda euro va continua să se ieftinească pe piaţa autohtonă, cursul fiind văzut de unele bănci sub pragul de 4 lei/euro.

În prezent, prima de risc pentru România este mai ridicată decât cea asociată Ungariei (220). Franţa, de exemplu, are un CDS de doar 38,95, iar în cazul Greciei, care ocupă locul nouă în topul celor mai riscante ţări din lume, cotaţia CDS este 338 de puncte.

Cele mai riscante ţări, potrivit platformei CMS Data Vision, sunt Argentina şi Ucraina, cotaţia CDS-urilor aferente depăşind 1.000 de puncte de bază.

În ultima jumătate a anului 2009, criza politică a accentuat puternic riscul de credit al României, cotaţia CDS pe 5 ani urcând cu circa 6%, la 264 de puncte, ţara noastră clasându-se atunci pe primul loc la deteriorarea riscului de credit.

De asemenea, la începutul lunii martie 2009, cotaţiile CDS pentru România atinseseră un vârf de 760 de puncte de bază, pe fondul sentimentului regional negativ, numeroşi investitori considerând că ţările din zona Europei Centrale şi de Est se vor confrunta cu probleme economice severe. Cu toate acestea, odată cu îmbunătăţirea sentimentului extern, au început să se reducă în jurul a 300 puncte procentuale (pp), în trimestrul al doilea, respectiv 200 pp, în cel de-al treilea.

Scăderea cotaţiilor CDS din prezent se resimte în micşorarea costului îndatorării din exterior, deoarece finanţatorii (bănci, companii străine) devin mai puţin dornici să-şi asigure creanţele faţă de instituţia creditată (bănci, municipalităţi, guvern din ţara noastră), având în vedere că riscul de a nu mai primi creditul înapoi se reduce considerabil.

Aceste contracte sunt asemenea unei asigurări, creditorul plătind o sumă regulată către instituţia care a emis CDS-urile, ceea ce îi majorează costurile. Acestea sunt, însă, transferate şi la debitor, care va plăti mai puţin acum, pentru aceeaşi sumă de bani, faţă de situaţia în care s-ar fi finanţat cu câteva luni în urmă.

Pe lângă rolul de a proteja creditorii, cotaţiile CDS-urilor sunt tot mai folosite pe pieţele internaţionale în modul de calcul al dobânzilor la împrumuturile mari. De exemplu, la împrumutul sindicalizat de un miliard de euro contractat de stat de la bănci în iulie, dobânda a fost stabilită ţinându-se în funcţie de cotaţiile CDS (400 la vremea respectivă).

CDS-urile măsoară costul asigurării împotriva riscului de neplată al datoriei, fie că este vorba de ţară sau de o companie.