PLASAMENTE ALTERNATIVE Adrian Ghenie, neacademicianul

Vestea că Adrian Ghenie a primit un premiu al Academiei Române a fost primită de parcă numitul pictor a devenit chiar membru titular al înaltului forum. Şi nu este aşa. De fapt, multe nu sunt aşa. Tânărul şi celebrul pictor Adrian Ghenie nu a primit vreun premiu al Academiei, ci a fost propus pentru unul, şi propunerea a fost votată. De unde ştim toate acestea? Doar din scrisoarea lui Eugen Mihăescu, de fapt un pseudo-comunicat pe care artistul academician îl doreşte publicat şi îl roagă pe Cornel Nistorescu să o facă. Şi se întâmplă asta, în "Cotidianul", publicaţia creată de Ion Raţiu, singurul politician român adevărat din vremurile postcomuniste. Eugen Mihăescu ne spune că, pe 14 septembrie recent, a reuşit să îi convingă pe "8 din cei 9 membri prezenţi la şedinţa Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române" să voteze acordarea premiului "Ion Andreescu" al Academiei Române pe anul 2015 lui Adrian Ghenie. Motivarea este impecabilă: pentru expoziţia "Darwin's Room" cu care artistul a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneţia în 2015.

Originalul artist-academician ne prezintă şi cele spuse colegilor săi pentru a susţine, zdrobitor de convingător, propunerea sa. Începe contondent, citându-l pe Nicolae Grigorescu, primul şi mult timp, singurul artist membru al Academiei Române, care ar fi spus despre Andreescu că este cel mai bun dintre ei, pictorii. Andreescu a murit la 32 de ani, în 1882, Grigorescu a devenit membru de onoare al Academiei Române în 1899, iar Andreescu a fost onorat postmortem de abia în 1948. Aşa şi Eugen Mihăescu apreciază că Adrian Ghenie "este cel mai mare pictor pe care îl are România la ora actuală". Subtilul grafician, care a cucerit America, la un moment dat, ne atrage atenţia că, luaţi cu vacanţa, nici nu am observat că celebrul pictor român, care stoarce milioane pe la licitaţiile internaţionale, a împlinit 40 de ani, acum o lună, la 13 august. "Să-l onorăm acum, când e în plină creativitate, şi nu când o fi un moş pe care l-au revendicat şi premiat alţii. A sosit momentul să premiem tinerii merituoşi, nu «amicii de gaşcă»! Să nu transformăm un premiu care ar trebui să fie prestigios într-un fel de «cutie a milei»!", şi-a convins Eugen Mihăescu colegii, academicienii, să îi dea premiul Andreescu lui Adrian Ghenie.

Cu puţină atenţie şi aplecându-ne asupra singurei surse de unde ne tragem informaţia, nu putem să nu fim de acord cu decizia. Pare uşor ciudat că, la sfârşitul lui 2017, se votează premiile Academiei pentru 2015, dar tocmai pentru că discutăm, în anul când Ghenie a făcut 40 de ani, despre anul în care artistul a reuşit o reprezentare excepţională la Veneţia, ideea pare grozav de bună şi incredibil de potrivită. Mai mult, nu s-a pomenit nimic despre preţurile incredibile cu care se vinde pictura lui Adrian Ghenie la licitaţiile internaţionale, pentru că nu pentru asta i se acordă premiul, ci pentru că este un pictor foarte bun care şi-a/ne-a reprezentat ţara într-un mod excepţional. Dacă era să ne luăm după succesul său de piaţă, Academia ar fi trebuit să acorde direct premiul "Adrian Ghenie" pentru artiştii români care îndrăznesc să aibă şi succes de piaţă. Dar, după cum arată aceste performanţe, premiul ar rămâne neacordat, oricâţi "amici de gaşcă" ar levita prin societatea noastră, academică sau neacademică.

Premiul se numeşte "Ion Andreescu" şi este acordat plasticienilor de către Academia Română. Propunerile vin de la Secţia de Arte, Arhitectură şi Audiovizual care mai acordă, pe profilele sugerate, premiile "George Enescu'', "Ciprian Porumbescu", "Aristizza Romanescu" şi "Duiliu Marcu". Deşi acestea şi altele au fost create în 1999, ideea de a acorda premii din partea Academiei românilor a apărut când încă se lucra la înfiinţarea înaltei instituţii. Precursoarea Academiei, Societatea Literară Română decide înfiinţarea "premiilor fondatorilor" în 1867, deci acum 150 de ani. Paradoxal, cei care asiguraseră fondurile necesare acestor premii nu se mai puteau bucura de reuşită. Cuza fusese detronat iar Evanghelie Zappa murise. La început, premiile îşi propuneau să răsplătească realizarea unui "tratat raţional de ortografie românească", astfel că primul premiu merge la Timotei Cipariu pentru "Gramatica limbii române. Partea analitică", dar şi "cea mai aleasă traducere" a "Germaniei" lui Tacitus, unul dintre cele mai contestate studii, cu o istorie ce taie orice imaginaţie şi creaţie de tip Dan Brown.

În acelaşi an 1867, când au fost create premiile academice, la 13 august, prima întrunire a Societăţii Literare Române decidea schimbarea numelui în Societatea Academică Română. Peste fix 110 ani, tot într-o zi de 13 august, se năştea Adrian Ghenie, pictorul propus pentru premiul acordat de Academia Română artiştilor plastici. Evident, este vorba de destin, deşi nici academicianul Eugen Mihăescu nu şi-a dat seama de frumoasa coincidenţă.

Nici unii dintre noi, destul de mulţi, nu şi-au dat seama că şi pictorii şi sculptorii pot fi şi chiar sunt membri ai Academiei Române. Primul a fost Nicolae Grigorescu, ales membru de onoare în 1899. Au trebuit să treacă aproape patru decenii şi frumoasa viaţa interbelică pentru ca, în 1936, alţi plasticieni să pătrundă în nemuritorul for. Pictorii Gheorghe Petraşcu şi Ştefan Popescu au devenit atunci membri titulari, deplini, activi, normali. Până la comunism, nu au mai fost alţii. În 1948, noii stăpâni ai României îşi închipuiau că fac dreptate artiştilor, văzuţi ca oameni ai muncii, şi dau titlul academic, inclusiv postmortem, marilor noştri artişti. Printre ei, Ion Andreescu, a cărui viaţă se încheiase în 1882, când murea şi Darwin, cel a căruia cameră a fost "pictată" de Adrian Ghenie la Veneţia. De altfel, în 1948, Academia Română a fost desfiinţată şi a fost înfiinţată o instituţie ce se vroia complet nouă. I s-a spus Academia Republicii Populare Române.

Au intrat în Academia Română când erau deja în eternitate Luchian, în 1948, Brâncuşi, tocmai în 1990 şi Aman chiar mai târziu, în 1991, ca să nu mai vorbim de Pallady şi Dimitrie Paciurea, primiţi în 2012. Academicianul-academician este cel titular, iar artiştii români cu această calitate, ce nu poate fi primită decât în timpul vieţii, sunt: Corneliu Baba, Iser, Petraşcu, Steriadi, Ştefan Popescu, sculptorul Ion Jalea, Camil Ressu, Ovidiu Maitec şi Ion Alin Gheorghiu. Calitatea de membru corespondent o precede pe cea de membru titular, iar artiştii cu această calitate au fost: Boris Caragea, Alexandru Ciucurencu, Lucian Grigorescu, Cornel Medrea, Ion Sălişteanu, Gheza Vida şi sunt Mircia Dumitrescu şi Sorin Dumitrescu. Mai este calitatea de membru de onoare, un titlu, evident, deţinut, din lumea artei, de sculptorul Ion Irimescu, de Ion Pacea, Viorel Mărginean şi inspiratul grafician de talent şi idee, Eugen Mihăescu, care ne-a făcut să vorbim despre Adrian Ghenie într-un mod neaşteptat.

Până la urmă, şi nemuritorii academicieni tot oameni sunt şi ei.