Avem cifre, nu multe, că a trecut de abia o lună, dar mai concrete decât Masterplanul cu străduţe trase de zici că s-a plictisit un copil cu rigla şi cariocile cele noi pe harta de la şcoală. Avem cifre de la primele licitaţii de artă de la noi, de la Alis, Artmark şi Goldart, mai exact şi în ordine alfabetică, să nu avem şi alte vorbe decât cele despre rezultatele vânzărilor.
Cum am strecurat deja, de pe când vorbeam despre colecţionari şi investitori, într-o presupusă relaţie versus, Artmarkul a început anul cu o rafală de trei colecţii, clasice şi temeinice, puse în vânzare. Pe una s-au luat 7 mii de euro, pe alta 64 de mii iar a treia a costat fix 215.300 de euro, desigur, totul depinde de ce au reuşit să adune colecţionarii. Cea mai scumpă dintre cele trei colecţii a fost alcătuită de soţii Lucia şi Nicolae Ionescu şi avea Grigorescu, Tonitza, Petraşcu, Pallady, Ciucurencu, Piliuţă. Cu trei excepţii, s-au vândut toate, fără ca vreo pictură să treacă de estimarea maximă. Asta nu înseamnă, neapărat, că vânzarea a fost slabă, ci, o putem citi foarte bine, fiind dat şi nivelul de preţ, ca fiind estimări făcute bine spre îndrăzneţ. Omul zilelor, Tonitza, a primit încă o confirmare, cu un nud adjudecat la 47.500 de euro. Pictura se numeşte "Baia Suzanei", unde respectiva poate fi personajul biblic sau o oarecare. Oricum, în 1964, când a fost expusă în retrospectiva Tonitza de la Palatul Regal - Muzeul de Artă al Republicii Populare Române, pictura se numea "Nud de fetiţă", titlu sub care, evident, nu mai poate apărea în public, în prezent. Cam în aceeaşi poziţie, în şezut, dar mai matură şi mai relaxată în poză, imaginea cu nud a lui Pallady a primit 36 de mii de euro, sub evaluarea minimă. Este o piesă de excepţie, unul dintre cele mai bune nuduri "sidefii" de Pallady, unul atât de Y. Adică Yvonne Cousin, care nu îi era verişor pictorului, ci bună prietenă. La acelaşi preţ, de 36 de mii de euro, s-a dat un Grigorescu, o scenă de poartă stelară, trecere între două lumi, cea a bătăturii, curtea cu găini şi un cocoş lider, surprinşi în mijlocul unui teambuilding, şi universul exterior, infinit, plin de frumuseţe şi mister, anunţat cosmic de o zonă intensă de lumină centrală ce conturează locuitorii spaţiului sacru-rural, o mamă şi minim doi copii, plasaţi natural în mijlocul stelarei. Ar mai fi de subliniat două rafale, una de Ciucurencu, foarte bun, la preţuri semnificative, şi alta de Petraşcu, la cote de neînţeles pentru cei care savurau această rubrică şi pe vremea când îl conturam pe meşterul de la Târgovişte drept unul dintre primii contestatari ai absolutului Grigorescu pe piaţa de artă de atunci.
Preţuri mici faţă de aşteptări şi practici s-au înregistrat şi la vânzarea colecţiei Anamaria Roth şi Edmund Nicolau. Tonitza s-a dat cu 11 mii de euro, sub forma unui mic cap de copil, şi, respectiv, 8,5 mii de euro, un uriaş, celulitic şi straniu anatomic fund feminin, zimţat de aplicarea ulterioară a fondului. În stil totemic, un Ţuculescu în ulei pe hârtie aplicată pe carton a fost vândut cu 7,5 mii de euro. Din zilele noastre s-au vândut Alin Gheorghiu, Sorin Ilfoveanu şi Ştefan Pelmuş. A existat şi un Grigorescu în această colecţie, cel puţin unul, care mai era şi "car cu boi". Tot ulei pe lemn şi, incredibil, cu absolut acelaşi model de ramă ca "În faţa porţii" din colecţia anterioară, Lucia şi Nicolae Ionescu, "Convoi de care, pe Valea Orăţii" a fost vândut cu 22 de mii de euro, fiind şi mai mic, ca dimensiuni, dar semnat.
Vedeta Goldart, o superbă Veneţie de Corneliu Baba, a punctat reuşind 14 mii de euro. La mare distanţă vine o icoană rusească pe lemn, de acum mai bine de două secole, cu nu mai puţin de 28 de scene din viaţa lui Iisus, vândută cu 2,5 mii de euro. Nici pe locul trei nu vine o pictură, ci o sculptură, una de Guguianu, adjudecată cu 1,8 mii de lei.
La regrete nevândute semnalăm o scenă mare cu două nuduri de Constantin Piliuţă, rară şi superbă, evaluată la un minim de 7 mii de euro sub care, desigur, s-a plasat şi preţul de pornire. Deşi lipsit de succes, a apărut în licitaţie, sub o formă mai consistentă, un artist puţin cunoscut, Mircea Velea, scăpat actualităţii, rămas în amintirile vremurilor de el trăite.
Un portret de bătrân bărbos, cu capul, armonizat cu o chelie albă, căzut în piept, semnat, neaşteptat, de Tonitza, a fost vândut la licitaţia Alis de duminica trecută cu 33 de mii, dar nu de euro, ci de lei. Şi în 2015, casa Alis continuă derutanta practică a estimărilor în euro şi a preţurilor în lei. Şi aşa, 33 de mii de lei tot înseamnă vreo 7 mii şi mai mult de euro. Imediat, un sensibil trandafir în pastel de Luchian a fost vândut cu 20 de mii de lei. Iar înainte se dăduse, cu 14,5 mii de lei, un mic portret feminin de Barbu Iscovescu. Pictorul aparţine Panteonului naţional, cu o implicare excepţională în evenimentele revoluţionare din jurul anului 1848, figură tânără şi luminoasă, alături de Negulici şi C. D. Rosenthal, a acelor vremuri de mare entuziasm naţional regenerator, cu apus timpuriu şi dramatic.
Tot la Alis s-au mai obţinut 5,5 mii de lei pentru o greu de desluşit natură statică semnată Schweitzer-Cumpăna, 4,8 mii de lei pentru un portret hirsut de "rudar", de Băncilă, 3,6 mii de lei pentru un Balcic tătăresc de Kimon Loghi, 3 mii de lei pentru o copie veche a unui portret feminin şi mai vechi, tot atâta pentru un car cu boi evoluând, în proporţii uşor nereale, printr-o pădure ce pare din alt basm sau o alta, asemănătoare, dar fără boi, doar cu cosaşi revenind de la câmp, de Pan Ioanid, 2,8 mii un minaret necunoscut dar semnat E. Gall, 2,6 mii pentru o scenă galantă pe lemn de Viena, 2,5 mii de lei pentru o plimbare ceţoasă pe cheiul de promenadă bucureşteană al Dâmboviţei, de Henri Visconte. S-au mai primit 7 mii de lei pe un desen în peniţă, o scenă cu odaliscă lasciv întinsă, de Aman, ce aminteşte de inflaţia de gravuri cu acelaşi nume.
Acestea sunt cifrele şi numele pe care le punem în atenţia, încă subţire, a anului în curs. Avem ceva previziuni şi anticipaţii, dar le păstrăm deocamdată pentru că primele date sunt destul de confuze, în cel mai bun în caz în trendul sfârşitului de an trecut. Nu putem semnala vârfuri şi momente memorabile, dar este normal aşa la început de an, mai ales când privim cu toţii, fără odihnă şi hipnotic, la piesa de teatru "Arestându-l pe Godot", când ne apucă vara privind în zarea marilor decizii şi evoluţii.
Dar staţi pe aici, veţi afla totul în curând şi permanent şi numai despre piaţa de artă. Iar pentru cei care vor să întrebe, neuitând de artă nici în aceste clipe groteşti, pictura cu Elena Udrea râzând şăgalnic, în telescaun cu domnul primar Pinalti, a fost realizată de maestrul de mare talent şi rar umor, cu un nume ce ar părea predestinat acestui moment politic, Ştefan Potop din Piatra Neamţ.