PLASAMENTE ALTERNATIVE Cele mai mici preţuri la pornire

Păstrând limbajul auto- taxi, am putea spune că a demarat o nouă casă de licitaţii de artă, Grimberg, aflată deja la a treia sa vânzare. Şi nu pentru că au căzut recorduri învechite sau că au săltat preţurile ca floricelele de porumb când se încinge situaţia. Marile creşteri de preţuri, dacă abundă, sunt un semn că evaluarea a fost prost făcută sau se caută senzaţionalul prin subaprecierea conştientă. Nici că a fost perfectă nu putem reproşa celei de a III-a vânzări Grimberg, din fericire nici în comerţul de artă nu există perfecţiune, dar nu se poate să nu remarcăm eforturile considerabile derulate pentru a lansa şi a pune într-o strălucitoare funcţionare o afacere cu vânzări de artă. Totul arată bine, ca un eveniment cultural, şi se mai şi vinde. Nu într-un procent zdrobitor, de piaţă duduindă, ci ca într-o normalitate de criză, gânditoare, fără exuberanţă, dar cu puterea unui mic zâmbet. Rămâne, din păcate, o pondere importantă a ofertelor foarte bune şi mai ales vivant contemporane care nu şi-au găsit cumpărătorul.

Preţul cel mare al celei de a III-a întâlniri de gradul 3 a casei Grimberg a fost obţinut pentru o odaliscă pe gânduri şi în roşu, de Iser, 27 de mii de euro la adjudecare, după o estimare de cel mult 20 de mii. O odaliscă în şalvari, şi tot pe gânduri, de acelaşi Iosif Iser, s-a dat la licitaţia de iarnă a Artmark din 2011, şi tot cu 27 de mii de euro. Un alt Iser scump şi reprezentativ, un Balcic, a fost vândut de Grimberg cu 12 mii de euro. Un Balcic de Iser sună ca o metaforă în sine, mai ales că este vorba de o privire pe deasupra localităţii surprinsă din cartierul tătăresc, izvorul orientalismului de Balcic, este o adevărată hartă a respectivului moment, cu importanţă pentru istoricii de artă sau chiar generalişti care scriu cărţi de succes despre Balcic.

Al doilea în topul vânzărilor Grimberg este un peisaj de Samuel Mützner, vândut, cu căpiţe cu tot, la 26 de mii de euro. Se spera la cel mult 16 mii, astfel că putem spune că asistăm clar la o valorizare importantă a acestui artist, la un secol de la marile sale fapte, de prin străinătate. Mai departe mergem împreună cu "Femeia cu şirag de peruzele", vedeta de pe coperta catalogului, imaginea celei de a III-a licitaţii Grimberg. A fost adjudecată cu 13 mii de euro, estimarea oficială fiind de 6-10 mii. Cu 9 mii de euro a fost vândut un peisaj urban de Nicolae Grant, un mare pictor, de care doar licitaţiile şi Muzeul Goleştilor îşi mai aminteşte. Artistul este din neamul marilor boieri patrioţi şi cărturari pe care acest muzeu cu conac, baie turcească, muzeu al satului, livadă şi vie îi evocă şi cinsteşte. Estimarea picturii lui Nicolae Grant era undeva pe la jumătatea performanţei, astfel că avem şanse mari să asistăm la un record al artei sensibilului artist.

Aşa cum am sugerat şi era evident, contemporanii, mai ales cei în viaţă, au mari probleme în a se descurca în preajma clasicilor şi a interbelicilor de care se ocupă deja posteritatea. Harry Gutmann reuşeşte o mini- licitaţie, cu 5,5 mii de euro pentru "Casă la Paris" şi 1,5 mii de euro pentru "Case". "Saltimbancii" ar fi putut fi pe la 2 mii de euro sau un "Peşte", mai scump ca vita Kobe, estimat la 2,2-3,5 mii de euro.

Concretul ne-harrygutmannian este blocat la o mie de euro, fără aglomeraţie, doar cu Eugen Bratfanof, care martinescherizează în viziuni picturale, şi cu Rodica Toth Poiată care recidivează, după vânzarea de la Grimberg II, cu o reverie plină de senzualitate. Sorin Adam pare a se fi stabilit la 700 de euro, după două reuşite la acest nivel, în Grimbergul trecut, un nud şi un peisaj egiptean fără urmă de fraţi musulmani, şi una miercurea asta, cu o "Mască veneţiană". Cum ne temeam, mai multe creaţii contemporane au fost lipsite de atenţia şi de gestul simplu, brusc-ascendent, cu cartonul încifrat şi fermecat de licitaţie, care să mute banii de la cumpărător la vânzător şi pictura în sens invers.

Contemporanii, iubiţi sau regretaţi, abundă în oferta Goldart de luni. O ofertă pe bune, că de aia s-a evitat marţi, 1 aprilie - ar fi fost prea de tot, şi marţi şi 1 aprilie - cu lucrări de excepţie la preţuri încă şi mai mici decât s-a văzut până acum. În principiu, casele de licitaţie de artă au dovedit că stau cu picioarele pe pământ; ar trebui ca artiştii să dovedească şi ei că nu sunt cu capul în nori. Cum am pus punctul am şi regretat cele scrise. Este vorba, desigur, de condiţia creatorului contemporan, lipsită de aspecte filosofice şi lovită de concretul pragmatic. Ce să mai facă şi contemporanii, la cât să-şi mai dea lucrările, că totul costă, şi materialele, şi chiriile, ba şi mâncarea, şi sălile de expunere, chiar dacă ţi le dă UAP-ul, unde cotizezi de o viaţă, costă şi transportul, şi fiecare pas public, şi mai trebuie să şi trăieşti şi, de mai e timp, că bani nu, să mai şi creezi. Nimic nu funcţionează după regulile unei societăţi moderne, europene, nu există mecanisme şi întreprinderi care să ia lumea de pe capul creatorilor şi dacă există elemente de aşa ceva, totul costă.

Aşa că, să ne bucurăm că există oferte de contemporani la casele de licitaţii de artă pe care unii continuă să le înţeleagă ca pe nişte anticamere ale eternităţii obligatorii. Încă aşteptăm o vânzare cu strigare, cu autorii în sală, contemporani de contemporani, vecini cu istoria artei sau luaţi deja pe panta ascensiunii.

Vânzarea de luni are o serioasă etapă de manuscrise şi înscrisuri, cu autori sau destinatari celebri. Multe sunt legate de numele lui Arghezi, de crezi că s-a retrocedat Mărţişorul urmaşilor lui Zdreanţă. Cu Eugen Ionescu, Gellu Naum, Geo Bogza, Saşa Pană, Urmuz, te simţi ca la o "pariziană" cu Binoche et Giquello. Cu inegalabilul studiu de doctorat "Tubul urinifer al delfinului" Palade Gheorghe Emil, cu dedicaţii olografe, te simţi în drum spre Nobel.

În domeniul "coloratelor", care se citesc în toate direcţiile, fără încriptări de litere, avem Petre Velicu, la 450-600 de euro, Balcic de Mihai Sârbulescu la 800-1400 de euro, un super ceainic de Constantin Daradici la vreo 500 de euro, la fel ca un alt superb ceainic, de Niculae Iorga, un peisaj bucovinean al bădiei Ion Grigore, la 1,1 mii de euro, Zamfir Dumitrescu, aproape miniatural, la estimări de cel puţin 350 de euro şi de cel mult 800, Vasile Grigore cu estimări între 220 şi 600 de euro. Dar şi o litografie de Marcel Iancu, o "Doamnă cu crini" de Vasile Varga, două compoziţii de Natalia Dumitrescu, între 1,3-1,9 mii de euro, un "prapur" de Bernea peste 3 mii, dealuri de Văleni de Munte de Tonitza, mai multe peisaje bine făcute de artişti bine făcuţi, totul la preţuri care ar trebui să ni se pară mici, cel puţin la pornire.